Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

ADEVĂRUL DESPRE NOI

PROZĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

ITINERAR LEXICAL

PRO DIDACTICA

CRITICĂ, ESEU

POESIS

BLAZON DE PROFESOR

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

ION VATAMANU – 80

EX CIVITAS

DIALOGUL ARTELOR

INEDIT

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

Dorin Cimpoeşu. Republica Moldova, între România şi Rusia. 1989-2009

  Descarcă PDF  
Pentru tipar
Dorin Cimpoeşu. <i>Republica Moldova, între România şi Rusia. 1989-2009</i>
Dorin Cimpoeşu. Republica Moldova, între România şi Rusia. 1989-2009
 
 
Biblioteca revistei „Limba Română”.
Chişinău, Tipografia Serebia, 2010, 428 p.        
 
 
Cuvânt înainte
 
Un secol, al XX-lea, care a început cu puternica afirmare a principiului naţionalităţilor, nu se putea încheia decât în aceeaşi manieră. În ultimul deceniu am fost martorii destructurării unuia dintre imperiile a cărui singură formulă de modernizare a fost continua îmbunătăţire şi adaptare a metodelor şi mijloacelor de exercitare a controlului asupra unor naţiuni şi teritorii pe care soarta le aşezase în calea ofensivei sale. Aceasta până când întregul eşafodaj, pe care se baza existenţa lui, s-a prăbuşit. Naţiunile, creştine sau musulmane, s-au eliberat, frontierele s-au modificat, alte state au apărut. Dar asta nu a însemnat că apetitul fostului imperiu sovietic, al populaţiei obişnuite sau al elementelor ei aflate în sferele înalte ale puterii, s-a diminuat. Şi nici că încercările de a controla derulările din fostele spaţii deţinute prin dreptul forţei au încetat. Sunt doar momente de regândire a strategiilor, prin care se pot influenţa determinant în sensul dorit evoluţiile din fostele republici unionale şi perioadele de acomodare la noile tendinţe.
Provocărilor de acest gen nu li se poate răspunde decât prin rezistenţa comună a tuturor forţelor politice naţionale din teritoriile-ţintă ale noului imperialism rusesc. Acestea ar trebui să înţeleagă că sunt situaţii când deosebirile de program nu sunt atât de importante precum respingerea noilor tentative de instaurare a controlului prin intermediul unor forţe interne pretins democrate şi care acţionează pretins democrat, în fond vectori ai vechilor raporturi. Nu locul ocupat în alegeri (oricum pierdute până acum din cauze expuse mai jos!) contează, ci cooperarea. De felul în care liderii acestor forţe vor înţelege şi îşi vor stabili priorităţile depinde consolidarea independenţei.
Volumul domnului Dorin Cimpoeşu redă tocmai perioada în care strategia Moscovei faţă de ceea ce avea să se dovedească a fi unul dintre cele mai slabe state independente post Uniune (aceasta şi pe fondul bâiguielilor forurilor decizionale de la Bucureşti!) se redefineşte, iar la Chişinău situaţia politică este caracterizată, în cel mai bun caz, de inconstanţă, de pulverizarea eşichierului şi a electoratului naţional, de tentative de smulgere a alegătorilor de la un partid la altul, alegători care sunt puşi să aleagă, fals, între o doctrină sau alta, când de fapt ei trebuie să aleagă între independenţa reală şi menţinerea în siajul Moscovei. Iar consecinţele acestei situaţii nu au întârziat să apară: rezultatele alegerilor, îndepărtarea şi indiferenţa electoratului.
Centrul de greutate al lucrării cade pe analiza trăsăturilor eşichierului politic de la Chişinău din intervalul 1989-2009, pe prezentarea derulării politicii interne şi pe factorii, de natură mai ales externă, care le-au determinat. Sunt înfăţişate, pe baza documentelor de planificare politică sau economică, tribulaţiile diferitor cercuri ale puterii de dincolo de Prut, paşii extrem de precişi pe care îi face Moscova prin oamenii săi, lipsa de consistenţă a strategiei guvernelor de la Bucureşti în ceea ce priveşte statul vecin, cu care şi în prezent, deşi situaţia de acolo este mult diferită de cea existentă cu doar câteva luni în urmă, doar „ne ţinem de neamuri”...
Sunt câteva lucruri care conferă valoare scrierii care astăzi se prezintă publicului. Întâi de toate, autorul a fost martor al multora dintre evenimentele analizate. Aceasta i-a dat posibilitatea de a observa direct mersul evenimentelor, fără distorsiuni, fără intermediari. Apoi, este vorba de o documentare care a suplinit absenţele din capitala Republicii Moldova. Trebuia însă ca informaţiile oferite de mass-media să fie filtrate, pentru a nu permite strecurarea punctelor de vedere partizane, care nu au nimic comun cu o lucrare ştiinţifică. În sfârşit, Dorin Cimpoeşu a trebuit să depăşească o frontieră care, paradoxal, nu este definită în termeni precişi şi din acest motiv este mai dificil de penetrat. La Bucureşti şi la Chişinău, în probleme de istorie comună nu se scrie decât sentimental. Îţi trebuie multă stăpânire de sine, român fiind, să abordezi neutru relaţiile dintre cele două state (în fond, unul singur) prin vicisitudinile istoriei. Aşa cum a ştiut să aleagă grâul de neghină din informaţiile oferite de media, aşa a reuşit să se păstreze, de cele mai multe ori, într-o neutralitate... uşor favorabilă însă sentimentului naţional. Nu-i chiar atât de uşor să fii român, nu-i aşa?!
Volumul domnului Dorin Cimpoeşu se recomandă prin documentarea amplă, analiza obiectivă şi stilul elegant, oferind o lectură utilă nu numai istoricilor, ci şi celor care populează lumea politică de dincolo de Prut.
 
Prof. dr. Mihai Retegan

 


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog