Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

IN MEMORIAM SOLOMON MARCUS

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

INTERFERENŢE

SINTEZE

SCRISUL ÎNTEMNIȚAT

POESIS

INEDIT

GRAMATICĂ

IUVENTUS

RECITIREA CLASICILOR

PROZĂ

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

ITINERAR LEXICAL

LECŢIILE ISTORIEI

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

JURNAL

ANIVERSARE. CONSTANTIN BRÂNCUȘI – 140

DIALOGUL ARTELOR

MEMENTO

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

Referințe

Despre revista „Limba Română”

Revista noastră va aduna şi de aici încolo neamul la un loc. În contextul noilor ritmuri şi mijloace de evoluţie a societăţii, în care, pe de o parte, s-a adâncit criza etnolingvistică, iar, pe de altă parte, s-a creat o competiţie inechitabilă între arte şi valorile consumeriste, este imperativă necesitatea de a restabili echilibrul valorilor ce întăresc bazele unei civilizaţii. Revista „Limba Română” va promova în continuare patrimoniul spiritual care ne defineşte obârşia, dinamizând procesul de redobândire şi conştientizare a identităţii românilor basarabeni, oferind cititorului posibilitatea de a se familiariza cu procesul de redimensionare a valorilor din domeniul lingvisticii, literaturii, istoriei şi culturii româneşti.

Alexandru BANTOŞ,
redactor-şef al revistei “Limba Română”, Chişinău

 

 Revista “Limba Română” a apărut  în primăvara anului 1991 într-un context politic şi social intern foarte tensionat, determinat de confruntarea dură dintre mişcarea de renaştere naţională a românilor basarabeni, care făceau eforturi disperate pentru a-şi redobândi identitatea naţională adevărată, istorică, şi rezistenţa totalitară sovieto-mancurţiană, care dorea cu orice chip să menţină Basarabia în sfera de influentă rusă, chiar cu preţul declanşării unui conflict armat foarte violent, în primăvara anului 1992, după ce Republica Moldova îşi declarase Independenţa.

În consecinţă, înfiinţarea Revistei, care poartă numele celei mai de preţ comori a poporului nostru, „Limba Română”, a fost o necesitate, deoarece, în climatul intern descris mai sus, aceasta se simţea străină în propria-i Casă, fiind ameninţată din toate părţile şi pocită de toţi veneticii, aciuaţi pe teritoriul său geografic şi spiritual, cu sprijinul cotropitorilor bolşevici.

Apărarea „Limbii Române” a devenit crezul unei mâini de mari patrioţi români, oameni devotaţi cauzei redeşteptării naţionale a românilor basarabeni şi revenirii acestora la istorica şi adevărata lor identitate. Or, în această luptă aprigă, Limba reprezenta forţa cea mai de temut în faţa inamicului roşu. „Limba Română”, alături de alte publicaţii prestigioase din stânga Prutului, a fost şi este vârful de lance al conştiinţei naţionale româneşti, de la editarea primului număr şi până în prezent, într-un spaţiu supus unui amplu proces de restalinizare / resovietizare a identităţii reale a populaţiei majoritare. În cele peste 20.000 de pagini.

Dorin CIMPOEŞU,
diplomat, doctor în ştiinţe istorice, cadru didactic, Bucureşti.

 

Una dintre cele mai prestigioase publicaţii de profil filologic din întreg spaţiul românesc, bine fixată în realitatea lingvistică şi socială din Republica Moldova, revista  “Limba Romana” are o deschidere largă spre problematica lingvistică general românească, dar şi spre alte spaţii şi contexte culturale ale lumii contemporane.

Echipa revistei a reuşit să coaguleze în jurul ei autori de valoare, cu un demers cultural-ştiinţific modern, sincronizat cu mişcările de idei înnoitoare. Textele lor promovează primatul valoric, dezbaterea de idei profesionistă, echilibrată, din care lipsesc extremismele patriotarde, compromisul estetic.

Implicată profund în procesul de renaştere naţională, „Limba Română” este o „revistă-şcoală”, o revistă-cetate, ce confirmă neabătut că în Basarabia limba română se află la ea acasă, că românismul este o realitate vie, neperisabilă.

Arcadie SUCEVEANU,
poet şi eseist, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova.

 

Revista „Limba Română” de la Chişinău a fost concepută ca o publicţie situată undeva la jumătatea drumului între o revistă de specialitate strictă şi o revistă de cultură în sens larg. În intenţia explicită a iniţiatorilor, ei înşişi personalităţi proeminente din admirabilul grup de intelectuali militanţi care, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, au declanşat, orientat şi condus „miracolul” istoric al trezirii conştiinţei naţionale a românilor basarebeni, revista se adesează în special profesorilor de limba română din Republică. Acest rol, deopotrivă informativ şi formativ, revista şi l a îndeplinit cu cinste şi responsabilitate. Nivelul calitativ înalt şi sobrietatea majorităţii materialelor publicate de a lungul anilor aici au fost asigurate şi de prestigiul colaboratorilor, una din preocupările constante ale redactorilor fiind aceea de a atrage personalităţi de prim rang ale filologiei româneşti de pe ambele maluri ale Prutului, din România, din Republica Moldova şi de peste hotare. Este de ajuns să menţionăm că revista s a bucurat nu doar de colaborarea, ci şi de sprijinul explicit şi necondiţionat al marelui învăţat Eugeniu Coşeriu (1921 2002), a cărui memorie este cultivată în revistă într o rubrică specială („Coseriana”). Elegantă şi sobră, în format de carte, revista acoperă practic toate speciile importante ale filologiei româneşti, de la istoria limbii şi dialectologie, la gramatică, lexicologie şi teoria comunicării, până la eseuri şi cronici literare, proză memorialistică, poezie şi proză scurtă etc. Între colaboratori se remarcă, număr de număr, nume foarte sonore ale actualităţii culturale româneşti, alături de tineri autori, talentaţi şi activi.

Eugen MUNTEANU,NU,
lingvist, profesor universitar, doctor, universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi.Iaşi. 

 

Putem afirma, fără teama de a greşi, că pe harta românismului, la Chişinău, în jurul dlui Alexandru Bantoş şi prin oameni ca Domnia Sa, supravieţuieşte un nucleu tare, o zonă ce conservă românismul autentic. Un loc în care limba română este „ţinută la icoană” şi este considerată încă „atributul esenţial al identităţii naţionale”, un loc în care Eminescu are valoare absolută de simbol, un loc în care numele lui Ştefan cel Mare este rostit cu emoţie, un loc în care unii oameni, din categoria acelora care „durează catedrale”, se luptă – cu un curaj nebun sau de neînţeles pentru alţii – să-şi păstreze / să ne păstreze valorile esenţiale, să le cultive şi să le promoveze. Sunt lucruri care, de la o vreme şi mult prea des, în România au ajuns să fie ignorate, minimalizate ori, şi mai grav, batjocorite. Domnul Al. Bantoş şi cei din preajma sa ne reamintesc ce înseamnă să fii român.

Cristinel MUNTEANU,
doctor în filologie, universitatea  „C.Brâncoveanu”, Piteşti. 

 

Să nu lăsăm deci să piară această revistă, să nu lăsăm să scadă şi să decadă această tribună. Ea trebuie să trăiască mai departe şi să ne ajute cum ne-a ajutat până acum la afirmarea culturii româneşti şi la cultivarea limbii române. Fiindcă, dacă dispare şi această revistă, dacă ne asumăm acest risc, atunci ne-am trădat cultura naţională, ne-am trădat identitatea spirituală, am trădat dimensiunea fundamentală a omului ca fiinţă spirituală: limbajul; dimensiune care pentru noi se prezintă sub forma limbii noastre istorice: limba română. Ceea ce înseamnă că, dacă această revistă moare – şi să nu dea Dumnezeu cumva să moară –, începem să murim cu toţii spiritualiceşte şi nu mai suntem noi înşine.

Eugeniu COŞERIU,
lingvist, academician, profesor universitar, Tubingen, Germania.

 

 

 

 

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog