Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

TEST DE ROMÂNITATE

Eminescu şi noi

Alte articole de
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XX, 2010

Pentru tipar

Revista „Limba Română” lansează o nouă rubrică, „Test de românitate”, prin care invităm la un dialog flash pe marginea unor probleme ce ţin de identitatea noastră etnolingvistică înţeleasă eminamente din perspectiva imperativelor prezentului – integrare europeană (economico-culturală), globalizare, imagologie, comunicare... Pentru acest număr propunem următoarea situaţie-problemă:
 
„La intrarea sultanului Mahomet în Ţara Românească contra lui Vlad Ţepeş Voievod se afla între ostaşii lui şi un sârb, anume Constantin Mihalovicz de Ostroviţa. El ne spune că pe atunci opinia publică era că oricine s-ar război cu românii, chiar să-i învingă, numai pagubă are. Aceasta-i foarte natural, pentru că românii nu sunt un popor cuceritor, de aceea şi apără ce-i al lor cu îndărătnicie, pentru că ce au cu drept au şi al lor este” (Mihai Eminescu, Basarabia – pământ românesc, samovolnic răpit, Antologie, prefaţă şi note de D. Vatamaniuc, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997).
Statornicia şi îndărătnicia ca marcă a identităţii noastre în tendinţa de autoconservare nu constituie un neadevăr. Exemplul rezistenţei basarabenilor este unul cât se poate de elocvent. Scris atunci, argumentul eminescian arunca o perspectivă cel puţin optimistă asupra viitorului unui neam aşezat în privinţa valorilor proprii. Prezentul însă arată insuficienţa / ineficienţa acestei virtuţi naţionale. Care să fie explicaţia? Noile realităţi cu imperativele comunicării, care mai mult anulează decât recomandă condiţia conservării? Sau înstrăinarea în timp de noi înşine în condiţiile drastice ale „privaţiunii de identitate” şi ale imposibilităţii afirmării naţionale şi culturale? De ce ocheanul imagologic eminescian dezvăluie astăzi goala noastră rezistibilitate?
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog