Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

FORUM

Reinterpretarea literaturii din Basarabia

Maria ŞLEAHTIŢCHI

Alte articole de
Maria ŞLEAHTIŢCHI
Revista Limba Română
Nr. 9-10, anul XX, 2010

Pentru tipar

Oricât ar părea de neaşteptat, cercetarea literaturii române din secolul XX din Republica Moldova rămâne în continuare un subiect de actualitate pentru ştiinţa literară românească. E adevărat că studierea acestei perioade a înregistrat în etapa postbelică efortul mai multor generaţii de cercetători, în special din Republica Moldova, dar trebuie să recunoaştem totodată că rare sau cu totul inexistente sunt studiile de până la 1990 care ar fi scăpat contaminării nefaste a ideologiei comuniste. În aceste condiţii, considerăm motivată şi oportună reinvestigarea acestui segment vast de literatură română şi supunerea judecăţii de valoare echidistant, cu instrumente critice adecvate, prin care s-ar evidenţia, fără exagerări, treptele dezvoltării şi involuţiei literaturii din Basarabia. Exerciţiul devine iminent şi pentru a putea construi mai departe pe verticala valorică. Astfel, problema care se impune nu ţine atât de profilul literaturii din Basarabia în secolul XX (or, cărţile rânduite pe imensele rafturi ale vremii nu mai pot şi nici nu e nevoie să fie rescrise), cât de receptarea ei. Receptarea pune şi impune o altă ordine valorică. Tot ce a fost literatură de conjunctură se va precipita, iar valorile, adesea nedreptăţite în perioada comunistă, trebuie promovate şi popularizate. Ştiinţei literare, dincolo de tradiţionala misiune de cercetare şi interpretare de pe poziţii ştiinţifice a fenomenelor literare şi culturale, îi revine astfel şi rolul de instituire a unei noi ordini valorice.
Teza de doctor habilitat Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică face dovada cadrării cât se poate de elocvente a necesităţilor invocate anterior. Elaborată în ideea stabilirii gradului de închidere în etnocentrism şi al deschiderii spre dialogul cu alte culturi, disertaţia Anei Bantoş este prima lucrare de acest nivel care abordează poezia română din Republica Moldova din a doua jumătate a secolului XX în accedere spre universalitate. Ideea de stabilire a unei alte ordini în istoria receptării fenomenelor literare vizate este expusă explicit de autoare la începutul studiului. „Pe de o parte, afirmă Ana Bantoş, tradiţionalismul literaturii anilor ’60-’70 trebuie plasat în contextul totalitarismului, al izolării de matricea firească a literaturii române, al anihilării memoriei, interiorizarea având drept scop reconstituirea eului identitar. De aici nevoia de sacru, care a fost puţin studiată. Pe de altă parte, disocierea manifestărilor modernismului în contextul literar interriveran necesită o schimbare de optică, ţinând cont de recentele interpretări ale fenomenului” (p. 3). Fondată pe cele mai docte şi de actualitate studii teoretice şi istorico-literare asupra modernismului în general şi asupra dezvoltării literaturii române (inclusiv cea din Republica Moldova) în special, lucrarea analizează coexistenţa a două direcţii esenţiale ale segmentului literar investigat: etnocentrismul şi dialogul cu alte literaturi ca formă a deschiderii spre universalitate. Deşi face frecvente trimiteri la postmodernism, autoarea lucrării se rezumă în planul praxisului analitic la autori care, în principiu, nu au ieşit din paradigma modernismului. În lucrare este folosit principiul analizei şi relaţionării celor câtorva direcţii de creaţie diferite, care au coexistat în aceeaşi unitate de timp, autoarea reuşind să explice şi să motiveze, prin însemnele şi natura contextului social-politic, mecanismul intern al dialogului continuu şi discontinuu dintre literaturi în condiţiile totalitarismului de sorginte sovietică. Este evident faptul că Ana Bantoş îşi propune să abordeze un şir de probleme şi realităţi destul de complexe, care necesită poziţionarea abilă, dar şi riguroasă a eului interpretativ pe poziţii concludente în concordanţă cu perspectivele de abordare ştiinţifică.
Autoarea reuşeşte să construiască imaginea de ansamblu a literaturii din Republica Moldova, marcată de trei forme ale crizei identitare, ceea ce a şi sporit gradul de complexitate a demonstraţiei de faţă. Astfel, constată în concluzie autoarea, „în perioada ex-sovietică izolarea literaturii pruto-nistrene de albia ei românească firească a determinat raporturi speciale cu folclorul, cu literatura clasică, precum şi cu cea universală” (p. 33). Ceea ce i-a lipsit literaturii române din spaţiul nostru a fost spiritul critic accentuat. Autoarea invocă în final „conexiunea dintre cele două aspecte, al închiderii etnocentrice şi al deschiderii către universalitate, se realizează prin cel de-al treilea, identificat în tentaţia unui spirit mai acut” (p. 34). Atragem atenţia asupra nuanţării elocvente la care recurge autoarea prin expresia „tentaţia unui spirit critic mai acut”. Este adevărat că în această perioadă au fost autori şi lucrări cu un asumat şi puternic spirit critic, dar, de regulă, aceştia nu marcau peisajul receptării pozitive în epocă. De obicei, pe operele lor criticii perioadei îşi exersau instrumentele scrisului de întâmpinare negativ, puternic colorat ideologic. Prin concluzia generală a lucrării Ana Bantoş constată că „trăsăturile inconfundabile ale peisajului literar basarabean reies din nevoia scriitorilor de a-şi căuta, de a-şi regăsi, de a-şi cunoaşte propriul eu, traseul acesta implicând un modernism nuanţat în alt mod decât cel cunoscut oriunde în altă parte: detaşarea şi revenirea, din timp în timp, la valorile trecutului, pe de o parte, şi ralierea, mai avântată sau mai temperată, la modernism şi postmodernism, pe de altă parte, constituindu-se în calitate de trăsături definitorii” (p. 35).
Criticul literar Ana Bantoş a reuşit, prin teza de doctor habilitat în filologie cu tema Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică, să pună problema reinterpretării literaturii române din Basarabia postbelică în termeni inediţi şi adecvaţi cercetării literare moderne, a interpretat fenomenele literare ale perioadei găsindu-le motivările interne şi de suprafaţă, propunând cercetării literare române şi europene un studiu care poate servi ca punct de plecare în ideea integrării acestei literaturi în peisajul general românesc şi european, or, literatura română din Republica Moldova constituie, în chip evident, parte componentă a acestor structuri integratoare.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog