Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

IN MEMORIAM GRIGORE VIERU

Limba Română

Grigore VIERU

Alte articole de
Grigore VIERU
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

Abia la vârsta când
Începi să vorbeşti româneşte
Se vede, se ştie, se înţelege
Că eşti român.
Până atunci
Fuseseşi un prunc universal
Ca steaua din cer.
 
Abia când tu însuţi
Ai nişte copii,
Alegi pentru ei
Din cosmosul cuvintelor noastre
Pe cel mai strălucitor verb,
Adăugând frumuseţii latineşti
Fiinţa care viaţă a dat
Copiilor tăi.
 
Abia când ochii tăi
Pot desluşi prăpastia din zări,
Doreşti să devii un Moise,
Să-i porţi pe cei rătăciţi
Prin nisipul arzător
Al cuvintelor străine,
Doar şi-or aminti
Ceea ce, nemărginit de amar,
A cântat,
Legănându-se ca un codru,
Eminescu cel Mare.
 
Abia când simţi că mori
Îţi aminteşti adânc
De cei
Care nu mai sunt,
Crezând că te aşteaptă
Acolo Sus
Şi că numai ei
Ar putea împărţi pre pământ
Dreptatea.
 
Nicăieri nu există
Un pământ atât de frumos
Ca cel din Limba Română.
La marginea Ei
Mormântul să-mi fie.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog