Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI

Memoria ce ţine loc de Ţară

Vasile GAVRILAN

Alte articole de
Vasile GAVRILAN
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXI, 2011

Pentru tipar

Cu acest generic Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chişinău a găzduit recent un eveniment cultural, având drept obiectiv omagierea ilustrului om de cultură Eugen Holban, ambasadorul spiritual al basarabenilor la Paris, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naştere. Moderată de către Alexandru Bantoş, directorul C.L.R. şi redactorul-şef al revistei „Limba Română”, în pofida absenţei celui aniversat, care nu a putut ajunge la Chişinău, manifestarea, prin discursurile mai multor oameni de cultură, între care Nicolae Dabija, Valeriu Cosarciuc, Vasile Malaneţchi, Gheorghe Paladi, Ion Holban, Gheorghe Bologan ş.a., a evocat destinul zbuciumat al protagonistului, care pe parcursul întregii vieţi a servit cu onoare cauza Basarabiei. Or, numele Holban se asociază înseşi istoriei acestui picior de plai. Ştefan Holban, tatăl omagiatului, în cinstea căruia începând cu 2008 Liceul Teoretic din Cărpineni, Hânceşti, îi poartă numele, a fost unul dintre întemeietorii Marii Uniri în 1918, deputat în Parlamentul României în patru legislaturi, prefect al judeţului Lăpuşna. A fost condamnat la 15 ani de muncă silnică de regimul comunist, decedând în închisoare în 1961. Sângele nobilului martir şi-a cerut tributul, soarta fiului Eugen derivând din acelaşi fatum: „Viaţa mea aş împărţi-o în trei, mărturiseşte undeva Eugen Holban. Prima parte a fost în Basarabia, a doua – în România, iar a treia se întâmplă în Franţa. În Basarabia am făcut şcoala primară şi liceul, iar studiile superioare – la Politehnica din Iaşi. Evenimentele din 1940 m-au prins la Chişinău. În seara când s-a anunţat cedarea Basarabiei, n-am mai dormit, toată noaptea pregătindu-ne pentru plecare. Ne-am stabilit la Bucureşti, unde am activat în cadrul Ministerului Industriei Alimentare până la emigrarea în Franţa, în 1986. Regimul totalitar şi autoritar al lui Ceauşescu, plus dorinţa de a fi, a gândi şi a scrie liber, ne-a determinat, pe mine şi pe soţia mea, să plecăm în Franţa ca turişti şi să cerem azil politic acolo”. Inginer, publicist, editor, etnograf, muzeograf, cercetător, istoric, organizator şi sponsor al concursului „Moştenire” pentru liceenii şi studenţii din Moldova, Eugen Holban este astăzi un promotor fidel al unităţii şi identităţii tuturor românilor, întregind prin studii, articole, investigaţii ştiinţifice panteonul cultural al diasporei române. Printre cele mai importante lucrări ale Domniei Sale se regăsesc cărţile apărute la propria Editură Căpriana de la Paris: Basarabia Românească, Figuri basarabene, Prin veacurile învolburate ale Moldovei dintre Prut şi Nistru, Ostaşii Moldoveni, Glasul sângelui etc. şi la Chişinău: Contribuţia Basarabiei la cultura românească, Toponimie şi identitate naţională, Dicţionar cronologic etc.
Contextul omagierii lui Eugen Holban la 90 de ani a favorizat şi inaugurarea unei expoziţii de pictură în incinta Casei Limbii Române, înscrisă, şi aceasta, într-o tradiţie a instituţiei cunoscută vizitatorilor interesaţi de arta plastică. De data aceasta pictoriţa Valentina Brâncoveanu a fost cea care a prezentat o colecţie de pânze evocând România în toată splendoarea ei. Profesorul Vasile Malaneţchi a afirmat că autoarea – contesă a peisagisticii moldave – a ajuns la performanţa de a surprinde un peisaj chiar şi numai cu lumânarea. De altfel, însăşi pictoriţa mărturiseşte: „Ajunsă în România în ’91, când s-a deschis graniţa de la Prut, am fost copleşită de impactul naturii idilice pe care mi-a fost dat să o văd. Tulburată de aceste trăiri, nici nu mai eram în stare să pictez”. Dar a făcut-o. Mirific. Aventura a început cu teiul eminescian şi cu bojdeuca crengiană din Ţicău, continuând apoi cu munţii Carpaţi, Bucovina, Transilvania, Oltenia, itinerarul pictoriţei incluzând întreg spaţiu românesc.
Cel mai recent număr al revistei „Limba Română”, noiembrie-decembrie, 2010, lansat în cadrul evenimentului de către Viorica-Ela Caraman, redactor-şef adjunct, a suscitat interesul cititorilor prin diversitatea de la care nu se abate nicicând publicaţia. Astfel, la rubrica permanentă Coşeriana îi aflăm de această dată pe Cristinel Munteanu într-un dialog cu Nicolae Saramandu, iar la Cărţi şi atitudini Theodor Codreanu e prezent cu un studiu vizând „materialismul” eminescian tratat de Aurelia Rusu. Apariţia din vara trecută a monografiei Republica Moldova, între România şi Rusia (1989-2009) a prof. univ. dr. Dorin Cimpoeşu constituie referinţele Forumului semnate de profesorii Anatol Petrencu şi Mihai Retegan, iar paginile color ale revistei reproduc lucrări din creaţia plasticienei Valentina Rusu-Ciobanu, o „precursoare a postmodernităţii” – în opinia lui Tudor Braga. Un spaţiu amplu i se acordă şi poetului Emil Brumaru cu o serie de autografe, repere bibliografice, versuri inedite şi un studiu al prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu – Emil Brumaru. Existenţa ca text şi spaima crepusculară.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog