Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

MESAJE

Un drapel pe o redută...

Nicolae DABIJA

Alte articole de
Nicolae DABIJA
Revista Limba Română
Nr. 3-6, anul XXI, 2011

Pentru tipar

Revista „Limba Română” are frumuseţea unui drapel de pe o redută: atâta vreme cât se mai vede fâlfâind în înalturi, chiar cu pânza ciuruită de gloanţe şi vântoase, e semn sigur că oştenii pe care îi reprezintă rezistă…
„Limba Română” este o revistă luptătoare: dar ea nu atacă, ci apără. De douăzeci de ani apără Adevărul, aşa cum părintele Inochentie de la Balta apăra icoanele lui Dumnezeu, postându-se între mitraliorii care-i pătrunseră în catedrală şi Cel de Sus din imaginile picturale: ca plumbii intruşilor să treacă mai întâi prin trupul lui firav şi puţintel, înainte de a răni chipul Celui-Fără-de-Veac.
Revista „Limba Română” ne apără pe noi toţi. În vremuri care nu i-au fost deloc favorabile, când i-a fost profanat, devastat, incendiat sediul în care este ctitorită, când înfăptuitorii ei erau ameninţaţi cu închisoarea (adevărul fiind, în concepţia unor politicieni perverşi, cel care subminează statalitatea Republicii Moldova), s-a salvat, salvându-ne.
Ca azi să fim împreună.
„Limba Română” e o revistă vie.
Iar noi, cititorii ei, avem mai degrabă sentimentul că ea ne citeşte.
Rudă cu Scrisoarea boierului Neacşu de la Câmpulung, cu crezul lui Văcărescu:
„...las vouă moştenire
creşterea limbii româneşti
şi-a patriei cinstire...”,
cu preotul Mateevici:
„...înviaţi-vă dar graiul
ruginit de multă vreme...”,
şi cu toţi cei care alcătuiesc oastea Limbii Române, această revistă întreţine conştiinţa de sine a Basarabiei româneşti, făcând parte fericită din destinul ei.
Alexandru Bantoş şi echipa lui ridică o piramidă fără piatră şi aprind o stea care să lumineze şi-n plină zi: revista „Limba Română”.
Cât ea este cu noi, cât drapelul ei se înalţă pe redute, suntem convinşi că nu ne poate învinge nicio armată din lume.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog