Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

IN MEMORIAM SOLOMON MARCUS

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

INTERFERENŢE

SINTEZE

SCRISUL ÎNTEMNIȚAT

POESIS

INEDIT

GRAMATICĂ

IUVENTUS

RECITIREA CLASICILOR

PROZĂ

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

ITINERAR LEXICAL

LECŢIILE ISTORIEI

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

JURNAL

ANIVERSARE. CONSTANTIN BRÂNCUȘI – 140

DIALOGUL ARTELOR

MEMENTO

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LIMBA ROMÂNĂ. PARCURS DIACRONIC

Revărsarea unei mari iubiri

Constantin ŞCHIOPU

Alte articole de
Constantin ŞCHIOPU
Revista Limba Română
Nr. 3-6, anul XXI, 2011

Pentru tipar

Într-o lume a relativităţii şi incertitudinii, a bătăliilor neduse încă până la capăt, revista „Limba Română”, de la fondare (fondatori Ion Dumeniuk, Nicolae Mătcaş, Alexandru Bantoş) şi până în prezent, a străbătut un drum poate nu atât de lung, dar, cu certitudine, punctat de numeroase asalturi, anevoios, plin de primejdii. Totuşi a rezistat. Şi nu te miri cum. Revista n-a trădat limba română, dimensiunile spiritualităţii noastre. În cele mai grele momente a fost reazem, carte de căpătâi, „hrisovul nostru cel dintâi”, vorba poetului T. Arghezi. A ştiut să adune în jurul său intelectuali din tot spaţiul românesc (oameni de ştiinţă şi de cultură, scriitori, savanţi filologi, ziarişti, profesori), tineri studioşi, oameni simpli, care au crezut în valorile identitare (etnolingvistice, istorice, literare). Astfel, revista şi-a făurit un destin, având ca principiu călăuzitor ideea redactorului-şef Alexandru Bantoş că „reclădirea identităţii naţionale impune extinderea şi explorarea mai pertinentă a universului cunoaşterii şi comunicării, stabilirea unui circuit neîntrerupt al valorilor în tot spaţiul românesc, declanşarea unui dialog fertil, onest şi continuu dintre prezent şi tot ce înseamnă trecut. Or, re-construcţia durabilă a identităţii noastre, reprimată, cenzurată şi deformată până mai deunăzi, este imposibilă fără reanimarea vaselor comunicante ale românilor din Ţară şi din afară” (Alexandru Bantoş, „Limba Română”, 1999, nr. 11, p. 5). Certitudinea autodefinirii noastre, a confirmării entităţii raţionale din noi vine prin cunoaşterea propriului trecut, a valorilor naţionale. Privită din această perspectivă, revista, fără îndoială, poate fi considerată cartea noastră de vizită, sub constelaţia căreia fiecare dintre noi îşi recunoaşte plenipotenţiar statutul de „urmaş al Daciei străbune”. E o publicaţie ce ne orientează spre esenţele neamului, îndemnându-ne să păstrăm, să perpetuăm, să urmăm atitudini morale, civice, general-umane. Mărturie sunt şi sutele de articole ştiinţifice, eseurile, dialogurile, comunicările din cadrul unor simpozioane şi conferinţe ştiinţifice organizate în incinta Casei Limbii Române, studiile de critică literară, textele artistice aparţinând unor scriitori consacraţi şi debutanţilor. Toate aceste materiale, care nu numai că satisfac orizontul de aşteptare al cititorului, dar şi transformă provocarea în pasiune a lecturii, aceasta din urmă reprezentând condiţia sine qua non a devenirii unui specialist de calitate, sunt, în acelaşi timp, un mijloc prin care revista, implicit cel care a ocrotit-o, şi-au exprimat o atitudine. Una civică.
Totodată, îndemnându-ne „să venim cu sufletul şi cu simţirea unul spre altul, pentru a ne cunoaşte mai bine”, redactorul-şef al „Limbii Române” a iniţiat diverse proiecte, care au inclus elaborarea mai multor ediţii speciale de revistă; volumele Limba română este patria mea. Studii. Comunicări. Documente (o antologie de texte publicate în revista „Limba Română” în perioada 1991-1996, de altfel, reeditată în 2007); Anatol Ciobanu, Reflecţii lingvistice (o selecţie de texte ce demonstrează implicarea, cu „notabilă dexteritate, a lingvistului şi profesorului universitar Anatol Ciobanu în procesul de reconstituire şi reconstrucţie a patrimoniului nostru identitar pe bază de principii obiective şi de respectare a adevărului”, Al. Bantoş); Silviu Berejan, Itinerar sociolingvistic (volum în care sunt inserate studii, articole, comunicări, alocuţiuni, semnate în ultimii 17 ani de către acad. Silviu Berejan, având ca obiect de studiu identitatea etnolingvistică a populaţiei majoritare din Basarabia); Nicolae Corlăteanu, Testament. Cred în izbânda limbii române (o culegere de texte scrise şi publicate de către N. Corlăteanu în perioada 1995-2005, în care autorul argumentează romanitatea şi românitatea noastră); ediţia LR In memoriam Grigore Vieru (o Mare Carte a noastră despre omul şi poetul Grigore Vieru, dar şi despre creaţia lui artistică, o carte-recviem şi una de suflet, al cărei tiraj nici pe departe n-a satisfăcut doleanţele cititorilor); Retrospectivă necesară de Alexandru Bantoş (o lucrare substanţială, care oferă cititorilor posibilitatea de a pătrunde în „semnificaţiile şi în importanţa unui moment istoric, aşa cum este acesta ilustrat de mărturiile dintr-o perioadă de 17 ani (1991-2007) ale unor selecte categorii de oameni de ştiinţă şi de cultură, care au fost sufletul mişcării de redeşteptare naţională în anii de până şi după 1989” (Stelian Dumistrăcel), dar şi un volum care se dovedeşte o necesitate, dat fiind faptul că el afirmă adevărul ştiinţific despre identitatea celor două limbi, despre unitatea limbii române asigurată de latinitatea ei, despre dimensiunile spiritualităţii noastre), Dumitru Ivănuş, Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu (o lucrare mai mult decât necesară profesorilor de limba şi literatura română în perioada de tranziţie) ş.a.
O ţară, totdeauna, are nevoie de minţi deştepte, inimi mari, de personalităţi detaşate de orice ambiţii deşarte. De oameni care să ne reprezinte cu adevărat, să acţioneze cu răspundere şi fermitate şi nu de dragul unui act politic convenţional. Cred cu îndârjire că numai cei care străbat fiecare străduţă pot cunoaşte un oraş şi nu cei care urcă pe cel mai înalt edificiu al urbei sa-l vadă „tot”. Am certitudinea că anevoioasele străduţe pe care le-a străbătut şi continuă să le străbată Alexandru Bantoş împreună cu revista în fruntea căreia se află sunt deschise publicului trecător. Chiar dacă unii dintre oameni, parafrazându-l pe Ion Druţă, se mulţumesc, pur şi simplu, cu faptul că le traversează, luând bine seama pe unde calcă, iar alţii doar zăbovesc o clipă-două, Alexandru Bantoş le iese în întâmpinare. El îl invită pe fiecare în mica, dar încăpătoarea Casă a Limbii Române, care i-a devenit, împreună cu revista „Limba Română”, pâinea, apa, aerul. Altfel spus, alcătuiesc o necesitate organică. Aceste două odrasle ale sale nu pot să nu implice revărsarea unei mari iubiri.
La cei 20 de ani împliniţi, urăm revisteitinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog