Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

MASĂ ROTUNDĂ

Avantajele promovării limbii

Oliviu FELECAN

Alte articole de
Oliviu FELECAN
Revista Limba Română
Nr. 3-6, anul XXI, 2011

Pentru tipar

1. Revista „Limba Română” s-a născut, poate, cu întârziere, după cum sub semnul retardului este şi climatul / contextul politic, social, lingvistic şi cultural din Republica Moldova. Vina nu aparţine redactorilor, colaboratorilor sau personalului tehnic, ci comunismului, cauza este izolarea spaţiului dintre Prut şi Nistru de lumea civilizată, cu toate conotaţiile pe care le comportă sintagma. Misiunea revistei trebuie să rămână limba şi cultura română, indiferent de contextul politic şi social, indiferent de lipsa de stabilitate sau de îngustimea minţii unor oameni aflaţi vremelnic la cârmele puterii.
2. Am pus în discuţie şi cu alte prilejuri încrâncenarea unora de a-şi promova limba cu orice preţ: v. articolul De la latina populară la intertextualitate în dialog, publicat în „Limba Română”, nr. 11-12, anul XIX, 2009. Dădeam ca exemplu catalana, care, într-o perioadă scurtă (din punct de vedere istoric), a fost „scoasă de la naftalină” şi impusă, chiar cu forţa, în peisajul din nord-estul Spaniei. Inscripţiile, indicatoarele stradale susţin parcă ceea ce se întreprinde în viaţa socială, politică, în mass-media şi în învăţământul de toate gradele. Multitudinea evenimentelor ştiinţifice organizate în Catalonia ultimului deceniu promovează catalana într-un mod agresiv pentru cercetătorii veniţi din toate colţurile lumii, dar benefic pentru limba cu un număr de doar nouă milioane de vorbitori.
Româna are peste 30 de milioane de vorbitori, răspândiţi în două state (România şi Republica Moldova), dar şi în numeroase comunităţi din diaspora. Frica, stângăcia organizatorică, ruşinea de a ne promova limba în spaţiul european, în special, aduc grave prejudicii culturii româneşti de pe ambele maluri ale Prutului. Atâta timp cât nu va exista o acţiune concertată a autorităţilor, a factorilor decizionali, a mass-mediei şi a tuturor celor interesaţi de fenomenul autohton, limba română nu va putea ţine piept nici valului globalizării, nici maliţiilor cu tentă imperialistă (rusificarea sau moldovenizarea), nici ingerinţelor politice în lingvistică (confuzia multor străini în distingerea limbii romani de română), nici riscului de a fi asimilaţi, ca naţie, cu politicieni corupţi, cu afacerişti de mâna a doua, cu oameni simpli, dispuşi să efectueze toate muncile de jos din Uniunea Europeană. Noi nu trebuie să inventăm nimic, nu trebuie să ne căutăm o origine nobilă – fiindcă au avut grijă romanii să ne-o lase moştenire –, trebuie doar să luăm ca reper modelele lingvistice de succes (minoritare, de exemplu), promovate asiduu în mai multe ţări europene în ultimii douăzeci de ani. Trebuie să ne aerisim mintea şi să deschidem ochii la tot ceea ce putem prelua din experienţa altor state sau comunităţi, ce e drept, mult mai potente din punct de vedere financiar.
3. În ceea ce priveşte ultima întrebare, lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Aşa cum soarta Republicii Moldova este legată de Europa – nu doar de ţările din imediata vecinătate –, tot la fel „Limba Română” trebuie să-şi deschidă orizontul spre lume, spre exigenţele actuale ale globalizării, pătrunse chiar în domeniul ştiinţific, cultural, lingvistic şi literar. La raportările ştiinţifice pe care fiecare universitar trebuie să le realizeze la sfârşit de an, pentru rubrica Articole publicate în reviste şablonul oferă doar posibilitatea de a include publicaţiile indexate în baze de date internaţionale (BDI) sau ISI (Thomson Reuters Web of Science). La înscrierea în competiţii pentru câştigarea unui grant (CNCSIS, ANCS etc.) ori la raportările anuale obligatorii pentru astfel de proiecte câştigate prin competiţie, un criteriu de bază îl constituie diseminarea în reviste cotate ISI, mai nou, care să aibă şi un anumit factor de impact. Aceste criterii tot mai drastice au apărut din dorinţa autorităţilor ca universităţile româneşti să poată accede în top 500 mondial, iar cercetarea autohtonă să fie cât mai prezentă şi citată în lumea ştiinţifică actuală.
Prin urmare, revista „Limba Română” trebuie să depăşească perioada de militare pentru şi doar în interesul limbii române din stânga Prutului şi să caute recunoaşterea internaţională. Un prim pas ar fi indexarea ei în baze de date recunoscute pe plan european (CEEOL, ERIH ş.a.), iar, pe termen lung, tinderea către statutul integrării în Web of Science, Arts & Humanities Citation Index (ISI), ceea ce ar desăvârşi menirea de promovare a limbii, culturii, lingvisticii româneşti, în general. Dacă acestea sunt cerinţele lumii actuale, trebuie găsite modalităţile de a răspunde pozitiv şi de a face posibilă integrarea în fluxul principal de publicaţii ale lumii ştiinţifice contemporane. Există reviste modeste care au reuşit să intre în baze de date internaţionale (BDI), datorită unor colective redacţionale dinamice; există reviste de calitate incontestabilă, patronate chiar de Academia Română, fără vizibilitate pe plan internaţional. Chiar dacă au început să apară, în ultimii ani, câteva reviste româneşti din domeniul umanist cotate ISI (Revue Roumaine de Linguistique, Transylvanian Review), din păcate le lipseşte factorul de impact calculat de Thomson Reuters şi publicat în „Journal Citation Reports”. Totuşi este un început, iar „Limba Română” din Chişinău are datoria de a deveni prima revistă culturală din Basarabia care să depăşească barierele izolării lingvistice şi să iasă în lume mirabile dictu.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog