Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

EVENIMENT

Academia Română la 145 ani. Starea Academiei. Expunere prezentată în Adunarea Generală Festivă din 4 aprilie 2011

Ionel HAIDUC

Alte articole de
Ionel HAIDUC
Revista Limba Română
Nr. 3-6, anul XXI, 2011

Pentru tipar

Academia Română sărbătoreşte zilele acestea 145 ani de la înfiinţare. Istoria este bine cunoscută, dar se cuvine să ne reamintim evenimentele petrecute cu aproape un secol şi jumătate în urmă.
Înfiinţarea Academiei Române a fost precedată de iniţiative şi deziderate, printre care amintim pe aceea a lui Despot Vodă şi tentativa din 1795 de a întemeia o „Societate filosoficească” în Transilvania, urmată de Societatea literară de la Braşov (în prima parte a secolului al XIX-lea) citată de Xenopol drept „strămoşul Academiei Române”, apoi Asociaţia Literară a Medicilor şi Naturaliştilor de la Iaşi din 1834 şi Asociaţia literară din 1845. După Unirea Principatelor ideea unei academii a preocupat pe domnitorul Ioan Cuza, dar acesta nu a mai reuşit să-şi vadă dorinţa îndeplinită, deşi V. A. Urechia pregătise documente în acest scop. Data naşterii Academiei este considerată ziua de 1/13 aprilie 1866, când, la propunerea lui C. A. Rosetti (Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice), Locotenenţa Domnească a aprobat înfiinţarea „Societăţii Literare Române”, cu rol principal în cultivarea limbii române. Regulamentul aprobat de Locotenenţa Domnească a Principatelor Unite Române prevedea misiunea noii societăţi, aceea de a determina ortografia limbii române, de a elabora gramatica limbii române şi de a începe şi a realiza lucrarea dicţionarului român.
În mod cu totul remarcabil, Regulamentul prevedea un număr de 21 de membri din toate regiunile locuite de români, adică Moldova, Muntenia, Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi Macedonia, realizând astfel o primă unitate naţională a tuturor românilor, înainte de apariţia României ca stat. Societatea nu s-a putut întâlni decât în anul următor, când inaugurarea solemnă a avut loc la 1/13 august 1867, într-o atmosferă de mare sărbătoare, după ce membrii veniţi din Ardeal au fost primiţi cu mare entuziasm. N-au putut participa membrii din Basarabia, împiedecaţi de autorităţile imperiale ruse. La prima sa întrunire, noua instituţie şi-a luat numele de Societate Academică Română şi l-a ales preşedinte pe Ion Heliade Rădulescu şi pe ardeleanul Timotei Cipariu ca vicepreşedinte. S-au votat statutele şi Societatea şi-a înfiinţat o secţie de Istorie, stabilind ca în viitor să se adauge şi o secţie de „ştiinţe naturale”. După proclamarea independenţei şi recunoaşterea României ca stat în 1877, la 29 martie / 10 aprilie 1879, printr-o lege adoptată de parlament, instituţia primea denumirea de Academia Română şi se stabilea misiunea sa în „cultura limbii şi a istoriei naţionale, a literaturelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte”.
Istoria care a urmat a făcut din Academia Română o instituţie de mare prestigiu în România. Nu a fost scutită însă de mersul vitreg al vremurilor şi, printr-un decret al Prezidiului Republicii Populare Române din 8 iunie 1948, a devenit „instituţie de stat”, pierzându-şi independenţa şi autonomia de care se bucura până atunci. Mai mult decât atât, 26 de membri titulari au fost excluşi din Academie (majoritatea din secţiile umaniste, dar şi din secţia ştiinţifică). Membrii Academiei în noua structură au fost numiţi prin decret şi nu aleşi. Unii erau într-adevăr reprezentanţi de seamă ai ştiinţei şi culturii româneşti, dar au fost impuşi – pe criterii politice – şi membri care nu îndreptăţeau această calitate. În această perioadă au fost create institutele de cercetări ale Academiei, care aveau să-i fie răpite în anii ’70, când Academia (denumită acum Academia Republicii Socialiste România) a fost supusă şi altor restricţii şi s-au blocat alegerile de noi membri, din cauza ostilităţii conducerii ţării din acel timp.
După evenimentele din decembrie 1989 Academia Română a renăscut sub vechiul său nume, prin Decretul-Lege nr. 4 din 5 ianuarie 1990, care recunoştea Academia drept „cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării”, care urma să fie autonomă, dar finanţată de la buget. Academicianul Mihai Drăgănescu a fost ales preşedinte al Academiei la 2 februarie 1990 şi a condus procesul de refacere al Academiei Române în perioada 1990-1994. În cadrul acestui proces şi-au recăpătat statutul de membri ai Academiei Române cei excluşi în 1948, numeroase institute s-au întors la Academie, au fost aleşi noi membri titulari şi corespondenţi şi Academia a revenit la o viaţă normală, continuată apoi şi sub preşedinţii Virgiliu Niculae Constantinescu şi Eugen Simion.
Prin Legea 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române şi prin statut, Academia Română este definită drept „cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală, care reuneşte personalităţi din ţară şi străinătate cu realizări deosebite în ştiinţe, litere, arte şi alte domenii ale spiritului”. Articolul 8 din lege menţionează ca principale atribuţii ale Academiei promovarea ştiinţei şi culturii în toate domeniile, cultivarea limbii române şi stabilirea regulilor ortografice obligatorii. Prin urmare, activitatea Academiei Române trebuie evaluată pornind de la aceste prevederi.
 În prezent Academia Română îndeplineşte trei roluri majore:
–este for de consacrare,
– este un pilon important al cercetării din România,
– este un participant activ în viaţa societăţii.
 
 
Academia Română ca for de consacrare
 
Prin lege şi statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară, iar numărul membrilor titulari nu poate depăşi numărul membrilor corespondenţi pe ansamblul Academiei Române. În prezent Academia are 77 de membri titulari, 80 de membri corespondenţi (total 157), 86 de membri de onoare din străinătate şi 31 de membri de onoare din ţară (total 118). În perioada dintre cea de-a 140-a aniversare şi actuala aniversare, adică în ultimii cinci ani, au fost aleşi:
– 26 de membri corespondenţi;
– 20 de membri titulari;
– 12 membri de onoare din străinătate;
– 12 membri de onoare din ţară;
– 14 membri post-mortem.
În 18 noiembrie 2008 Prezidiul Academiei a adoptat un Regulament pentru primirile de membri în Academia Română, care prevede: „Unicul criteriu de primire în Academia Română este caracterul de excepţie al contribuţiei candidatului în ştiinţă sau cultură (impact asupra domeniului în care activează, originalitatea contribuţiilor, într-un cuvânt, excelenţa în cercetare şi creaţie). Reputaţia naţională şi internaţională a candidatului este un factor important în acceptarea unei candidaturi”. În acest mod, este consolidată funcţia de consacrare a Academiei Române.
În perioada ultimilor cinci ani, au trecut la cele veşnice un număr de 47 de membri din ţară (corespondenţi, titulari şi de onoare) şi 23 de membri de onoare din străinătate.
 
 
Academia Română ca pilon al cercetării româneşti
 
În România, principalii actori în cercetare, definiţi prin producţia ştiinţifică (în particular prin publicaţii monitorizate internaţional), sunt universităţile, Academia Română şi institutele naţionale de cercetare şi dezvoltare (ultimele în mod inegal). Potrivit bazelor de date ISI Thomson Reuters, numărul lucrărilor publicate de autori afiliaţi Academiei Române a crescut constant de la 420 în 2006 la 708 în 2008, iar potrivit monitorizării SCOPUS-ELSEVIER – de la 274 în 2006 la 472 în 2009. O clasificare recentă internaţională, sub numele SCIMAGO INSTITUTIONS RANKINGS– SIR WORLD REPORT 2010, cuprinzând 2.833 de instituţii din întreaga lume (majoritatea universităţi), analizează datele referitore la perioada 2004-2008 (număr de publicaţii, număr de citări, număr de colaborări internaţionale) şi cuprinde 18 instituţii din România. În această clasificare pe locul 762 se află Universitatea Politehnică din Bucureşti (cu 3.303 publicaţii), pe locul 915 Institutul de Fizică Atomică Măgurele (cu 2.653 de publicaţii), iar pe locul 1.114 în lume Academia Română (cu 2.069 de publicaţii). Deci, în România, Academia se situează pe locul trei ca producător de literatură ştiinţifică monitorizată de SCIMAGO. Sunt convins că dacă toate institutele Academiei Române ar include, alături de denumirea institutului, afilierea la Academie în adresa de pe publicaţii, numărul ar fi semnificativ mai mare. Pe domenii ştiinţifice, Academia Română apare la Ştiinţele fizice (de fapt, ştiinţele exacte, incluzând, în sens larg, chimia, fizica, geo-ştiinţele, ştiinţa materialelor, informatica, ştiinţa mediului, energia, ingineria, matematica) pe locul 635 în lume (cu 1.887 de publicaţii) şi la Ştiinţele vieţii pe locul 2067 în lume (cu 140 de publicaţii).
Poate în acest context merită să amintim modul cum se reflectă alte academii. Interesant, pe locul 1 în ordinea instituţiilor din lume se situează Academia Chineză (urcând de pe locul 2 din raportul pe anul 2009), urmată de Academia Rusă (locul 3 în lume) şi în ordine de academiile din Polonia (locul 72), Ucraina (77), Republica Cehă (97), Ungaria (243), Bulgaria (379), Slovacia (424), Slovenia (692), Belarus (693), Olanda (807), Grecia (2.535). Desigur, această ordine este influenţată şi de mărimea academiilor respective şi de numărul cercetătorilor afiliaţi.
Academia Română promovează în special cercetarea fundamentală, dar nu exclude nici cercetarea aplicativă unde şi când se pretează. În cele 66 de institute şi centre de cercetare ale Academiei Române funcţionează 1.844 de cercetători atestaţi, dintre care 1.467 au titlul de doctor, un număr de 241 fiind conducători de doctorat. Mai lucrează şi 644 de doctoranzi. Institutele şi centrele de cercetare ale Academiei Române variază ca dimensiuni de la 208 cercetători atestaţi (Institutul Naţional de Cercetări Economice) la numai 5 cercetători (Institutul de Istoria Religiilor). Trebuie menţionat că în ultimii ani peisajul unităţilor de cercetare ale Academiei Române s-a îmbogăţit cu Institutul de Istoria Religiilor, Centrul de Studii Transilvane de la Cluj-Napoca şi Centrul de Biodiversitate Agrosilvică „David Davidescu” din INCE.
Producţia ştiinţifică a unităţilor Academiei, rezultată din raportările acestora, totalizează 748 de lucrări publicate în reviste ISI din străinătate, 456 de lucrări publicate în reviste româneşti recunoscute ISI şi 1.123 de lucrări în reviste romaneşti din categoria B+ a CNCSIS, numai în anul 2010. Institutele noastre mai raportează un număr de 107 cărţi (şi capitole în cărţi) publicate în străinătate, 65 de cărţi publicate în Editura Academiei şi 581 de cărţi publicate la alte edituri din ţară, de asemenea numai în anul 2010. Nu este aici timpul şi locul să analizăm în detaliu aceste date; o vom face în raportul anual pe 2010 pe baza listelor de titluri furnizate de unităţile de cercetare. Se constată însă mari diferenţe de productivitate între institute, diferenţe care au motivaţii obiective, dar şi subiective.
Ar fi poate locul să discutăm aici despre rolul institutelor de cercetare în Academia Română. În domeniul ştiinţelor socioumane, al lingvisticii şi literaturii, al istoriei, institutele sunt necesare pentru elaborarea unor lucrări de mare amploare, dicţionare, atlase, enciclopedii, uneori adevărate lucrări monumentale, care nu pot fi realizate ca opere individuale şi necesită efortul colectiv al unor grupe de cercetători şi adeseori timp mai îndelungat. De această situaţie trebuie să se ţină seama în evaluarea producţiei ştiinţifice a acestor unităţi. Pentru cercetările din domeniul ştiinţelor exacte şi experimentale este nevoie, de asemenea, de organizarea cercetării în institute şi colective datorită diversităţii mijloacelor şi metodelor de investigaţie ce trebuiesc folosite într-o cercetare modernă, complexă şi adeseori interdisciplinară. Producţia acestor institute, concretizată de obicei în articole publicate în reviste ştiinţifice, este mai uşor de monitorizat numeric.
Afirmaţiile precedente pot fi ilustrate prin exemple semnificative. Cred că realizarea cea mai spectaculoasă din ultimul timp este încheierea Dicţionarului Tezaur al Limbii Române, care se lansează astăzi în această adunare generală şi despre care se va vorbi mai concret. Lucrarea începută cu mai bine de un secol în urmă a ajuns să fie terminată prin efortul depus de peste 300 de colaboratori în decursul a 105 ani, cercetători ai Institutelor de lingvistică de la Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi şi să fie publicată în format unitar, prin grija Editurii Academiei, cu sprijinul financiar al Băncii Naţionale a României fără de care singură Academia nu ar fi reuşit. În aceeaşi categorie a lucrărilor colective de mare amploare mai menţionăm Dicţionarul General al Literaturii Române, în şapte volume, realizat de Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, atlasele lingvistice pe regiuni la care lucrează Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din Bucureşti şi Institutul de Lingvistică „Sextil Puşcariu” din Cluj, Gramatica Limbii Române, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Dicţionarul toponimic al României (de asemenea realizate de Institutul de Lingvistică din Bucureşti). Se adaugă:
Istoria Românilor, ediţia II-a revăzută şi adăugită, la care participă Institutul de Arheologie din Iaşi, Institutul de Arheologie „V. Pârvan” din Bucureşti;
Istoria Transilvaniei (în trei volume) la Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca;
Atlasul Geografic Naţional al României (Institutul de Geografie);
Atlasul istoric al oraşelor din România (Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu);
Studii de istorie a filozofiei universale şi româneşti (Institutul de Filozofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din Bucureşti) şi altele.
Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române a iniţiat publicarea unei serii de Opere Fundamentale ale literaturii române, care a depăşit 120 de volume, într-un format elegant, de înaltă calitate grafică.
Desigur, participarea la elaborarea unor lucrări colective mari nu exclude posibilitatea (şi chiar obligaţia) cercetătorilor de a realiza lucrări de autor, monografii şi articole sau cărţi personale sau pregătite în grupuri mici. Acestea se numără cu sutele şi pot fi văzute pe site-urile de internet al institutelor.
Nu ne-am propus aici o prezentare exhaustivă (oricum imposibilă) a tuturor rezultatelor cercetării din Academia Română şi selectarea exemplelor este poate subiectivă, pentru care se cer scuze în cazul unor omisiuni flagrante.
Cercetarea ştiinţifică în Academia Română este organizată în cadrul unor programe fundamentale şi prioritare, lucrările citate mai sus făcând parte din asemenea programe. Lista programelor fundamentale ale Academiei Române mai cuprinde Evaluarea Stării Economiei Naţionale (programele ESEN ale Institutului Naţional de Cercetări Economice), Evaluarea Stării Sociale a României (programul ESSOR la acelaşi institut), Dicţionarul explicativ pentru ştiinţele exacte (Comisia de terminologie pentru ştiinţe exacte, cu colaboratori din afara Academiei).
Cercetările din institutele de cercetări din domeniul ştiinţelor exacte (bio-ştiinţe, chimie, matematică, mecanică, ştiinţa informaţiei, ştiinţe geonomice etc.), dar şi cele din domeniul ştiinţelor politice şi socioumane, sunt încadrate în numeroase programe prioritare ale Academiei, coordonate de secţiile de specialitate. Acestea sunt listate în anuarele Academiei, publicate cu regularitate.
Nu poate fi neglijat rolul Academiei Române în pregătirea resursei umane de înaltă calificare ştiinţifică prin sistemul de doctorat şi, mai nou, prin programele de pregătire postdoctorală finanţate din fonduri europene. Această pregătire se realizează în cadrul activităţilor de cercetare din institute, sub conducerea unor membri ai Academiei sau a unor cercetători ştiinţifici gradul I. Menţionăm că mulţi membri ai Academiei, profesori universitari, conduc doctorate în instituţii de învăţământ superior, nefiind încadraţi ca cercetători în unităţi ale Academiei. În Academia Română conduc doctorat 35 de membri ai Academiei şi 143 de cercetători, în 31 de institute acreditate pentru organizarea de studii doctorale, în 13 domenii fundamentale. În noiembrie 2010 numărul doctoranzilor din Academie era de 1.268, dintre care 109 doctoranzi cu frecvenţă.
În prezent doctoratul în Academia Română este în curs de reorganizare, sub forma unei „Şcoli de Studii Avansate a Academiei Române”, pe cinci domenii în capitală (ştiinţe exacte; ştiinţele vieţii, medicale şi agricole; ştiinţe umaniste; ştiinţe economice, sociale şi juridice; ştiinţe inginereşti), cu trei grupe în filialele din Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara.
În strânsă legătură cu cercetarea din Academia Română este activitatea Editurii Academiei. În fiecare an editura publică peste 100 de cărţi şi cca 60 de reviste de specialitate, editate de secţiile Academiei. Acestea contribuie nu numai la difuzarea rezultatelor cercetării din institutele Academiei, ci publică si articole realizate în universităţi, institute de cercetare din ţară şi chiar din străinătate. În ultimii doi ani o serie de reviste publicate de Editura Academiei au intrat în monitorizarea ISI, ceea ce contribuie la mai buna vizibilitate a cercetării româneşti. Editura a reuşit să recupereze marile întârzieri în publicarea unor reviste, în prezent fiind „la zi” cu majoritatea. Prestigiul de care se bucură Editura Academiei face ca aceasta să fie solicitată de mulţi autori din afara Academiei, mai ales din universităţi. Din păcate, nu toate institutele noastre îşi publică producţia de carte la Editura Academiei, preferând uneori edituri particulare aproape necunoscute sau cu o reputaţie modestă. Considerăm că ar fi normal ca volumele rezultate din programe finanţate de Academie să fie publicate la editura noastră, care este acum capabilă să asigure condiţii grafice excelente şi o garanţie a calităţii.
Biblioteca Academiei Române este una dintre unităţile de mare importanţă pentru cercetare. Deţine lucrări de mare valoare, mai ales de literatură veche, şi ar merita mai mult sprijin financiar, pentru achiziţii de publicaţii noi (cărţi şi reviste), precum şi un personal mai numeros, care să satisfacă nevoile bibliotecii. Devotamentul personalului actual nu este suficient pentru a asigura pe termen mediu şi lung activităţile impuse de statutul său, de gestionarea unui număr de cca 14 milioane de piese şi, în cele din urmă, schimbul de generaţii. Menţionăm numeroasele expoziţii organizate de bibliotecă, ocazionate de diverse evenimente, rolul pe care l-a avut în facsimilarea şi publicarea manuscriselor Eminescu (operaţiune încheiată în iunie 2009). Mai nou, o iniţiativă a bibliotecii de scanare şi punere la dispoziţia publicului a unor opere importante în format electronic merită toată lauda şi sprijinul.
 
 
Academia Română ca participant activ în viaţa societăţii româneşti
 
Prin tradiţie şi statut Academia Română nu participă direct la viaţa politică a ţării. Obiectivele ei presupun o totală independenţă faţă de ideologiile de partid şi faţă de orice angajament electoral, dar Academia nu poate trata cu indiferenţă evenimentele care au loc pe scena publică. Membrii şi cercetătorii din institutele Academiei sunt posesorii unor cunoştinţe şi ai unei experienţe care pot fi utile în abordarea unor probleme importante pentru societate şi găsirea soluţiilor necesare. În acest sens, Academia Română se implică, fie la solicitarea autorităţilor, fie din proprie iniţiativă, atunci când consideră necesar să-şi aducă contribuţia sau să-şi expună poziţia.
Probabil cea mai semnificativă, în ultimul timp, a fost contribuţia Academiei Române, prin colaboratori şi experţi, la elaborarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă a României. Orizonturi 2013-2020-2030, document întocmit de Guvernul României şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, publicat în decembrie 2008 şi prefaţat de Primul-Ministru, de Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile şi de preşedintele Academiei Române.
În aula Academiei au avut loc o serie de manifestări organizate în colaborare cu diverse ministere, în cadrul solicitării autorităţilor, de exemplu:
– Conferinţa naţională „Cercetarea teritorială – investiţie in viitorul României”, cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (28 februarie 2008);
– Simpozionul „Dezvoltarea durabilă”, în colaborare cu Ministerul Mediului şi Pădurilor (2 noiembrie 2010);
– Dezbaterea „Direcţiile de dezvoltare teritorială pe termen lung a României”, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (11 noiembrie 2008).
Din proprie iniţiativă Academia a elaborat şi publicat o serie de declaraţii şi luări de poziţie, dintre care amintim:
– Declaraţia Academiei Române cu privire la aşa-zisă „limbă moldovenească” (noiembrie 2007);
– Punctul de vedere al Academiei Române privind proiectul de HG „Fortifierea universală a făinurilor albe cu fier şi acid folic” (mai 2007);
– Poziţia Academiei Române privind situaţia Catedralei Sfântul Iosif (2010);
– Poziţia Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană (28 octombrie 2009);
– Comunicatul Academiei Române în legătură cu proiectul de exploatare a aurului din Munţii Apuseni (2 februarie 2010);
– Precizare cu privire la poziţia Academiei Române faţă de proiectul Roşia Montană (1 martie 2011);
– Comunicatul privind utilizarea biotehnologiilor agricole (în colaborare cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice);
– Declaraţia Academiei Române cu privire la dezvoltarea urbanistică a Capitalei (8 iulie 2009).
Mai menţionăm studiul România după criză. Reprofesionalizarea, coordonat de acad. Mircea Maliţa şi dr. Călin Georgescu, studiu elaborat de Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID), cu contribuţia mai multor membri ai Academiei Române şi cercetători, publicat în mai 2010.
Adăugăm Raportul „Reluarea creşterii economice – o ţintă fără alternativă”, publicat în iulie 2010 de Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare „Victor Slăvescu” din Institutul Naţional de Cercetări Economice.
Academia Română a lansat iniţiativa „Panteonul României” şi în 8 iulie 2009 a fost inaugurată Fundaţia cu acelaşi nume.
În Academia Română au avut loc numeroase dezbateri pe teme de interes social şi economic, în Aula Academiei sau în amfiteatrul Bibliotecii Academiei, uneori în colaborare cu alte instituţii sau organizaţii. Cităm:
– Dezbaterea „Cercetarea fundamentală în vremuri de criză” la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (29 martie 2010);
– Conferinţa „România după 20 ani: schimbări şi probleme sociale. Calitatea vieţii încotro?”, Institutul de Cercetări pentru Calitatea Vieţii şi Asociaţia Română de Sociologie (12-13 februarie 2010);
– Dezbaterea „Problemele patrimoniale ale Bucureştilor la început de an şi de guvernare”, în colaborare cu Grupul Civic din Bucureşti şi Administraţia Monumentelor din Primăria Capitalei (26-27 ianuarie 2010);
– Dezbaterea „Două decenii de cercetare de economie agrară şi rurală sub cupola Academiei Române” cu Institutul de Economie Agrară (2008);
– Dezbaterea „Dezvoltarea social-responsabilă”, în ciclul „După criză, încotro?”, în colaborare cu Alianţa Profesioniştilor pentru Progres (12 noiembrie 2009);
– Sesiunea „Convergenţa economică europeană a sectorului agroalimentar şi a spaţiului rural românesc” (9 decembrie 2009), la Casa Oamenilor de Ştiinţă, cu Institutul de Economie Agrară;
– Dezbaterea „Agricultura României – prezent şi viitor” în colaborare cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (25 noiembrie 2010);
– Dezbaterea „Pădurile şi schimbările climatice” în colaborare cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (iunie 2010);
– Conferinţa „Soluţii anti-criză pentru România în context mondial”, organizată de INCE, cu Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României şi Academia de Ştiinţe Economice;
– Dezbaterea „Istoria, limba şi literatura română în şcoală” la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (25 iunie 2008);
– Dezbaterea „Populaţia României – încotro?” (5 iunie 2007), organizată de INCE, Fondul ONU pentru Populaţie şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma;
– Simpozionul „Pentru excelenţă în ştiinţa românească” în colaborare cu CEPES UNESCO, CNCSIS şi Institutul Naţional „Horia Hulubei”.
În unele cazuri Academia s-a implicat în activităţi suport pentru dezvoltarea locală sau regională. Menţionăm aici Proiectul „Conservarea bio- şi geodiversităţii ca suport al dezvoltării şi al creşterii economice şi sociale a zonei Ţara Haţegului-Retezat”, lansat în 6 iulie 2010, şi inaugurarea Centrului de Dezvoltare Durabilă Ţara Haţegului-Retezat din comuna Berthelot la 12 octombrie 2010.
În contextual relaţiilor diplomatice cu alte ţări, Academia Română a colaborat cu Ministerul Afacerilor Externe şi unele ambasade în anumite ocazii festive, marcând în Aula Academiei:
– 130 de ani de relaţii diplomatice cu Statele Unite ale Americii (4 iunie 2010);
– 130 de ani de relaţii diplomatice româno-ruse (16 septembrie 2008);
– 90 de ani de relaţii diplomatice România – Polonia (5 mai 2009);
– Conferinţa „Chou En Lai – 110 ani de la naştere” (13 martie 2008) în colaborare cu Ambasada Chineză.
 
 
Relaţii interacademice şi vizibilitatea internaţională a Academiei Române
 
Academia Română acordă o importanţă deosebită relaţiilor internaţionale, colaborării cu instituţii similare, participării la activitatea unor organisme interacademice, cu un cuvânt, vizibilităţii internaţionale a Academiei.
Academia Română colaborează cu 39 de instituţii ştiinţifice din străinătate, în cadrul unor acorduri bilaterale. De asemenea, participă activ în colaborările regionale cu ALLEA (All European Academies – Federaţia academiilor naţionale din Europa), CEEN (Central and East European Network – Reţeaua academiilor naţionale din Europa Centrală şi de Est), IACSEE (Interacademy Council for South-Eastern Europe – Consiliul interacademic al ţărilor din Centrul şi Estul Europei), BSEC (Black Sea Economic Council – Consiliul Economic al Mării Negre) şi este membru activ al IAP (Interacademic Panel – Consiliul mondial interacademic) şi al ICSU (International Council for Science – Consiliul internaţional al ştiinţei, numit anterior International Council of Scientific Unions – Consiliul Internaţional al Uniunilor Ştiinţifice). Academia Română este afiliată la 30 de organizaţii internaţionale pe domenii ale ştiinţei, printre care COSPAR (Comitetul internaţional pentru cercetarea spaţiului) şi uniunile internaţionale pentru fizică, matematică, astronomie, chimie, biochimie, istoria şi filozofia ştiinţei, istorie economică, geografie, geofizică şi geodezie, geosferă-biosferă, biblioteci etc.).
Un loc important în relaţiile internaţionale îl ocupă acordurile bilaterale de colaborare, care promovează schimbul de cercetători. Scopul principal al activităţilor de schimb interacademic îl constituie realizarea unor proiecte de cercetare în colaborare. Ca rezultat au fost publicate în comun cărţi şi articole în reviste ştiinţifice şi au fost organizate conferinţe şi workshop-uri bilaterale şi internaţionale, în domenii ca istoria, matematica, economia, biologia, etnografia etc. O colaborare importantă este realizată în domeniul matematicii, cu CNRS din Franţa, în cadrul LEA-MATHMODE, un Laborator European Asociat (LEA – Laboratoire Européen Associé). O colaborare prioritară este cea cu Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, concretizată şi prin mai multe vizite reciproce ale conducerii celor două academii.
Organizarea anuală a Colocviului „Penser l’Europe” prin efortul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, cu un program interesant de fiecare dată, a atras prieteni prestigioşi ai Academiei Române, mai ales francofoni, care au dat strălucire evenimentului.
În perioada 4-7 octombrie 2006, Academia Română a organizat la Cluj-Napoca „A noua Întâlnire a Preşedinţilor Academiilor Naţionale de Ştiinţe din Europa Centrală şi de Est” (reţeaua CEEN), la sfârşitul căreia s-a dat publicităţii Declaraţia de la Cluj-Napoca intitulată „Invest in the Future” („Să investim în viitor”).
Considerăm un succes deosebit faptul că European Research Council (ERC – Consiliul European al Cercetării), un organism deosebit de important al Uniunii Europene, şi-a desfăşurat, între 9-12 martie 2010, lucrările celei de-a 24-a şedinţe plenare la Bucureşti, în Aula Academiei. Cu acest prilej au avut loc convorbiri cu conducerea Academiei Române, cu Ministrul Educaţiei şi cu preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică. Evenimentul a fost important fiindcă a oferit membrilor ERC posibilitatea de a cunoaşte direct cercetarea ştiinţifică din România, despre care aveau puţine informaţii.
Remarcabilă a fost organizarea unei sesiuni omagiale comune, dedicată Academiei Române, la Institut de France din Paris, în martie 2007, la care au participat mai mulţi membri ai Academiei.
Academia Română s-a bucurat de vizita a numeroase personalităţi de prim rang, care au făcut expuneri sub cupola sa. A fost vizitată de oameni de ştiinţă prestigioşi, printre care laureaţii Premiului Nobel Jean-Marie Lehn (2008) şi Baruch Blumberg (2010), Alteţa Sa Regală Prinţul Hassan bin Talal al Iordaniei, preşedinte al Clubului de la Roma (iunie 2007), Gabriel de Broglie, cancelar al Institutului Franţei (2008), sau Lester Brown (2010), preşedintele Institutului de Politică Planetară (Earth Policy Institute – SUA, renumit pentru rolul său în promovarea dezvoltării durabile). Menţionăm apoi vizita (18-20 martie 2010) a preşedintelui Academiei Chineze de Ştiinţe, dl Lu Zongxiang, personalitate cu mare prestigiu în viaţa ştiinţifică şi membru în conducerea mai multor organisme ştiinţifice internaţionale; în timpul vizitei în România a fost primit şi de preşedintele României, dl Traian Băsescu. Amintim şi expunerea în Aula Academiei a vicepreşedintelui Republicii Populare Chineze, dl Xi Jinping, la 20 octombrie 2009, cu prilejul aniversării a 60 de ani de relaţii diplomatice dintre România şi China.
Ca urmare a participării tot mai intense a Academiei Române la viaţa ştiinţifică internaţională, prestigiul şi recunoaşterea instituţiei noastre a crescut în mod incontestabil. Drept rezultat, reprezentantul Academiei Române a fost invitat să prezinte expuneri la conferinţe plenare ale unor organizaţii internaţionale interacademice, dintre care menţionăm:
– Expunerea „Este necesară cercetarea fundamentală în ţările mici?” la Conferinţa Internaţională „Research and Development as the Basis for Innovation in Creating the Competitive Region”, organizată de Academia Europeană pentru Stiinţe şi Arte, Iniţiativa Central-Europeană şi Academia de Ştiinţe din Montenegro (12-13 noiembrie 2010);
– Expunerea „Academia în Societate” la Conferinţa Internaţională „Role of National Science Academies in the 21st Century”, organizată de Inter Academy Panel, CEEN şi European Academy of Sciences and Arts (9-12 octombrie 2008);
– Expunerea „Interfaţă şi dialog între ştiinţele umaniste şi ştiinţele naturii” la Forumul Mondial „Science and Technology in Society”, Kyoto (5-7 octombrie 2008);
– Expunerea „Poate fi un dialog între ştiinţele naturii şi ştiinţele socioumane?” la Conferinţa Internaţională „Values and 21st Century”, organizată de World Academy of Sciences and Arts, European Academy of Sciences and Arts, Interacademy Council for South East Europe şi Academia de Ştiinţe şi Arte din Montenegro (19-21 noiembrie 2009);
– Expunerea „Discovery, creativity and serendipity”, Întâlnirea Europeană ICSU, Podgorica (29-30 septembrie 2009).
 
 
Probleme financiare şi de patrimoniu
 
Nu putem încheia această prezentare fără o scurtă referire la activităţile legate de investiţiile majore realizate în Academie în ultimul timp. Din venituri bugetare au continuat în fiecare an lucrările la Casa Academiei, unde au rămas de terminat amenajările din corpul central cuprinzând amfiteatrele. Această lucrare necesită o reproiectare, date fiind condiţiile care nu mai corespund cu cele de acum trei decenii, de la data proiectului iniţial.
Dintre investiţiile bugetare mai importante amintim construcţia anexă a Bibliotecii Filialei din Cluj-Napoca, unde s-au mutat Institutul de Istorie, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei şi Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, rezolvându-se astfel o problemă serioasă de spaţiu. S-au mai construit o aulă la Filiala Timişoara, o supraetajare la Filiala Iaşi şi a fost reabilitat sediul central al Academiei Române din Calea Victoriei, care necesită reparaţii urgente mai ales la acoperiş. Tot de la buget s-au realizat dotări în sediul central, reparaţii capitale la Biblioteca Academiei, la Casa Oamenilor de Ştiinţă şi la Cabana Gura Zlata din Munţii Retezat.
Din venituri proprii a fost achiziţionat un imobil la Târgu-Mureş pentru Institutul de Ştiinţe Socioumane, rămas fără sediu, şi un echipament tipografic performant, care a permis Editurii Academiei lichidarea întârzierilor în apariţia revistelor noastre şi realizarea în condiţii favorabile de timp şi financiare a numeroase activităţi de publicare. De asemenea, a fost amenajat parcul Academiei.
Direcţia economică a obţinut unele sponsorizări care au permis lucrări ca amenajarea spaţiului muzeistic şi asfaltarea curţii de la clădirea centrală din Calea Victoriei, reparaţii la Casa Avramescu şi Muzeul Minovici etc.
Spitalul Universitar de Urgenţă Elias şi Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă, ambele subordonate Academiei Române, au realizat investiţii însemnate pentru noi spaţii şi dotări, din fonduri bugetare, contribuţia Casei de Asigurări Sociale şi venituri proprii.
O importanţă deosebită a avut finanţarea din fonduri europene (contribuţia Norvegia, Luxemburg, Islanda) a reabilitării conacului Berthelot, unde s-au amenajat un spaţiu muzeistic şi Centrul pentru Biodiversitate şi Dezvoltare Durabilă a Zonei Haţeg-Retezat.
De fonduri structurale europene substanţiale beneficiază Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” de la Iaşi, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”, Institutul de Chimie şi Fizică „Ilie Murgulescu” şi Institutul de Biologie, pentru dotări şi construcţii.
Patrimoniul agricol al Academiei Române a fost recuperat practic în întregime şi este exploatat în regim de arendare. Patrimoniul silvic recuperat în mare măsură a fost organizat, potrivit legii, sub forma unui Ocol Silvic al Academiei în zona Penteleu şi prin colaborare cu Ocolul Silvic al Romsilva în zona Retezat. Sunt în continuare demersuri pentru recuperarea integrală a patrimoniului silvic. Din păcate, veniturile din exploatarea terenurilor agricole şi silvice nu au „îmbogăţit” Academia Română, sumele încasate acoperind diverse cheltuieli. Organizarea Ocolului Silvic de asemenea a necesitat investiţii pentru dotări specifice, care au consumat o parte însemnată din fondurile încasate în primul an de exploatare. Se speră ca prin reorganizarea Fundaţiei Patrimoniu a Academiei Române şi prin eforturi ale Direcţiei Patrimoniu veniturile viitoare să fie mai substanţiale.
 
* * *
Am încercat să fac o sumară trecere în revistă a stării Academiei Române cu prilejul aniversării a 145 de ani, punând accentual pe realizările instituţiei. Nu trebuie să uităm că există destule dificultăţi în activitatea noastră şi limitări determinate de cauze financiare, legislative şi de altă natură. Contăm însă pe fidelitatea membrilor şi colaboratorilor noştri faţă de Academia Română şi prestigiul său.
Conducerea Academiei Române adresează mulţumiri tuturor celor care prin devotamentul lor servesc ştiinţa şi cultura ţării, activând în cadrul Academiei Române, şi le urează succes în continuare. Sperăm ca la a 150-a aniversare, peste cinci ani, Academia să se prezinte cu noi realizări în îndeplinirea misiunii pentru care a fost creată de înaintaşi.
LA MULŢI ANI!
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog