Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Cuvinte-cheie în discursul politic actual

Tatiana VERDEŞ

Alte articole de
Tatiana VERDEŞ
Revista Limba Română
Nr. 3-6, anul XXI, 2011

Pentru tipar

Studiu de caz
 
Ordonarea şi utilizarea corectă a cuvintelor-cheie într-un discurs politic joacă un rol important atât pentru atenţionarea receptorului, cât şi pentru ghidarea / manipularea lui. De obicei, cuvintele-cheie îl determină pe receptor să fie atent la conţinutul textului, din acest considerent făcându-se apel şi la anumite efecte iconice: pronunţarea, sublinierea, evidenţierea.
Prin cuvinte-cheie se presupun anumite standarde de frecvenţă – atunci când un cuvânt îşi face apariţia în text de mai mult de două, trei ori, repetarea fiind intenţionată şi motivată. Cuvintele-cheiesintetizează cel mai bine conţinutul unui text. Actorii politici utilizează, de obicei, numai cuvinte-cheie relevante pentru auditoriu, astfel încât efectul perlocuţionar să genereze persuasiunea.
Analiza propusă se consideră utilă, pentru că, în felul următor, se va vedea la ce categorie de cuvinte-cheie se recurge mai des pentru exprimarea atitudinilor faţă de problemele prezente şi viitoare ale societăţii, care sunt strategiile care stimulează materializarea programului electoral.
Demersul nostru constă în identificareacuvintelor-cheie reprezentative pentru programele politice cercetate, gruparea lor în clase gramaticale, stabilirea nivelului de deicticitate şi emiterea unei concluzii statistice. Principiul selectării cuvintelor-cheie s-a făcut în dependenţă de ideile promovate şi frecvenţa utilizării cuvântului în discurs.
Prezentul studiu de caz se axează pe programele electorale din Republica Moldova, de la alegerile parlamentare din 2009.
Într-un text, de regulă, purtătorii ideilor principale şi ai informaţiilor de detaliu sunt subiectul şi acţiunea. Astfel că, substantivul şi verbul formează grupul esenţial într-un discurs. Celelalte părţi de vorbire (adj., adv., pron., art. etc.), deşi sunt complementare, au un rol important în formarea / realizarea sensului lexical. Altfel spus, potenţialul stilistic al fiecărei clase gramaticale este pus în evidenţă la nivelul contextului, fapt demonstrat şi de programele politice analizate.
În discursul politic substantivul deţine rolul central în ceea ce priveşte accepţia şi expresivitatea programului politic, specifice pentru acesta fiind substantivele abstracte, comune, nedeterminate etc.
Verbul, alături de substantiv, reprezintă o parte de vorbire foarte bogată în valenţe expresive: prin categoria diatezei (într-un discurs politic efectul stilistic este generat, de exemplu, de întrebuinţarea reflexivului), categoria modului (indicativul, de exemplu, arată o acţiune sigură şi reală) şi timpuri (timpurile gramaticale creează o largă posibilitate de interpretare şi de marcare stilistică a textului politic prin: prezentul gnomic (permanent), prezentul în loc de viitor; prin valorile optative ale viitorului etc.).
Adjectivul prezintă interes din punctul de vedere al valorii expresive ce implică referinţa etc.
Pronumele are o mare capacitate de abstractizare. În programul politic el poate fi considerat ca marcă a ambiguităţii şi a echivocului. În acelaşi timp, pronumele poate actualiza anumiţi termeni sau poate filtra, ierarhiza anumite atitudini.
Adverbul, mai puţin semnificativ, are valoare stilistică sugestivă, relevând o comparaţie.
Numeralul, în discursul politic analizat, este utilizat, de regulă, cu valoare stilistică, exprimând aproximaţia, calitatea etc.
Articolul, dincolo de faptul că indică în ce măsură obiectul este cunoscut de către vorbitor, constituie în programele politice semnul impreciziei, al ambiguităţii.
Celelalte părţi de vorbire (neflexibile: prepoziţia, conjuncţia, interjecţia) servesc ca instrumente de legătură, stabilind coerenţa şi coeziunea textuală.
De cele mai multe ori cuvinte-cheie devin: verbele substantivizate, substantivele articulate, pronumele (de regulă, demostrativele, posesivele), adjectivele (de obicei, exprimate prin substantive); verbele (la viitor, imperfect) etc.
Propunem în continuare câteva date statistice relevante:

 
PCRM
PL
AMN
PLDM
PDM
MAE
PNL
PRM
PDSMU
PC
PPCD
SPERANTA
P.Agrar
PSD
PR
PUM
PEMAVE
UMPR
UCM
Nr. total
de cuvinte
8482
5883
3433
17757
8828
2079
493
1586
1151
4323
3892
3088
7881
2359
4693
6590
1327
2061
Vb.
substantivizate
 
 
asigurarea
cooperarea
crearea
dezvoltarea
integrarea
modernizarea
promovarea
stimularea
susţinerea
 
 
 
 
8
5
6
14
2
-
10
4
4
 
 
 
 
14
-
13
18
12
1
9
8
6
 
 
 
 
13
1
10
14
6
5
3
5
7
 
 
 
 
58
28
48
135
19
29
36
9
24
 
 
 
 
11
1
12
21
2
3
3
9
7
 
 
 
 
2
2
3
2
2
3
-
1
2
 
 
 
 
 -
-
-
3
-
1
3
-
-
 
 
 
 
4
-
8
9
-
-
-
-
4
 
 
 
 
9
-
8
9
-
-
1
-
2
 
 
 
 
13
2
17
38
8
5
19
5
-
 
 
 
 
8
-
6
14
1
-
10
4
4
 
 
 
 
10
3
5
5
2
-
1
1
5
 
 
 
 
17
-
21
24
4
3
7
9
7
 
 
 
 
2
1
8
6
-
-
1
-
3
 
 
 
 
21
-
6
20
6
-
3
3
1
 
 
 
 
4
2
9
21
1
1
6
-
3
 
 
 
 
2
-
-
13
-
-
1
-
-
 
 
 
 
3
-
4
4
-
-
-
-
2
Subst. (toate formele art.hot.)
Cetăţean,ul,ii
Drept,ul,ului
Economie,a,ile
Educaţie,a,ei
Egalitate,a,ţii
Europa
Libertate,ea,le
Om,ul oameni
Partid,ul,lui
Politica,cile
Putere,ea,ile
Salariu,ul,lui
Situaţie,a,ţiile
Societate,ea,le
Stat,ul,ele
Tineret,ul,ţilor
Ţară,a,ii
Valoare,ea,i,ile
ş.a.
 
 
 
9
31
5
3
4
-
16
16
4
16
2
1
2
12
24
8
-
14
 
 
 
 
18
33
10
9
4
-
12
11
10
40
8
1
1
6
63
25
-
8
 
 
 
 
11
9
15
10
1
3
-
4
3
4
2
7
4
3
8
-
2
2
 
 
 
 
46
39
36
25
4
7
21
10
23
61
9
3
8
41
1
11
29
24
 
 
 
 
35
10
14
5
1
-
4
9
28
38
1
3
5
8
38
6
-
19
 
 
 
9
4
7
3
1
4
3
3
2
5
1
-
-
-
20
9
-
-
 
 
 
2
2
1
-
-
-
1
-
8
2
-
-
-
1
6
-
-
2
 
 
 
 
12
12
4
1
-
-
-
8
29
4
-
2
-
1
10
31
1
2
3
 
 
 
11
5
1
3
-
-
1
-
2
5
-
-
1
2
2
5
-
4
 
 
 
13
-
11
5
1
-
4
4
6
36
4
1
1
12
18
6
-
8
 
 
 
7
22
5
3
4
-
16
12
4
18
2
1
2
12
27
3
1
13
 
 
 
6
10
6
1
2
1
-
1
40
8
2
7
-
3
2
12
-
2
2
 
 
 
41
9
15
9
1
6
-
6
25
12
14
20
2
2
26
7
42
3
 
 
 
13
12
13
2
-
-
-
-
4
5
-
1
1
2
29
7
-
2
 
 
 
38
22
22
4
-
7
-
7
42
45
25
2
2
38
85
4
26
9
 
 
 
25
25
10
13
4
-
1
39
27
8
4
2
15
9
16
9
-
2
 
 
 
3
6
1
-
2
-
5
4
32
1
2
-
-
5
5
-
-
1
 
 
 
15
4
8
-
1
-
-
1
11
6
12
-
2
5
16
-
3
-
 

 
 
 
Conform prezentului inventar se observă că programele electorale din Republica Moldova, 2009 se caracterizează prin: ambiguitate, inferenţă, neutralitate de gen (cu referire la limbajul utilizat), caracter orientativ, formulare extrem de vagă etc. S-a atestat, de asemenea, o dominantă masculină, prin invocarea termenilor oficial acceptaţi, după cum urmează: deputat, candidat, profesori, medici, lucrători, cetăţeni. Actualizând semantica lexemelor-cheie, putem constata că, din punct de vedere tematic, în majoritatea programelor electorale se pledează pentru o economie mai dezvoltată, libertate în drepturi, politică liberal-democratică etc.
O altă concluzie relevantă este prezenţa a câtorva categorii gramaticale semnificative:
– cuvinte a căror conotaţie depinde de contextul comunicativ (partidul, situaţia, acesta, puterea, statul etc.);
– cuvinte ce se caracterizează prin abstracţie, echivoc, ambiguitate, interpretabilitate (dezvoltarea, promovarea, libertatea, modernizarea, crearea etc.);
– cuvinte noţiuni (politică, economic, european, comunist etc.).
În cele din urmă, s-au stabilit cinci cele mai utilizate cuvinte:
un, o(art. neh., toate formele sg., pl. – prevalând forma de masculin);
acest, aceasta (pron. / adj. demonstrativ, toate formele sg. pl.),
politic, ă, e (adj.),
stat (subst., formele articulate ale acestuia),
dezvoltarea(verb substantivizat).
S-a constatat că: utilizarea articolelor nehotărâte un şioşi formele acestora de singular şi plural acompaniază un substantiv pe care îl determină; denumeşte obiectul neindividualizat în discuţie; dă sens general substantivului. Referinţa deictică pe care o capătă substantivul însoţit de articolul respectiv este una imprecisă şi, de cele mai multe ori, cu implicaţii semantice şi pragmatice variate. De exemplu: „Creştinismul este unul dintre factorii esenţiali de coeziune socială”, faptul că este unul dintre factori, implică existenţa a mai multor şi anulează ideea de stringenţă, de imperativ. Sau în: „Introducerea unor mecanisme eficiente de protecţie a pieţei interne” prin art. nehot. se presupune prezenţa mecanismelor, dar nu se concretizează care ar fi ele, evitându-se ideea / conotaţia responsabilităţii.
În cazul demonstrativelor acest,aceasta (şi toate formele lui – pron. / adj.), este vorba de variatele accepţii pe care le capătă prin: indiciul personal şi configuraţia spaţială a contextului comunicării. În ambele cazuri referentul este accesibil direct în situaţia de enunţare, actul de referinţă realizându-se nemijlocit: „Al treilea element important pentru protecţia împotriva degradării mediului implică tratarea solurilor erodate şi prevenirea formării ravenelor. Aceste acţiuni trebuie iniţial realizate în centrele raionale, contribuind la o utilizare mai eficientă a pământului (în agricultură) şi la dezvoltarea altor activităţi economice, cu îmbunătăţirea situaţiei în domeniul securităţii în zonele afectate de mişcarea şi eroziunea solurilor.”
Întrucât un discurs politic presupune aprioric sfera politicului, este firească utilizarea frecventă a adjectivului politic, ă: program politic, sfera politică, forţă politică, formaţiune politică, interes politic, activitate politică, maturitate politică, legături politice etc., care actualizează, de fiecare dată, importanţa intereselor statale.
Cazul substantivului statul este însă diferit. Fiind vorba de Republica Moldova, articolul hotărât -ul din statul va indica o referinţă, mai mult sau mai puţin explicită – statul Republica Moldova – sau poate fi supus diverselor contextualizări: conducerea Republicii Moldova, partidul de la guvernare, cei de la putere, poporul Republicii Moldova etc., interpretarea fiind dependentă de situaţia comunicativă (statul – un deictic discursiv).
Prin verbul substantivizat dezvoltarea se menţionează ambiguitatea semantică. Chiar dacă prin dezvoltare se înţelege acţiunea de a (se) dezvolta şi rezultatul ei – creştere, evoluare, amplificare etc. (conform DEX-lui), utilizarea acestui lexem în îmbinare cu alte sintagme sau cuvinte prezintă, implicit, variate efecte perlocuţionare: dezvoltarea economică, dezvoltarea durabilă, dezvoltarea civilizată, dezvoltarea liberă a fiecăruia, dezvoltarea întregului diapazon al libertăţii democratice etc. (dezvoltarea pe care şi-o doreşte fiecare poate fi veridică doar cu partidul x la putere).
În cele din urmă, se poate afirma că în discursul politic actual se dă preferinţă cuvintelor a căror conotaţie depinde de situaţia de comunicare, de procesul emiterii şi receptării (emiţător – receptor) etc.; cuvintelor a căror grad de ambiguitate trece de nivelul minim. Prin urmare, cuvintele-cheie în discursul politic, la care se apelează şi în programele electorale analizate, se caracterizează prin referinţă deictică şi, prin urmare, pot fi numite deictice [1, p. 55-59; 2, p. 251-290; 3, p. 113-128; 4; 5; 6].
Din punct de vedere diacronic, s-a observat şi faptul că în discursul electoral de obicei se recurge la aceleaşi cuvinte-cheie, evaluând spectrul semantic al acestora. În acest sens, am realizat o comparaţie a cuvintelor-cheie în programele electorale din 2001-2005 cu cele din 2009, urmărind evoluţia semantico-statistică a celor cinci grupuri stabilite.
Relevante în acest sens sunt următoarele rezultate:
 

Partidul Politic
Programele electorale 2001-2005
EXEMPLE, Frecvenţa utilizării
Programele electorale 2009
EXEMPLE, Frecvenţa utilizării
PCRM
Unele state din Europa, un grup de state, unele metode socialiste, un număt impunător de interprinderi, a unei societăţi de tip nou etc. – 14 la număr (din 2147 de cuvinte).
Unor înalte standarde, unei viziuni asupra realităţii, unor conflicte, unele ţări, unii comunişti dogmatici, unor noi clase dominante, noul secol devine un fel de prolog al unei alte epoci, al unei alte politici, al unui alt mod de percepere a viitorului etc. – 122 de cazuri(din 8482 de cuvinte).
AMN
Unui sistem politic imperfect, apariţia unui mare şi influent partid politic, constituirea unei formaţiuni moderne, unui trai decent pentru fiecare etc. – 56 (din 3056 de cuvinte).
Formarea unor resurse umane competente, consolidarea unor instituţii educaţionale, educarea unei societăţi citite şi deschise, conform unor date..., etc. – 41 (din 3433).
PL
Un buget echilibrat, unui program de principii, prin crearea unui sistem financiar-bancar agricol modern, organizarea unui sistem de asistenţă socială permanentă etc. – 59 (din 4495).
Care susţin unele companii în detrimentul altora, un mediu favorabil dezvoltării economice, viitorul unei economii dezvoltate, unele regiuni pot rămâne în urmă, realizarea unor programe structurale etc. – 56 (din 5883).
PD
Un nou nivel de dezvoltare a ţării, unul din principalele obiective, oferirea unei autonomii financiare, realizarea unor programe concrete de restructurare a societăţii noastre, crearea unui stat naţional puternic etc. – 82 (din 7708).
Consolidarea formaţiunii în jurul unor principii democratice, pentru a evita haosul unor alegeri parlamentare anticipate şi implementarea unor strategii, edificare a unei societăţi moderne, implementarea unor politici de redistribuire etc. – 102 (din 8828).

 
Etc.
Prin urmare, implicitul semantic, ca formă de conţinut în discursul politic, oferă noi posibilităţi de relaţii comunicative între codificator şi decodificator, demonstrează intenţiile codificate ale emiţătorului [8]. Iar principala funcţie a implicitului este realizarea / satisfacerea intenţiei codificatorului. Implicitul pragmatic, ori subînţelesul, propune o informaţie care derivă din situaţia de comunicare. Toate aceste particularităţi proprii şi deicticelor ne dau dreptul să susţinem faptul că cele cinci grupuri de cuvinte-cheie, caracteristice programelor electorale, au o valoare semantică intrinsecă de interpretabilitate şi pragmatism.
Semnificativi în acest sens sunt şi indicatorii statistici ai cuvântului-cheie dezvoltare:

Partidul Politic
Programele electorale 2001-2005
EXEMPLE, Frecvenţa utilizării
Programele electorale 2009
EXEMPLE, Frecvenţa utilizării
PCRM
Dezvoltare socială, dezvoltare eterogenă – 2 utilizări.
Modele, scenarii, strategii de dezvoltare, dezvoltare socială şi economică, dezvoltarea umanităţii, dezvoltare culturală, dezvoltarea libertăţii cetăţeneşti etc. – 19 utilizări.
AMN
Dezvoltarea sistemul democratic, dezvoltare social-economică, dezvoltare regională, dezvoltarea ţării – 12 utilizări.
Dezvoltare economică, dezvoltare buisinessului, dezvoltare rurală şi regională, dezvoltare agrară, dezvoltarea telecomunicaţiei etc. – 14 utilizări.
PL
Dezvoltarea complexului economic, model de dezvoltare dinamic şi suficient – 4 utilizări.
Dezvoltarea proprietăţii private, dezvoltare economiei de piaţă, dezvoltarea economică, dezvoltare teritorială, dezvoltarea agriculturii, industriei etc. – 18 utilizări.
PD
Dezvoltare industriei, dezvoltarea potenţialului ştiinţific, dezvoltarea ţării, dezvoltare durabilă, dezvoltare regională, dezvoltarea culturii naţionale, dezvoltare spirituală etc. – 29 de utilizări.
Dezvoltare economică, dezvoltare socială, dezvoltarea sectorului agrar, dezvoltarea sectorului privat etc. – 21 de utilizări.
PSD
Perspective de dezvoltare, dezvoltarea raporturilor externe, dezvoltarea pieţei de capital, dezvoltarea micului buisness etc. – 35 de utilizări.
Dezvoltarea economică, dezvoltarea fizică şi spirituală a cetăţenilor, dezvoltarea infrastructurii de producere, dezvoltarea comerţului etc. – 24 de utilizări.
PPCD
Dezvoltarea transportului, dezvoltarea socio-economică, dezvoltarea politică, dezvoltarea durabilă a societăţii, dezvoltarea ştiinţifică – 14 utilizări.
Dezvoltarea persoanei în dragoste şi comuniune, dezvoltarea şi fortificarea sectorului neguvernamental, dezvoltarea durabilă a societăţii – 14 utilizări.
PE „Alianţa Verde”
Dezvoltarea societăţii, dezvoltarea extensiva a economiei, dezvoltare a oraşelor, dezvoltarea civilizată a Moldovei etc. – 13 utilizări.
Dezvoltarea economică, dezvoltarea durabilă, dezvoltare tehnologică, dezvoltarea civilizată, dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane etc. – 21 de utilizări.
Partidul „Patria Rodina”
Dezvoltarea tehnico-ştiinţifică, dezvoltarea industriei, dezvoltarea economică şi socială, dezvoltarea liberă a cetăţenilor etc.– 6 utilizări.
Dezvoltarea principiilor de autoadministrare, dezvoltarea liberă a fiecăruia, dezvoltarea tehnologiilor ultramoderne, dezvoltarea întregului diapazon al libertăţilor democratice etc. – 13 utilizări.
Mişcarea social-politică „Ravnopravie”
0 utilizări.
Dezvoltarea concurenţei loiale, dezvoltarea economică, dezvoltarea continuă a relaţiilor de piaţă, dezvoltarea instituţiilor sistemului politic etc. – 6 utilizări.
Etc.
Notă: PPCD nu a modificat programul electoral: dezvoltare liberă a personalităţii, dezvoltarea societăţii, dezvoltare economică, dezvoltarea serviciilor agricole, dezvoltarea sistemului de finanţare etc. – 14 utilizări.

 
În programele electorale din 2001-2005 este vorba mai mult de o dezvoltare socială, economică, politică etc., în cele din 2009 sub semnul dezvoltării sunt plasate şi alte valori: libertatea, personalitatea, societatea etc. Se creează impresia unui progres general, mesajul fiind implicit: toate aceste evoluţii pot fi reale doar dacă se va vota partidul corespunzător.
Se observă că în unele cazuri este vorba de o evoluţie considerabilă a utilizării celor cinci categorii de cuvinte-cheie, în alte cazuri, mai rar, scade numărul acestora. S-au depistat noi combinaţii semantice. Altfel spus, programele din 2009 sunt mai originale, mai variate semantic, chiar dacă unele idei se repetă, contextul şi timpul îmbracă o nouă haină.
Statistica făcută ne permite să afirmăm că, în cadrul discursului politic, de multe ori lipseşte componenta logică, existând doar un set restrâns de cuvinte-cheie şi un şir de trucuri manipulatoare.
Conform calculelor statistice s-a constatat, cu aproximaţie, că 35-75 la sută din limbajul utilizat de electorat se caracterizează prin ambiguitate, subiectivitate / intersubiectivitate, sens restrâns, contextual, inferenţă, caracter relaţional şi orientativ.
Limbajul politic al programelor electorale autohtone se caracterizează prin cuvinte deictice [2, 4, 6], cuvinte cu caracter general abstract sau polisemantice, limbaj de lemn [7] şi vocabularul bază.
Se ajunge la concluzia că discursul politic electoral este asemenea unui lănţişor, inelele căruia sunt foarte bine prinse între ele şi se succed regulat sau haotic. Trăsătura cea mai evidentă este forma pragmatico-virtuală, modificarea variată a subordonării inelelor şi relaţia dintre acestea.
Prin urmare, spre deosebire de oricare alte forme de comunicare, discursul politic este un teren propice pentru utilizarea instrumentarului lingvistic în scopul transmiterii unei informaţii implicite. Din acest punct de vedere, în urma analizelor efectuate, putem susţine cert că programele politice prezintă un anume interes lingvo-stilistic şi merită a fi cercetate.
 
Bibliografie
1. F. Dimitrescu, Note asupra sistemului deicticelor româneşti, În „Studii şi cercetări lingvistice”, X, nr. 1, 1959, p. 55-59.
2. I. Dolgova, E. Maksimova, Deixis in Time and Space: The Fate of the Russian Demonstrative sej, In E. Andrews & Y. Tobin (eds.). Towards a calculus of meaning: Studies in markedness, distinctive features, and deixis, Amsterdam /Philadelphia, John Benjamins, 1996, p. 251-290.
3. Ch. Fillmore, Lectures on deixis, California, CSLI Publication, Center for the Study of Language and Information Stanford, 1997, p. 113-128.
4. R. Ghiţa, Deixis-ul, ca universalie lingvistică şi modalităţi de exprimare a acestuia în limbile română, franceză şi maghiară [online] Teză de doctor. 2009. http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2009apr2/Ghita%20Ramona%20-%20Deixis-ul,%20ca%20Universalie%20Lingvistica%20si%20Modalitati%20de%20Exprimare%20a%20Acestuia%20in%20Limbile%20Romana,%20Franceza%20si%20Maghiara/REZUMATUL%20TEZEI%20DE%20DOCTORAT%20INTITULATE.pdf (accesat 12.09.2009)
5. Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005, 712 p.
6. A. Hobjilă, Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2003, 181 p.
7. D. Papadima, Limba de lemn – un antilimbaj. În „Limba şi literatura română”, Societatea de Ştiinţe, anul XXI, nr. 2 (aprilie-iunie), Bucureşti, 1992.
8. S. Săvulescu, Analiza discursului public [Curs online] Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, 2005. http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinte_politice/analiza_discursului_public-39647.html (accesat 22.03.09)
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog