Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

POESIS

citirea zidului

Nicolae SPĂTARU

Alte articole de
Nicolae SPĂTARU
Revista Limba Română
Nr. 11-12, anul XXI, 2011

Pentru tipar

citirea zidului
 
rămas intact ca prin minune
de-a lungul istoriei
zidul din adâncul curţii
îmi scrie biografia.
 
are o experienţă de viaţă grozavă
stăpâneşte un orizont larg de cunoaştere
la o bere într-un moment de sinceritate
mi-a mărturisit
că unele dintre cărămizile lui
au făcut sorbona
că la începuturile carierei sale
a ocupat posturi destul de importante
că a avut şi mai are rude sus-puse
iar de la o vreme
fiind o persoană fără ambiţii mari
a renunţat chiar şi la body-guarzi
 
neamul zidurilor (zicea el!)
pe lângă faptul că e foarte religios
mai are şi cultul strămoşilor
fiecare zid se simte obligat şi onorat
să ţină la locul cel mai de cinste
efigia zidului chinezesc
 
emoţionat până la lacrimi
mi-a vorbit despre valul lui traian
(sunt veri drepţi)
despre ierihon hebron vatican
şi despre alte ziduri
care au modelat spre bine faţa lumii
(chipu-i radia o mândrie de stâncă)
 
discuţia devenea tot mai fascinată
dar la un moment dat – cerându-şi iertare –
zidul mi-a zis că e ora
când de obicei
se retrage la masa de scris
 
 
semne
 
mesajele tale până ajung la mine
au aproape toate cuvintele şterse
rămân doar câteva: piatră cuţit uitare şarpe...
(ordinea e tot timpul alta)
şi abia când le reciteşti observi consternat
şarpele după câteva mişcări halucinante pe foaia albă
cade mort şi doar în coadă îi mai zuruie o vreme
ca un clopoţel
sahara
cuţitul se înfige adânc în pământ şi imediat se sufocă
în propria-i rugină
piatra se sfarmă în zeci de bucăţi
dar stupoare: părţile se fac mult mai mari
decât piatra însăşi
cuvântul uitare...
ce-am vrut să vă mai spun?
 
 
sunt doar în trecere
 
sunt doar în trecere te scuzi în faţa pietrelor
şi tăcerea lor indulgentă pare pentru moment să-ţi facă bine
sunt doar în trecere îmi beau cafeaua îmi sărut iubita
îmi notez în grabă câteva gânduri şi gata plec
sunt doar în trecere
sădesc acest pom îmi mângâi copilul şi gata
sunt doar în trecere (nu se vede?!)
îmi fumez ţigara şi-aş dori (dacă se poate)
să-mi trăiesc iluzia până la capăt
pentru că este iluzia mea
uitaţi-vă ce mult s-a ataşat de mine
rămasă singură sunt sigur că se va pierde
şi e păcat
aşa le spui pietrelor
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog