Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

EVENIMENT

„Nu m-am văzut un apostol”

Vasile GAVRILAN

Alte articole de
Vasile GAVRILAN
Revista Limba Română
Nr. 11-12, anul XXI, 2011

Pentru tipar

Pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, vizavi de Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Chişinău, a fost sfinţită şi inaugurată, pe 21 octombrie curent, o placă memorială în cinstea „patriarhului limbii române”, acad. Nicolae Corlăteanu, trecut în lumea celor drepţi acum şase ani. La solemnitate au fost prezente distinse nume ale culturii şi ştiinţei, academicieni şi profesori universitari care l-au cunoscut şi l-au apreciat, prieteni care au găsit întotdeauna un sfat şi o alinare în cuvântul înţelept şi cald al savantului, precum şi familia sa. Ceremonia a fost moderată de către Alexandru Bantoş, director al Casei Limbii Române „Nichita Stănescu” şi redactor-şef al revistei „Limba Română”, iar printre cei care au ţinut să-i aducă un omagiu s-au numărat acad. Teodor Furdui, prim-vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Irina Condrea, dr. hab. în filologie, conferenţiar universitar şi şef catedră, Facultatea de Litere, U.S.M., acad. Nicolae Bileţchi, originar din Bucovina, prof. univ. dr. conf. Petru Butuc şi acad. Haralambie Corbu, care a evocat spiritul laborios al congenerului său: „Nicolae Corlăteanu a muncit! A muncit o viaţă întreagă pentru idei, pentru principii, pe care le-a servit cu tot sufletul, cu toată dăruirea. Când vorbim de Nicolae Corlăteanu, nu trebuie să ne referim doar la savantul lingvist, ci şi la savantul umanist din domeniul ştiinţei şi culturii noastre. Să păstrăm în inimi şi-n memorie, în conştiinţa noastră acest chip al omului de omenie şi al marelui savant Nicolae Corlăteanu, profesorul profesorilor şi cetăţeanul cetăţenilor!”. Majoritatea filologilor din Republica Moldova se consideră discipoli ai profesorului Corlăteanu. În aceeaşi ordine de idei, regretatul acad. Silviu Berejan sublinia: „Nu numai eu am făcut ucenicie la şcoala ştiinţifică corlăteniană, ci, practic, – în mod direct sau indirect – toate cadrele de filologi din republică au făcut această ucenicie. Se poate spune chiar fără nicio exagerare că nimeni dintre româniştii actuali nu a avansat în ştiinţă fără să beneficieze, cel puţin parţial, de spiritul şi principiile şcolii sale, ce a stat la baza filologiei naţionale, dirijând activitatea acestui dificil, în special în condiţiile republicii noastre, domeniu al ştiinţei”. Ceremonia a fost încheiată de intervenţia fiului Alexandru Corlăteanu, care a ţinut să aducă mulţumiri pentru sprijinul moral şi financiar acordat de prietenii de-o viaţă ai marelui savant şi cei care au mijlocit instalarea pietrei memoriale, realizate de către sculptorul Valerian Doicov şi meşterul Vladimir Novicov: Grigore şi Maria Cosniceanu, Nicolae şi Olga Bileţchi, Grigore şi Ludmila Furtună, acad. Haralambie Corbu, Elena Constantinovici, Maria Bârcă, Alexandru şi Ana Bantoş, Victor Ţapordei, Andrei Trosinenco, Eugen Dudnic, Eugen Tcaciuc, Oleg Cernei, Victor Sava ş.a. N. Corlăteanu a fost în ultimii zece ani ai vieţii sale un activ şi important colaborator al revistei „Limba Română”, în paginile căreia a promovat adevărul ştiinţific despre denumirea limbii şi a naţiei noastre, deşi până la 1989 a fost constrâns să plătească tribut regimului comunist, care interzicea utilizarea numelui corect al limbii noastre. Al. Bantoş, cel care a mijlocit apariţia unui Testament. Cred în izbânda limbii române – o carte în paginile căreia savantul îşi exprimă „credo-ul de autentic şi devotat slujitor al limbii şi culturii române, de credincios fiu al mult pătimitei Basarabii” –, avea să constate despre îndrumătorul şi mai vârstnicul său prieten: „Nicolae Corlăteanu îndeamnă să fim sinceri în faţa propriei conştiinţe şi în faţa conştiinţei celor ce ne vor urma. Dascăl prin vocaţie, Nicolae Corlăteanu este preocupat, ca om trecut prin vârtejul înstrăinării de neam şi ţară, de continuitatea mesajului identitar ce urmează a fi transmis tinerei generaţii întreg, fără a fi trunchiat sau denaturat”.
Nicolae Corlăteanu (1915-2005) a fost filolog, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, doctor habilitat, profesor universitar, Om emerit în Știință, laureat al Premiului Național pentru Știință, Cavaler al Ordinului Republicii, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, autor a peste 550 de lucrări, printre care: Dicţionar român-rus (Moscova, 1954; ed. a II-a, 1967, în colaborare cu E. Russev); Studiu asupra sistemei lexicale moldoveneşti din anii 1870-1970 (1964); Fonetica limbii moldoveneşti literare contemporane (1978), lucrări care reflectă principiile şi spiritul limbii române literare, camuflate sub falsa denumire, admisă de autorităţi; Cuvântul în vâltoarea vieţii (1980); Scriitorul în faţa limbii literare (1985); Lexicologia (în colaborare cu I. Melniciuc, 1992); Fonetica (în colaborare cu V. Zagaevschi, 1993); Răspântii (1995); Nandrişii (1998); Aşa am trecut până acum prin viaţă (2000); Neologismul în opera eminesciană (2004) etc. Despre viaţa şi frământările sale N. Corlăteanu avea să mărturisească: „Am fost şi rămân un om ce nu m-am manifestat niciodată ca o fire înfocată, care se mistuie într-o văpaie. Sunt o fire măsurată, cumpănită, meditând mult la fiecare pas făcut în viaţă. [...] Nu m-am văzut un apostol sau diriguitor de conştiinţe în anii marilor răscruci. De cele mai multe ori asemenea diriguitori nu rezistă criticii şi, odată cu schimbarea vremurilor, rămân slabe repere onomastice, privite cu indiferenţă, deseori cu dispreţ şi chiar cu duşmănie. Am căutat să înţeleg perioada istorică în desfăşurare, cu toate contradicţiile, sfâşierile şi frivolităţile ei”.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog