Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DOCUMENT

Din arhivele naţionale

Victor DURNEA

Alte articole de
Victor DURNEA
Revista Limba Română
Nr. 4-6, anul XVI, 2006

Pentru tipar

Printr-o întâmplare fericită, în anii 1983-1984, Filiala din Iaşi a Arhivelor Naţionale a intrat în posesia unui bogat grupaj de documente, care a fost înregistrat sub titulatura Fondul N. I. Herescu. Aceste documente, împreună cu altele, constând mai ales din fotografii, ajunse – pare-se – la Filiala din Craiova a Arhivelor Naţionale, fuseseră descoperite de Constantin Iordan, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene, în podul imobilului bucureştean în care îşi avusese domiciliul N.I. Herescu, profesor universitar şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români în perioada 1939-1944.
Cea mai mare parte a Fondului conţine acte (originale şi copii) ale lui N.I. Herescu, scrisori primite de acesta, precum şi trimise de el soţiei (până în 1944), surorilor Olga şi Eliza (în intervalul 1945-1949) şi unui prieten apropiat, poetului Vasile Voiculescu (în aceiaşi ani).
O altă parte, mai redusă, este constituită din documente ale Societăţii Scriitorilor Români, îndeosebi cereri de înscriere înaintate între 1934 şi 1943. Printre ele figurează şi aceea iscălită de prozatorul basarabean Dominte Timonu. Cum aceasta este însoţită de un fel de autobiografie, în care scriitorul dă o serie de informaţii preţioase despre sine, ea poate interesa pe istoricii literari. O reproducem, aşadar, mai jos, actualizând doar ortografia.
 
Victor DURNEA
 
 
Societatea Scriitorilor Români
Nr. intrare 361
Anul 1940, luna august ziua 13
 
Domnule Preşedinte*,
Subsemnatul, Dominte Timonu, domiciliat în Bucureşti, strada Braţului nr. 23, născut la 6 august 1911, de origine etnică română, de religie creştin-ortodox, refugiat din Basarabia (Chişinău), autorul romanului Al nimănui şi al unui volum de nuvele Uliţa păcatelor, colaborator la „Viaţa Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Itinerar”, „Tribuna”, „Poetul” etc., cu deosebit respect vă rog să binevoiţi a dispune înscrierea şi primirea mea în rîndurile membrilor Societăţii Scriitorilor Români, pe care cu onoare o conduceţi.
Deoarece în momentul cînd m-am refugiat din Basarabia n-am reuşit să iau mai multe volume cu mine, respectuos vă rog să-mi îngăduiţi a prezenta numai cîte un exemplar din fiecare lucrare.
Prin prezenta mă oblig a respecta în totul statutul Societăţii şi a mă conforma regulamentului în vigoare.
Sănătate!
Dominte Timonu
 
 
Act de naţionalitate
No. 12579/13412 Chişinău
Din 1939 III 2**
 
Domniei Sale
Domnului Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români
 
Cunosc activitatea literară a d. Timonu şi-l recomand pt. a fi ales membru.
D. Iov***
 
Recomand călduros pe Dl. Dominte Timonu.
N. Dunăreanu
26 iulie 1940****
 
14 august 1940
La dosarul şi pe lista
d-lor scriitori care solicită înscrierea în Societate.
Radu Gyr*****
 
* Cererea este dactilografiată.
** Menţiune, de mînă, a celui care a înregistrat cererea.
*** Recomandare, de mînă, în colţul din stînga sus.
**** A doua recomandare, tot de mînă, în dreapta.
***** Radu Gyr era membru în comitetul S.S.R. La cerere s-a anexat următoarea autobiografie scrisă de mînă.
 
 
[Autobiografie]
1. Numele de familie: Timonu
2. Numele de botez: Dominte
3. Născut: anul 1911 luna august ziua 6 în comuna Mahala (Dubăsarii Noi) jud. Tiraspoli – Republica Moldovenească (Transnistria) din părinţii Moisei şi Varvara, de religie creştini ortodoxi [sic], legitim căsătoriţi, moldoveni neaoşi, porecliţi după tată Decuseară, iar după mamă Agapie Răutu.
4. Studii: liceul şi Conservatorul de Artă Dramatică din Chişinău.
5. Date autobiografice: în anul 1914 moare tatăl, rămînînd cu mama şi cu surioara Maria. După revoluţia rusească, odată cu venirea la putere a regimului comunist, familia noastră fiind considerată ca burgheză, „culaci”, parte au fost deportaţi în Siberia, iar parte persecutaţi şi prigoniţi pe loc.
Am trecut graniţa clandestin, împreună cu mama, în anul 1922, stabilindu-ne în Basarabia, la Chişinău, unde aveam rude.
Surioara, Maria, care era bolnavă cînd ne-am refugiat şi care a rămas în grija bunicii, am aflat mai tîrziu că a murit.
După absolvirea liceului, m-am înscris la Conservatorul „Unirii” din Chişinău, pe care l-am absolvit în anul 1933.
Din 1926, am început a colabora la ziarele „România nouă” a[l] d. Onisifor Ghibu, „Cuvînt moldovenesc”, „Dreptatea” etc. cu poezioare şi poveşti din Transnistria.
Ulterior am colaborat la toate ziarele şi revistele literare care au apărut în Basarabia: „Tribuna tineretului”, „Tribuna românilor transnistreni”, „Poetul”, „Pagini basarabene”, „Itinerar”, „Viaţa Basarabiei” etc.
În 1937, am publicat volumul Al nimănui, în care tratam trei probleme sociale: copiii abandonaţi, avortul şi sinuciderea.
Aproape toate capitolele au suferit transformări şi schimbări impuse de cenzură, ca să poată fi aprobată tipărirea.
În 1940, am tipărit un nou volum de nuvele, Uliţa păcatelor.
În anul 1937, a avut loc la Chişinău Congresul Românilor Transnistreni, fiind ales secretar general, în care calitate am activat, ca transnistrean, în mod onorific, pînă în ziua fatală de 28 iunie 1940.
Am deţinut în ultimii trei ani redacţia pentru Basarabia a ziarelor „Curentul” şi „Evenimentul” din Capitală.
Sunt membru fondator al Societăţii Scriitorilor din Basarabia, dar la prima adunare generală, deoarece s-au introdus în societate persoane dubioase şi jidani, am refuzat – cu toate insistenţele majorităţii membrilor – să primesc vreo demnitate, cu toate că am fost propus.
Am deţinut şi biroul presei de pe lîngă Primăria Municipiului Chişinău.
În ziua de 28 iunie s-a abătut asupra ţării vînt rău de Răsărit, vîntul cotropitor, şi a trebuit să pornesc pe căile refugiului pentru a doua oară.
Cele declarate mai sus corespund în totul adevărului, drept care semnez
Dominte Timonu
 
12.VIII.1940
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog