Limba Română

Important! Pentru Biblioteca electronică a revistei „Limba Română” (formatul PDF)
accesaţi CĂRŢI.

            Revistă de ştiinţă şi cultură    Info Abonare Apare bimestrial la Chişinău

ARGUMENT

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

COŞERIANA

UN PĂMÂNT ŞI DOUĂ CERURI

POESIS

PRO DIDACTICA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

ZILELE „MIRON CRISTEA”. EDIŢIA A XVII-A

RESTITUTIO

CRITICĂ, ESEU

LECŢIILE ISTORIEI

ABONAMENTE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LIMBA ROMÂNĂ AZI

Folosirea cratimei

Adina DRAGOMIRESCU

Alte articole de
Adina DRAGOMIRESCU
Revista Limba Română
Nr. 11-12, anul XXII, 2012

Pentru tipar

Încheiem seria despre ortografia limbii române cu acest articol rezervat unor aspecte legate de folosirea cratimei. Pornim de la ideea că regulile elementare de folosire a cratimei sunt, în general, cunoscute și ne ocupăm, în cele ce urmează, de folosirea cratimei în câteva situații care, de multe ori, pun probleme chiar utilizatorilor mai instruiți ai limbii române.
De-a lungul acestui grupaj de articole, utilizarea cratimei a mai fost menționată în discuția despre principiul morfologic în ortografia limbii române, mai precis, despre scrierea substantivelor compuse – legat, fără cratimă, atunci când componentele și-au pierdut individualitatea morfologică, primind flexiune și articol hotărât numai pe ultimul component (tipul bunăvoință), respectiv cu cratimă, atunci când părțile componente își păstrează individualitatea morfologică, primul component putând primi flexiune (tipul bun-simț, bunului-simț). Și în prezentarea principiului sintactic au apărut referiri la folosirea cratimei: secvențe sonore identice se pot scrie legat sau cu cratimă, în funcție de statutul morfosintactic pe care îl au (tipul după-masă loc. adv. vs după masă subst. + prep.).
În continuare, ne vor reține atenția acele reguli de folosire a cratimei care sunt frecvent încălcate în limba română actuală. Instrumentul normativ cel mai atent la formularea și exemplificarea acestor reguli este DIN. Ca și în articolul precedent, majoritatea greşelilor prezentate sunt extrase din rapoartele de monitorizare a presei realizate, la cererea Consiliului Naţional al Audiovizualului, de cercetători ai Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din Bucureşti şi publicate periodic pe site-ul CNA, începând din 2007.
 

 

1. Scrierea unor substantive compuse
Pentru scrierea substantivelor compuse există numeroase reguli. Câteva dintre acestea sunt încălcate destul de des:
• regula care spune că se scriu cu cratimă substantivele compuse din două substantive în nominativ: câine-lup, zi-muncă, vagon-cisternă, redactor-șef (ÎOOP: 33) este încălcată mai ales atunci când este vorba despre compusele cu șef: „redactor şef” (Antena 3, 27.VII.2012; TVR Cultural, 2.VII.2012); „comisar şef” (Antena 3, 29.VII.2012; Prima TV, 18.VII.2012; România TV, 24.VII.2012; TVR 1, 8.VII.2012), „procuror şef” (Antena 1, 23.VII.2012; TVR Info, 12.VII.2012); „economist şef” (Pro TV, 10.VII.2012; TVR 1, 12.VII.2012); „medic şef” (Realitatea TV, 27.VII.2012; TVR 1, 2.VII.2012), în locul variantelor corecte: redactor-șef, comisar-șef, economist-șef, medic-șef;
• și regula conform căreia se scriu cu cratimă compusele cu elementul cuvânt ca prim termen – cuvânt-cheie, cuvânt-înainte, cuvânt-matcă, cuvânt-titlu, cuvânt-vedetă (DIN: 206) – este încălcată destul de frecvent, nu numai în mass-media, ci chiar în cărți în care controlul calității limbii ar trebui să fie mai atent;
• substantivele compuse cu prim – prim-ministru, prim-balerină, prim-solistă – ar trebui să se scrie cu cratimă (vezi și Nedelcu 2012: 51), însă această regulă este adesea neglijată. „Prim ministru” (Prima TV, 12.VII.2012; Realitatea TV, 6.VII.2012; TVR Info, 7.VII.2012); „prim procuror” (Prima TV, 26.VII.2012); „prim solista Teatrului de Operetă” (Prima TV, 8.VI.2010), „în prim planul” (TVR 1, 9.V.2011) sunt exemple greşite care apar frecvent în locul formelor corecte: prim-ministru, prim-procuror, prim-solista, prim-plan. Merită făcută aici o menţiune specială despre substantivul prim-ministru, care, conform recomandării din DOOM2, primeşte mărci de flexiune numai pe al doilea termen (prim-ministrului), cu excepţia situaţiilor în care apar intercalări (primului său ministru); regula aceasta este adesea încălcată: „consilierul primului ministru” (10 TV, 17.V.2011), în loc de prim-ministrului, deoarece utilizatorii tind să folosească acest substantiv ca pe orice alt substantiv compus scris cu cratimă, adică tind să pună mărcile de flexiune pe primul component, ignorând indicaţia normativă conform căreia formantul prim este invariabil;
• în fine, trebuie acordată o atenție specială denumirilor de grade militare, care se scriu cu cratimă (locotenent-colonel, locotenent-major, plutonier-major, sergent-major), chiar și atunci când sunt abreviate (lt.-maj., plt.-maj.) – vezi DIN: 197.
 

 

2. Scrierea unor adverbe compuse
Aşa cum se arată în DIN: 47, adverbele compuse (semi)analizabile se scriu cu cratimă: astă-noapte, astă-vară, azi-noapte, dintr-adins, după-amiaza, harcea-parcea. O observaţie asemănătoare apare şi în ÎOOP: 34, unde se menționează că se scriu cu cratimă locuțiunile adverbiale formate din adjectivul demonstrativ astă cu sensul „imediat precedentă” + substantiv (astă-vară, astă-primăvară, astă-noapte, astă-toamnă, astă-iarnă)și locuțiunile adverbiale formate din prepoziția după + un substantiv (după-amiază). Unele dintre adverbele compuse cel mai frecvent folosite apar adesea scrise, în mod greșit, fără cratimă: „azi dimineaţă” (OTV, 11.VII.2012), „mâine seară” (OTV, 26.VII.2012); „mâine dimineaţă” (Pro TV, 16.VI.2010; Antena 3, 2.VI.2010); „azi noapte” (Prima TV, 29.VI.2010); „astă seară” (Antena 1, 8.VI.2010); „astă iarnă” (Antena 1, 28.VI).
 

 

3. Scrierea prefixelor și a prefixoidelor
Scrierea derivatelor cu prefixe și prefixoide pune destul de multe probleme, deși regula este aparent simplă: prefixele și prefixoidele se atașează direct, fără cratimă, la cuvântul-bază (DIN: 224; vezi și Croitor et al. 2010: 23). Între cauzele greșelilor se numără atât faptul că utilizatorii interpretează aceste elemente derivative (mai ales prefixoidele, care sunt mai lungi și mai pline semantic) ca fiind cuvinte autonome, cât și o anumită lipsă de rigiditate în normarea acestui aspect al scrierii, pentru că, așa cum vom vedea, există destul de numeroase situații în care este permisă scrierea cu cratimă a unor derivate de acest tip.
În DIN: 224, se arată că majoritatea derivatelor cu prefixe se scriu, în condiții normale, într-un cuvânt, iar regula este ilustrată cu numeroase exemple: antemeridian, antiaerian, a circumscrie, a dezvinovăți, endocrin, exocrin, a exînscrie, extrafin, interregional, a juxtapune, nevoie, nonconformist, postcalcul, pretext, proamerican, răscitit, recrea, reintrodus, transsiberian, ultraprogresist. În acelaşi dicţionar normativ se oferă însă şi o listă de situaţii în care anumite derivate cu prefixe se scriu cu cratimă (DIN: 224-225); cratima este obligatorie pentru situaţiile de la (a), dar facultativă pentru situaţiile de la (b).
(a)– derivatele cu prefixul ex- „fost” (ex-ministru);
– unele derivate noi și/sau ocazionale având ca bază un pronume substantivizat (non-eu);
– indicarea prescurtată a unui an calendaristic (ante-’89, post-’89);
– un nume propriu (anti-Cioran, pro-Ionescu);
– o literă (non-a);
– o abreviere (pro-NATO);
– derivatele cu prefixele ne-, re- de la teme care încep cu îm-, în- (pentru a reda rostirea lor în tempo rapid): ne-mpăcat, re-mpărțit;
(b)− unele derivate scrise în mod obișnuit fără cratimă, pentru a pune în evidență prefixul și/sau baza, în special derivate cu prefixe superlative (ultra-progresist);
– derivate cu sensuri mai puțin obișnuite (ne-voie „absența voinței”, pre-text „ceea ce precedă un text”, a re-crea „a crea din nou”);
– derivate supraprefixate cu aceleași prefixe (extra-extrafin, răs-răscitit) sau cu prefixe diferite (endo-exocrin, exo-endocrin);
– derivate ocazionale în care prefixul se termină în aceeași literă cu care începe cuvântul de bază (răs-străbun).
Tot în DIN: 641 se enumeră şi situaţiile în care prefixele se scriu separat:
− atunci când sunt folosite în mod accidental singure, în opoziție cu termenul de bază sau cu un derivat cu alt prefix de la aceeași bază: X este hipertensiv, Y este hipo; sunt urmate de cratimă când se află pe prima poziție: concediu pre- și postnatal, plăți intra- și interbancare;
− când au rol de cuvinte (adjective invariabile, adverbe): mașină extra/super/ultra; El a votat pro.
O atenție specială se acordă prefixului ex-, a cărui scriere este diferită în funcție de sensul pe care îl exprimă (DIN: 296): se atașează fără cratimă în derivate de tipul a exînscrie, dar cu cratimă, atunci când exprimă o stare anterioară (ex-ABBA, ex-campion, ex-ministru, ex-PSD).
Regulile de scriere a prefixelor și a prefixoidelor sunt încălcate frecvent: „pro-rector” (TVR Cultural, 22.VI.2010); „pro-palestinieni” (TVR 2, 2.VI.210); „diminuarea beneficiilor extra-salariale” (TVR 2, 5.VI.2010); „măsuri anti-criză” (TVR 2, 8.VI.2010); „măsuri anti-evaziune” (TVR 2, 9.VI.2010); „vaccin anti-cancer” (N24 PLUS, 2.VI.2010); „studiu post cutremur” (Pro TV, 6.VI.2010); „vice-primarul” (Prima TV, 29.VI.2010); formele corecte sunt deci: prorector, propalestinieni, extrasalariale, anticriză, antievaziune, anticancer, postcutremur, viceprimarul.
 

 

4. Atașarea cu cratimă a articolului hotărât și a desinențelor
Regula generală spune că, în română, articolul hotărât și desinențele nu se despart prin cratimă de cuvântul căruia i se atașează. Există însă și excepții. În DIN: 462 se precizează că articolul -(u)l se leagă prin cratimă numai la cuvintele a căror finală se pronunță și se scrie după reguli ale altor limbi (bleu-ul) sau la sigle (ONG-ul), ca și desinența de plural -uri; de asemenea, caracterul compus al unui cuvânt nu este un criteriu pentru legarea articolului ori a desinenței cu cratimă (e corect: hold-upul, hold-upuri). La pagina 196 se detaliază aceste situaţii, arătându-se că articolul hotărât enclitic și desinențele se ataşează cu cratimă la cuvintele greu flexionabile, precum:
– numele literelor și ale sunetelor: x-ul, x-uri;
– substantive provenite din numerale cardinale notate cu cifre: 10-le, 11-le;
– împrumuturi și nume de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul, bleu-ul, Bruxelles-ul, show-ul, show-uri sau față de scrierea limbii române: ciné-vérité-ul, dandy-ul, dandy-i; se recomandă însă atașarea fără cratimă a articolului hotărât postpus și a desinenței la împrumuturile terminate în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română, chiar dacă aceste împrumuturi sunt neadaptate sub alte aspecte: boardul, trendul, boarduri, trenduri;
– substantive provenite din abrevieri sau sigle: CV-ul, CV-uri.
În uz, există tendința – contrară normelor limbii literare – ca orice substantiv neologic ori nume propriu străin să-și atașeze articolul și desinențele cu cratimă: „gadget-ul”, „gadget-uri” (Digi 24, 14.VII.2012); „summit-ul de la Varșovia” (TVR 2, 26.V.2011); „job-uri fără experienţă” (Prima TV, 29.III.2011); „îşi pot lua nepotul acasă două weekend-uri pe lună” (Realitatea TV, 4.III.2011); „dressing-ul” (B1 TV, 26.III.2011); „Începe „bac”-ul” (Prima TV, 27.VI.2010); „trec doar tir-urile” (TVR 2, 28.VI.2010); „board-ul FMI” (B1 TV, 29.VI.2010); „în jurul Washington-ului” (TVR Cultural, 6.III.2011); „să aducă Huntington-ului” (TVR 2, 22.V.2011).
 
Bibliografie şi sigle
1. Blanca Croitor, Andreea Dinică, Carmen Mîrzea Vasile, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Marina Rădulescu Sala, Rodica Zafiu, Eşti COOL şi dacă vorbeşti corect, ediţie revizuită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2010.
2. DIN − Ioana Vintilă-Rădulescu, Dicționar normativ al limbii române ortografic, ortoepic, morfologic și practic, Editura Corint, București, 2009.
3. DOOM2Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, coord. Ioana Vintilă-Rădulescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005.
4. ÎOOP5 − Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a V-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1995.
5. Isabela Nedelcu, 101 greșeli gramaticale, Editura Humanitas, București, 2012.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog