Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LIMBA ROMÂNĂ AZI

Ce limbi sunt vorbite în instituţiile medicale din Găgăuzia?

Vasile DUMBRAVĂ

Alte articole de
Vasile DUMBRAVĂ
Revista Limba Română
Nr. 11-12, anul XXII, 2012

Pentru tipar

Câteva aspecte privind dinamica lingvistică
 
Republica Moldova se remarcă prin diversitate lingvistică, însă experienţele în multilingvism variază, sunt diferite de la un vorbitor la altul, de la o regiune sau de la o localitate la alta. În Găgăuzia sunt declarate trei limbi oficiale (găgăuza, româna şi rusa) şi în afară de acestea se vorbesc limbile bulgară, ucraineană şi rromani. În instituţii şi în administraţie (la şedinţe, adunări, reuniuni etc.) predomină însă limba rusă. Multilingvismul în Găgăuzia este o realitate cotidiană, care, ca şi în alte regiuni din Europa, poate să ducă la situaţii conflictuale sau chiar la conflicte majore, de durată, între diferiţi vorbitori sau grupuri etnice, între administraţia de la Comrat şi cea de la Chişinău. Totodată, contextul multilingv şi multicultural din acest spaţiu poate fi favorabil convieţuirii paşnice, oferind multe avantaje vorbitorilor, sporind capitalul lor lingvistic.
În instituţiile medicale din Găgăuzia sunt folosite în comunicarea cu pacienţii mai multe limbi, care au roluri variate şi îndeplinesc funcţii diferite. Lucrătorii medicali din această regiune se confruntă cu o insuficientă cunoaştere a limbii găgăuze şi a limbii române, o situaţie care îi dezavantajează în plan profesional. Mulţi dintre aceştia şi-au făcut pe timpuri studiile în limba rusă şi resursele lor lingvistice sunt insuficiente ca să explice, spre exemplu, simptomele bolii sau să prescrie un tratament în limba română sau în limba găgăuză. Migraţia deschide noi perspective şi posibilităţi. Unii medici din Găgăuzia îşi văd viitorul lor profesional în Rusia. Argumente pentru o asemenea preferinţă sunt numeroase. De exemplu, o doamnă medic de la Comrat, vorbitoare de găgăuză şi rusă, ne-a mărturisit că şi-ar dori să lucreze într-o instituţie medicală din Rusia sau ar prefera această ţară dacă ar pierde serviciul în instituţia medicală de la Comrat. Dumneaei avea certitudinea că ar putea să lucreze acolo în calitate de medic, deoarece cunoaşte bine limba rusă şi diploma ei sovietică este recunoscută în Rusia.
Mai multe asistente medicale din satele găgăuze ne-au spus că au fost plecate pentru un an sau mai mulţi la lucru în Turcia. Acolo n-au putut să muncească în calitate de asistente, fiindcă diplomele din Republica Moldova nu sunt recunoscute în Turcia. O altă problemă este cea de ordin lingvistic. Deşi ele vorbesc foarte bine găgăuza, nu au cunoştinţe privind terminologia medicală în limba turcă. Organele vitale precum inimă, plămâni etc. sunt în limba găgăuză altfel denumite decât în limba turcă.
Astfel, din cauza barierelor lingvistice şi a dificultăţilor în procesul de acreditare a diplomei în Turcia, medicii găgăuzi preferă să meargă să-şi caute un serviciu în Rusia sau în alte ţări europene. Acest proces al migraţiei a afectat sistemul de sănătate, dar în acelaşi timp poate fi calificat ca un stimul pentru a învăţa o altă limbă sau mai multe, indispensabile ca instrumente de lucru şi care oferă oportunitatea unei cariere mai bune sau contribuie la crearea unor legături mai strânse cu colegi de breaslă din alte ţări, favorizând, astfel, flexibilitatea comunicării şi accesul la alte pieţe. Lipsa personalului medical se simte şi în instituţiile medicale din afara Găgăuziei, iar migraţia influențează şi în alte regiuni restructurarea repertoriului lingvistic, determinând interesul pentru studierea altor limbi.
Exodul masiv al lucrătorilor medicali din Republica Moldova a devenit evident din 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Medicii moldoveni emigrează în număr tot mai mare în ţările Europei de Vest (Germania, Franţa, Italia) sau în România. Este vorba despre medici specialişti şi medici primari care au ales să plece peste hotare. Emigrarea determină trecerea acestor medici de la unele practici lingvistice la altele, cele din ţara gazdă. Emigrarea scoate în evidenţă modul în care sunt valorificate de către medici resursele lingvistice pentru a se poziţiona pe piaţă la nivel naţional şi transnaţional. Şi aici se pot constata diferite tendinţe, unii se orientează spre limba franceză, alţii spre limba germană şi engleză, iar o bună parte dintre medici văd mai multe perspective pentru exercitarea profesiei prin intermediul românei şi îşi caută locuri de lucru în Romania. Doar în judeţul Iaşi muncesc în prezent peste 70 de medici din Republica Moldova, care au făcut un efort considerabil pentru a însuşi bine terminologia medicală şi limbajul utilizat în comunicarea din instituţiile medicale din România, iar alţii au pus accent pe însuşirea altor limbi.
Proiectul nostru de cercetare cu tema „Dinamica lingvistică în statul naţional multietnic: studiu de caz – Moldova”, iniţiat de profesorul Jürgen Erfurt de la Institutul de Limbi şi Literaturi Romanice, Universitatea Goethe din Frankfurt pe Main, îşi propune să cerceteze aceste schimbări şi procese, să identifice relaţia dintre resursele lingvistice şi interacţiunea lingvistică în diferite medii sociale, precum în instituţiile medicale, în armată, şcoală sau în Call Center. Acest proiect sociolingvistic, realizat în colaborare cu Facultatea de Istorie şi Filozofie de la Universitatea de Stat din Moldova (U.S.M.), a fost lansat în vara anului 2010 şi este finanţat de Fundaţia Germană pentru Cercetare (DFG). În cadrul programului sunt efectuate, în baza observării participative şi a interviurilor, studii empirice în mediul comunităţilor etnice găgăuze, ucrainene, bulgare şi ruse cu scopul de a observa dinamica lingvistică în mediul comunităţilor minoritare, pentru a descrie realitatea monolingvismului, pe de o parte, şi a multilingvismului, pe de alte parte
Cu ocazia iniţierii acestei activităţi, am constatat cât de diferite sunt viziunile despre multilingvism în instituţiile medicale şi de alt profil în care am efectuat investigaţiile. Diferă nu doar reprezentările, ci şi competențele lingvistice şi situaţiile în care se foloseşte o limbă sau alta. În acest context, ne propunem să cercetăm ce semnificaţie are limba română pentru lucrătorii medicali din Găgăuzia, ce limbi folosesc la adunările şi şedinţele de la serviciu, în comunicarea cu pacienţii, în ce limbi scriu reţete, rapoarte sau în ce limbi prescriu un tratament. Important este să fie cunoscut, de asemenea, pe ce căi, când şi din ce motive învăța medicii limba română din Găgăuzia. Alte aspecte esenţiale ale proiectului sunt legate de câmpul de aplicare a limbilor şi vizează cum se manifestă multilingvismul, ce limbi sunt folosite în comunicarea cu pacienţii, care sunt resursele lingvistice ale lucrătorilor medicali?
Multilingvismul în instituţiile medicale din Găgăuzia se manifestă, precum remarcam mai sus, prin utilizarea în comunicarea cu pacienţii a limbilor rusă, română, găgăuză. Conducerea spitalelor şi a policlinicilor are o atitudine pozitivă față de multilingvism, însă în regiune nu există nicio concepţie sau un plan strategic pentru aplicarea eficientă şi extinderea practică a plurilingvismului. Anunţurile, afişele, documentaţia și programarea la medic, de exemplu, sunt făcute doar în limba rusă. Această limbă predomină şi în comunicarea între colegi și în relaţiile cu reprezentanţii diferitor instituţii medicale din Găgăuzia. Persoanele intervievate, care comunică frecvent în limba rusă, ne-au spus că în ultimii ani creşte interesul pentru limba română, din care motiv se impune necesitatea de a participa la cursurile de calificare, care au loc la Chişinău doar în limba română. Interesul sporit pentru limba română în rândul lucrătorilor medicali nu este motivat doar de factori de ordin economic. Persoanele intervievate îşi exprimă dorinţa de a citi reviste medicale şi documente parvenite de la Ministerul Sănătății, care sunt publicate doar în limba română, de a participa la conferinţe ştiinţifice organizate la Chişinău sau în România. Alţi interlocutori au accentuat că necunoaşterea limbii române le provoacă disconfort psihologic la şedinţele de lucru de la Chişinău şi vor să depăşească acest deficit lingvistic pentru a colabora mai eficient cu colegii de breaslă. Dar sunt şi alte motive ce implică studierea limbii române. În apropiere de oraşul Comrat sunt mai multe sate de moldoveni. Bolnavii din aceste localităţi se adresează deseori medicilor de la policlinica din Comrat. Or, nu toţi pacienţii pot să descrie simptomele de boală sau starea sănătății lor într-o altă limbă decât româna. Pentru a-şi explica stările fizice, pacienţii folosesc adesea în mod spontan expresii de genul: „noduri dureroase”, „junghi dureros” sau „durere arzătoare”. Este oare în stare un vorbitor de limba rusă sau cel care posedă doar rusa şi găgăuza să „descifreze” afecţiunile acestor pacienţi? Cine intervine în calitate de interpret / traducător? Cum decurge în acest caz comunicarea? Medicii, pe lângă tratarea bolii, trebuie să ştie şi cum să ajute pacientul să învingă teama şi să explice originea maladiilor. Comunicarea este, aşadar, esenţială în acest sens, medicul având sarcina de a explica pacientului procedura şi măsurile pe care urmează să le ia pentru îndepărtarea şi prevenirea bolilor. Asemenea dificultăţi le au atât medicii monolingvi, cât şi cei multilingvi. Deşi aceştia din urmă în timpul consultaţiei trec uşor de la limba rusă la limba română (unii posedă şi limba găgăuză), ei nu pot găsi întotdeauna termenii adecvaţi în ambele limbi, fiindcă şi-au făcut studiile pe timpuri la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Chişinău doar într-o limbă, în limba rusă.
Comunicarea în spitalele şi policlinicile din Găgăuzia, având, se ştie, un grad ridicat de complexitate, nu poate fi limitată doar la aspectele menţionate mai sus. Pentru a efectua observaţii cât mai exacte şi variate, am înregistrat conversații medic – pacient şi am realizat interviuri cu personalul medical în mai multe centre de sănătate din Găgăuzia: la policlinicile din Comrat, Ceadâr-Lunga şi în satele acestei regiuni: Gaidar, Beşalma, Svetloe, Copceac, Chirsovo, Congaz, Dezghingea. Din septembrie 2011 până în prezent au fost imprimate 59 de interviuri. Vârsta persoanelor intervievate variază de la 25 la 58 de ani. Interviurile înregistrate în cadrul proiectului nostru sunt construcţii narative având la bază o perspectivă largă, nefocalizată, de tip „experienţe lingvistice” în diferite contexte sociale, care cuprind mai multe etape din viaţa acestor vorbitori.
Concluzia trasă de noi este că angajaţii medicali găgăuzi au un interes sporit pentru studierea limbii române. Medicii sau asistentele medicale, care cunosc limba română vorbită în Găgăuzia, au dificultăţi de înţelegere a românei standard utilizată la Chişinău sau în România, pe care aceştia o consideră „o limbă frumoasă”.
Rezultatele preliminare (cele finale vor fi prezentate în vara anului 2013) obţinute în cadrul acestui proiect sociolingvistic ne permit să constatăm că multilingvismul este înţeles de persoanele intervievate nu drept o povară, ci un avantaj şi o oportunitate pentru viitor. Mulţi lucrători medicali în Găgăuzia sunt multilingvi, dar puţini dintre ei folosesc la locul de lucru şi româna, şi găgăuza. Factorii de decizie a acestor instituţii sunt obişnuiţi să comunice în limba rusă. Utilizarea altei limbi e interpretată ca o abatere de la această realitate creată pe timpurile sovietice. Necesitatea de a se integra în societate, de a comunica cu pacienţii din satele moldoveneşti, precum şi exigenţele legate de calificarea profesională sunt doar câteva aspecte care condiţionează interesul faţă de limba română în rândurile lucrătorilor medicali din Găgăuzia. Limba română este percepută ca o achiziţie din perspectiva utilităţii ei.
 
Bibliografie
Klaus Bochmann, Vasile (Hg.) Dumbrava (2007): Sprachliche Individuation in mehrsprachigen Regionen Osteuropas. 1. Republik Moldova. Leipzig: Leipziger Universitätsverlag.
Jürgen Erfurt (1998a): Sociolingvistica limbilor minoritare şi a standardelor regionale. În: „Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”, Chişinău, 2, 76-88.
Jürgen Erfurt (2002): Limba română vorbită în dimensiunile sale sociolingvistice. În: Klaus Bochmann, Vasile (Hg.) Dumbrava, (2002), 15-36.
Ioana Vintilă-Rădulescu, Sociolingvistică şi globalizare, Editura OSCAR PRINT, Bucureşti, 2001.
http://www.ms.gov.md/_files/8196-2.pdf
Victoria Reinhardt, Valeriu Chicu, Migrația şi dezvoltarea în sistemul de sănătate al Republicii Moldova. Tendinţe globale şi sfidări locale, Chişinău, Leipzig, 2012. http://medconnect.md/uploads/Partea_II_Rom_Paginare%2014.12.pdf
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog