Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

Un nou Don Quijote

Frédéric VITOUX

Alte articole de
Frédéric VITOUX
Revista Limba Română
Nr. 11, anul XV, 2005

Pentru tipar

Don Quijote? Mai întâi de toate, personajul cel mai celebru, mai emblematic din literatura mondială, erou şi antierou totodată, fratern şi ridicol, idealist şi patetic, plin de bun simţ şi smintit, nobil de ţară, ameţit de lectura romanelor cavalereşti şi însoţit în rătăcirile sale de Sancho Panza, cel cu barba încâlcită şi cu nasul roşu de clovn. Şi apoi romanul lui Cervantes, primul dintre marile romane moderne, care a îndrăznit să spună totul şi contrariul său, care sfida cenzurile, a inventat povestirea din povestire şi punerea în abis, şi-a bătut joc de vechile coduri, care şi-a povestit epoca şi a istorisit toate epocile, strecurând în paginile lui poemul, teatrul, autobiografia şi chiar mărturisirile cele mai tulburătoare ale autorului.
Aşadar, Don Quijote şi Don Quijote, de ce să mai insistăm, de vreme ce, începând din 1605 şi de la apariţia primei cărţi în Spania, chestiunea s-a lămurit definitiv?
Dar uite că se pune, tocmai, întrebarea dacă această chestiune a fost realmente lămurită... Sau, ca să spunem altfel, mai este încă Don Quijote într-adevăr citit? Haideţi să fim sinceri! Cine-l cunoaşte pe Don Quijote, personajul? Toată lumea. Cine a citit în întregime marele roman al lui Cervantes? La această întrebare se vor ridica destul de puţine mâini. Nu ne va fi prea greu, desigur, să remarcăm că marile texte europene, de pildă Faust al lui Goethe sau Divina Commedia alui Dante, sunt la fel de părăsite. Ei şi? Enigma persistă, ba este chiar cu atât mai şocantă în cazul lui Quijote cu cât avem de-a face cu un mare text popular, creat pentru a fi citit, dar, în aceeaşi măsură, şi povestit, compus mai ales din dialoguri directe şi indirecte. Cauza să fie atunci o problemă de traducere? Sau, în general, să le fi dăunat lui Shakespeare, Dante, Goethe şi celorlalţi adaptările franţuzeşti prea dezinvolte, demodate sau, pur şi simplu, greşite? În orice caz, această întrebare merită să fie pusă...
Cervantes, care era gata să crape de foame, a pus şi simplu, greşite? În orice caz, această întrebare merită să fie pusă...
Cervantes, care era gata să crape de foame, a pus în mod deliberat în cartea sa tot ce putea să placă unui public vast. Şi a reuşit într-un mod extraordinar. El este unul dintre primii autori de best-sellers-uri. Atunci de ce, o dată cu trecerea veacurilor, Don Quijote (cartea) s-a îndepărtat de noi, în timp ce Don Quijote (eroul) s-a tot apropiat? Aline Shulman a dorit, aşadar, să corecteze această tendinţă, pentru ca la întrebarea: „Cine l-a citit pe Don Quijote?” să se ridice, de acum înainte, toate mâinile, în literatură nu există nimic mai nou decât clasicii.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog