Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

RETROSPECTIVĂ NECESARĂ

PROFILURI LITERARE EUROPENE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

REGISTRU ACTUAL

CRITICĂ. ESEU

POESIS

INSTANTANEU

ANIVERSĂRI. VICTOR A. VOICU – 80

DESTINE

STAREA DE VEGHE

FĂURITORI AI UNIRII

INEDIT

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

INTERFERENŢE

AD LITTERAM

RESTITUTIO

IN MEMORIAM ANATOL CIOBANU

SINTAXĂ

LOGIC ȘI ANALOGIC ÎN COMUNICARE

RECITIREA CLASICILOR

TEXTE SACRE

PRO DIDACTICA

DIALOGUL ARTELOR

VOCI DIN TRECUT

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ARGUMENT

Arta poetică

Virgil DIACONU

Alte articole de
Virgil DIACONU
Revista Limba Română
Nr. 5-9, anul XV, 2005

Pentru tipar

Cu ultimele îmbrăţişări,
cu ultimele săgeţi înfipte în piept
te întorci în insula ta, în scriptorium.
Încă o zi a recunoştinţei
care îţi umple pieptul de medaliile purpurei.
Încă o încercare de a-ţi face adepţi
bătută în cuiele crucii pe care o porţi.
Încă o zi înecată în purpură.
 
Iată, pe viu, arta poetică
a celui călător prin propriile globule,
prin grădina merelor Domnului.
Şi cum rătăceşti prin celulele doctrinei,
ale doctrinei scrise cu pădurea şi cântecul
privighetorii,
deja ai început să schimbi locul de veci al lucrurilor
şi sensul cuvintelor: iată poezia,
de la cuvântul dintâi la ziua a şasea,
de la prima celulă la acest poem...
Iată inima mea, care bate în pereţii de întuneric ai
nopţii.
Iată doctrina: într-o singură lacrimă sunt scrise toate
iubirile,
într-un singur nerv toată istoria. Vezi, toate nu sunt
nimic altceva decât chipurile sub care daimonul meu
se arată.
Căci despre daimon e vorba! Despre viaţa mea secretă
sub purpura recunoştinţei: un poem ţesut din razele
lunii
şi din cântecul vrăbiilor.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog