Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ARGUMENT

Arta poetică

Virgil DIACONU

Alte articole de
Virgil DIACONU
Revista Limba Română
Nr. 5-9, anul XV, 2005

Pentru tipar

Cu ultimele îmbrăţişări,
cu ultimele săgeţi înfipte în piept
te întorci în insula ta, în scriptorium.
Încă o zi a recunoştinţei
care îţi umple pieptul de medaliile purpurei.
Încă o încercare de a-ţi face adepţi
bătută în cuiele crucii pe care o porţi.
Încă o zi înecată în purpură.
 
Iată, pe viu, arta poetică
a celui călător prin propriile globule,
prin grădina merelor Domnului.
Şi cum rătăceşti prin celulele doctrinei,
ale doctrinei scrise cu pădurea şi cântecul
privighetorii,
deja ai început să schimbi locul de veci al lucrurilor
şi sensul cuvintelor: iată poezia,
de la cuvântul dintâi la ziua a şasea,
de la prima celulă la acest poem...
Iată inima mea, care bate în pereţii de întuneric ai
nopţii.
Iată doctrina: într-o singură lacrimă sunt scrise toate
iubirile,
într-un singur nerv toată istoria. Vezi, toate nu sunt
nimic altceva decât chipurile sub care daimonul meu
se arată.
Căci despre daimon e vorba! Despre viaţa mea secretă
sub purpura recunoştinţei: un poem ţesut din razele
lunii
şi din cântecul vrăbiilor.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog