Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CUM VORBIM, CUM SCRIEM?

Corectitudinea vorbirii la radio – o problemă naţională

Ion MELNICIUC

Alte articole de
Ion MELNICIUC
Revista Limba Română
Nr. 5-9, anul XV, 2005

Pentru tipar

Am ridicat de mai multe ori problema corectitudinii vorbirii angajaţilor de la radio, ştiindu-se că ascultătorii de toate categoriile pun preţ pe felul cum vorbesc ei, dar şi cei de la TV.
Aceasta pentru că radioul (şi televiziunea) trebuie să ofere modele de vorbire, pentru toţi ascultătorii, în special pentru generaţia tânără. Concluzia e univocă: problema corectitudinii vorbirii la radio nu poate fi una particulară, ci doar colectivă, adică a noastră, a tuturora.
În această ordine de idei, mi se pare potrivit să ne amintim de spusele lui V. Alecsandri privind importanţa limbii în viaţa unui popor: „Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţii trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc. Ea este cartea de nobleţe, testimoniul de naţionalitate în jurul căruia toţi se adună cu inimi iubitoare...
A te atinge fără respect de acest altar este o profanare...”.
Subscriu, fără rezerve, şi la afirmaţia distinsului poet Grigore Vieru că „a vorbi sănătoslimba mamei e o datorie una dintre cele patriotice”.
Aşadar, avem o datorie sfântă: să ne cunoaştem limba, s-o vorbim corect, să-i păstrăm nealterată frumuseţea.
Zice poetul Aureliu Busuioc:
Frumoasă-i limba care-o ştiu,
E tragic de frumoasă.
Dar şi tragic de neştiută, tragic de nevorbită, tragic de schimonosită, aş adăuga eu.
Aceste gânduri mă frământă ori de câte ori cineva atentează la sănătatea limbii noastre. Fiece greşeală de vorbire (orală sau scrisă) îmi provoacă senzaţia firului de nisip nimerit între dinţi...
Orice s-ar spune, nici o greşeală nu poate avea scuze.
Cu atât mai mult una comisă într-un mesaj radiofonic, pe care-l receptează sute de mii de ascultători.
Trebuie să conştientizăm impactul vorbirii asupra conaţionalilor şi să acceptăm oportunitatea monitorizării emisiunilor de la radio şi televiziune.
Numai cu această condiţie îmi pot permite să vin în faţa înaltei instanţe de judecată – în persoana Domniilor voastre – a cititorilor – pentru a vă aduce la cunoştinţă starea de lucruri la capitolul „Corectitudine lingvistică în emisiunile radio”.
Pentru a-mi ordona gândurile şi pentru a vă înlesni cunoaşterea situaţiei reale în domeniu, aş clasifica greşelile atestate în câteva categorii:
 
1. Greşeli de pronunţare
Respectarea normelor ortoepice în emisiunile radiofonice este o necesitate stringentă.
Un mesaj sonor, care pierde din claritate, e sortit să fie lipsit de priză la ascultători. Accentul este sufletul cuvântului. Anume lui i se datorează muzicalitatea, ritmicitatea şi armonia expresiei.
În calcul trebuie luat şi faptul că schimbarea accentului în unele cuvinte modifică semnificaţia lor. Comp.: diréctor de şcoală, dar Consiliul directór, câmpii verzi şi a bate câmpii; sunt coréctor, dar nu am corectór.
În emisiunea sportivă din 12 februarie anul curent, ora19.20, prezentatorul zice: Cei 2 directóri... deţin... Volens-nolens, te întrebi: chiar nu ştie vorbitorul în cauză că persoana care dirijează activităţile unei instituţii de învăţământ preuniversitar sau ale unei organizaţii de producţie se cheamă diréctor, şi nu directór?S-ar părea că oricine a învăţat la şcoală trebuie să cunoască acest lucru. Cu toate acestea, greşeala e una frecventă în emisiunile radio. Cauza trebuie văzută în necunoaşterea celui de-al doilea termen – directór, care e mai puţin folosit de vorbitori. Cine se leneveşte să consulte dicţionarul e prins în cursă.
În emisiunile pe care le-am audiat am depistat peste 40 de greşeli de pronunţare. Gradul lor de gravitate este, fireşte, diferit: unele alterează mesajul şi pot fi calificate „cu gravitate sporită”, altele sfidează norma, supără auzul, produc disconfort psihologic şi, prin urmare, trebuie combătute vehement. Este bine cunoscut faptul că unii vorbitori pronunţă greşit cuvintele pătrunse (relativ) recent în limba română: audít, credíte, tráfic, stúdio, regízor, júnior, edítor, éxport, ímport, administratór, summít, campaníe, standárd ş.a. Variantele corecte le găsim în dicţionarele normative: áudit [á-u-dit], crédit, trafíc, studió, regizór, juniór, editór, expórt, impórt, administrátor, sámit (scris: summit), campánie, stándard.
Faptul că în emisiunile radio apar ambele variante (corecte şi incorecte) ne face să credem că vorbitorii în cauză nesocotesc importanţa accentului în cuvintele exemplificate. Ei nu conştientizează deserviciul pe care îl fac limbii române literare şi, fireşte, radioascultătorilor. Dar şi sie, pentru că impresia pe care o lasă asupra celor de-i ascultă nu este deloc una favorabilă lor.
Sunt regretabile şi pronunţările ce dovedesc amatorism în cunoaşterea normelor ortoepice: prizmă, agheazmă, mecanizme, organizm.
Regula e simplă de tot: în limba română înaintea lui m se scrie şi se pronunţă (cu mici excepţii) s: prismă, agheasmă, mecanism, organism. Dar: cizmă, pizmă, cazma.
Angajaţii radioului nu acordă atenţia cuvenită pronunţării desluşite a sunetelor z şi s în cuvintele de tipul celor ce urmează: buzna, virtuoz, filozof, atlaz (dar şi atlas).
La grea încercare ne pun cuvintele pe care până în 1990 le scriam şi pronunţam cu z, iar în prezent – cu s: episod, peisaj, premisă, dis-de-dimineaţă, a disloca, Israel, vaselină ş.a. În unele emisiuni radio ele sunt pronunţate, greşit, cu z.
Termenul business, intrat recent în uz, ca şi diesel, design, se scrie cu s (ca la origine), dar se pronunţă cu z. Greşeala atestată în emisiunile radio e de altă natură. Aproape toţi vorbitorii pronunţă biznes, în loc de biznis (a se vedea dicţionarele).
Consultarea dicţionarului e necesară şi în cazul pronunţării cuvintelor conţinând x, care, se ştie, poate fi pronunţat gz sau cs: exemplu (egzemplu), a exemplifica (a egzemplifica), dar: xerox (cserocs), a fixa (a ficsa). În unele emisiuni prezentatorul a făcut exces de zel pronunţând, incorect, „ecsact, ecsamen, a ecsamina”.
Distonează tranşant de normele literare pronunţarea regională (populară): rămâném (rămânéţi), să punéţi, haidéţi, credéţi, spunéţi, dúşman, vă felicít, particíş.a. Greşelile în cauză sunt, desigur, accidentale. Oricum, comiterea lor ne conduce spre concluzia că autorii subapreciază importanţa corectitudinii exprimării. În sprijinul acestei idei ne vin şi alte exemple, atestate în anumite emisiuni: seménii (corect: sémenii), companía (corect: compánia), epó(corect: épocă). Rămâne însă inexplicabilă pronunţarea frecventă astfél pentru ástfel.
Şochează pronunţia unor abrevieri Ke Ghe Be(corect: Ka Ghe Be), tăvăcişti (corect: tevecişti). Preşedinţia e derivat de la preşedinte. Deci, nu poate fi preşedenţie, cum s-a pronunţat în emisiunea din 13 februarie, ora 8.22.
Cu totul bizară ni se pare pronunţia binevol, în loc de benevol (26 ianuarie 2005, ora 8.41).
La captolul „Ortoepie” mai e de spus că nu am fixat exemplele ce ţin de subtilităţile pronunţiei, şi anume: diftongii ea şi ia, pe care majoritatea prezentatorilor îi pronunţă la fel, deşi normele ortoepice ne obligă la o distincţie a lor, una e: aleea, ideea, ea, vedea, pleaşi alta e: iarbă, iarăşi, să iasă, fiarbă.
Imperceptibil (la auz) este i final din cuvintele gen: acelaş(i), totuş(i), iarăş(i), aceeaş(i), câtuş(i), însuş(i).
Am trecut cu vederea şi problemele ce ţin de pronunţarea în hiat sau diftongată a vocalelor învecinate, cum ar fi: matematici-an, ra-ion, vo-iaj, fer-moar, continu-u, tea-tru.
Problemele enumerate (dar şi altele de acest fel) nu pot fi analizate decât în condiţii „de laborator”.
 
2. Cacofonii
Cacofonismele în vorbirea la radio sunt asemenea crengilor uscate din coroana verde a unui arbore viguros. Ex.:
1. De unde vor procura fermierii cartofi? Sau au ei a (?) lor proprii? (3.02.05, 6.30)
2. Uite, în afară de faptul că cânţi... (17.02.05, 15.42)
3. Se spune că ca să fii tu însuţi, trebuie... (24.02.05, 9.38)
4. Se zice că călătorului îi stă bine cu drumul... (27.02.05, 14.20)
5. Am încurcat telefoanele cu căştile, adică căştile cu telefoanele (26.02.05, 18.48)
6. Acum, cum trebuie să vă fac o mărturisire... (26.02.05, 17.23)
7. Aşa deci ce cadouri preferaţi să primiţi? (27.02.05, 16.15).
Cacofoniile nu au nevoie de comentarii. Ele, pur şi simplu, trebuie evitate. Regele poeziei noastre clasice Vasile Alecsandri ne cerea „să respectăm armonia limbii, să ne conducem de notele ei melodioase şi să ne ferim de tot ce ar produce cacofonii în concertul ei”.
Deşi nu avem anumite norme eufonice, trebuie şi să auzim ceea ce vorbim, ca să nu admitem note false în muzica limbii, în special la radio.
 
3. Repetări banale de cuvinte
Repetiţia, dacă nu este justificată stilistic, e inutilă. Cuvintele repetate fără discernământ sunt o dovadă a sărăciei vocabularului individual. Expresivitatea cedează platitudinii. Ascultătorul pierde interesul faţă de comunicarea în cauză. Iar emisiunea nu-şi atinge scopul. Să ilustrăm teza prin câteva exemple excerptate din mai multe emisiuni radiofonice.
1. Cum a acceptat lumea acestui mileniu aceste ştiinţe? (11.01.05. 10.55)
2. Avem doar 9 minute până la finalul acestei emisiuni. (11.01.05, 10.52)
Mai avem 3 minute până la finalul emisiunii. (10.57)
3. ...prin prisma acestei concepţii cum vedeţi acest capitol... (12.01.05, 8.35)
4. Care sunt subiectele care vor fi discutate la seminar? (18.01.05, 12.21)
5. Să ascultăm câte ceva din cele interpretate de Constantin Rotaru la acordeon. (23.02.05, 11.43)
Să mai ascultăm câte ceva din cele interpretate de Constantin Rotaru.(11.51)
6. Cine şi la cine ce-ţi place? (10.02.05, 20.51)
7. Şi problemele care vă frământă cu care aţi venit la această adunare? (14.02.05, 6.45)
8. Aţi putea să vă referiţi la lucrarea la care lucraţi acum? (l 7.02.05, 22.20)
9. Prin aceasta putem afirma că această organizaţie... (19.02.05, 7.23)
10. Dle Constantin Matcovschi, pentru început vă mulţumesc pentru faptul că aţi găsit o clipă liberă... (27.02.05,22. )
11. În scurta pauză care a trecut... vă ziceam, în scurta pauză am reuşit să aflu că... (26.02.05, 17.27).
Foarte supărătoare sunt şi repetările unor cuvinte (expresii) pe parcursul întregii emisiuni (în interviuri, dialoguri, emisiuni muzicale).
 
4. Pleonasme
Asemeni repetărilor inutile de cuvinte, pleonasmele dublează conţinutul semantic al unui cuvânt printr-unul apropiat ca sens. Ex.: Pentru contemporanii săi Bach rămânea o enigmă indescifrabilă. Dacă enigma este „o taină, un mister”, e clar de la sine că este indescifrabilă. Prin urmare, este suficient să se spună Bach rămânea o enigmă.
Similare sunt şi exemplele ce urmează:
1. Dna Lapicus este gospodina turismului nostru, pe care n-am vrea s-o împovărăm cu fel de fel de întrebări de tot neamul.(3.01.05, 9.30) Trebuie să fii lipsit complet de simţul limbii ca să nu înţelegi că fel de fel şi de tot neamul înseamnă acelaşi lucru: „de tot felul”. Şi-atunci, de ce le repetăm?
2. (Radioul) lucrează pentru beneficiari şi în favoarea lor.
Puneţi semnul egalităţii între sintagmele evidenţiate şi nu veţi greşi. Au exact acelaşi sens.
3. Cercetătorii... au născocit o nouă celulă de combustibil... (15.01.05, 15.34)
Adjectivul nouă e inutil, căci se conţine în a născoci.
4. Şi iarăşi de fiecare dată o-ncepem din nou.
Mai pleonastică exprimare nici că se poate.
5. Cea mai minusculă categorie de studenţi. (1.02.05, 18.26)
Minuscul înseamnă „foarte mic”. Descifrată („cea mai foarte mică”), expresia devine ridicolă. E ca şi cum am spune „foarte celebru”, „extraordinar de colosal” etc.
6. Până la finele săptămânii mai e o întreagă veşnicie.(2.02.05, 7.16)
Veşnicia nu poate fi decât întreagă.
7. De unde vor procura fermierii cartofi? Sau au a lor proprii?(3.02.05, 6.30)
Totul ce este al lor este propriu.
8. ...partea cea mai preponderentă o constituie... (9.02.05, 6.28)
Preponderent are sensul de „superior ca importanţă, valoare” şi nu formează grade de comparaţie.
Concluzia e univocă: pleonasmul generează risipă de mijloace expresive şi dublare inutilă de sens.
Cine are nevoie de acest „lux”?
 
5. Îmbinări incompatibile de cuvinte
Cuvântul „trăieşte” cu adevărat doar în context, în îmbinare cu alte cuvinte. Dacă nu-l plasăm la locul potrivit, el nu mai „vorbeşte”. Capacitatea combinatorică a cuvântului e determinată de conţinutul său semantic. Dacă acesta nu cadrează cu semantica altui cuvânt, îmbinarea lor se soldează cu un nonsens. Să analizăm câteva exemple concludente în această ordine de idei.
1. Cum să facem faţă abuzului de alimentare? (5.01.05, 18.46)
Expresia a face faţă (cuiva sau la ceva) echivalează semantic cu „a răspunde unei situaţii”. Deci nu putem spune: Cum să răspundem abuzului de alimentare. Enunţul e un nonsens.
2. În această zi de Crăciun vă zic d-voastră, pârjoltenilor, sănătate, prosperare şi toate cele bune! (7.01.05, 7.43)
Aşadar, „vă zic sănătate, prosperare...”.
Ce-a vrut să spună (să „zică”) autorul? Putem doar bănui. Probabil, i-a atribuit verbului a zice sensul de „a dori”, „a ura”. Dar nici un dicţionar nu atestă aceste semnificaţii. De aici şi concluzia: cuvântul e folosit în mod forţat într-un context străin. Din păcate, la radio exemple de acest fel (cu verbul a zice) persistă în mai multe emisiuni:
a) Numai noroc vă zicem şi noi, stimate domnule... (10.01.05, 13.53)
b) Eu pot să vă zic că anul trecut am participat... (15.01.05, 18.53)
3. Relaţiile cu Tiraspolul nu au suferit schimbări pozitive.(14.01.05, 12.03)
Mutatis mutandis, ne putem întreba: cum poţi îmbina (uni) negativul („a suferi”) cu pozitivul („schimbări spre bine”)?
Rezultatul nu poate fi decât un scurtcircuit stilistic şi semantic.
Şi-l doreşte cineva?
4. Câţi savanţi şi-au frânt minţile şi gâtul?(16.01.05, 10.02) E greu (ca să nu zic „imposibil”) să accepţi îmbinarea a-şi frânge mintea şi gâtul,din simplul motiv că nu rezistă logicii şi e o probă de umor involuntar. Autorul, posibil, a confundat expresia în cauză cu cea consacrată – „a-şi frământa mintea”, adică „a se gândi mult”, „a cugeta”. Dar nu poţi frământa gâtul. Ş-atunci, din două rele a ales ceea ce i s-a părut mai puţin rău. Or, de rău n-a putut fugi.
5. Biserica romano-catolică îl prăjea pe rug pe Giordano Bruno... (16.01.05, 10.09)
Să afirmi (chiar şi în context umoristic) că biserica romano-catolică a prăjit pe rug un om e mai mult decât o greşeală de limbă...
6. De fapt, ne-aţi dat o statistică... daţi-ne date,ceva care să-mpuşte...(18.01.05, 10.36)
În goană după originalitate, unii ziarişti se conduc de principiul: scopul scuză mijloacele. Le-o fi scuzând, dar nu întotdeauna. Când e vorba de un dialog „academic”, ştiinţific, întreţinut cu un savant de la Academia de Ştiinţe, şi stilul trebuie să fie pe potrivă, adică sobru,lipsit de „chenare stilistice”. Dar să le luăm pe rând. Prezentatorul emisiunii vroia să obţină de la intervievat „date” care să impresioneze ascultătorii, să-i uimească prin noutatea senzaţională. Şi a ales verbul a împuşca, contând pe semnificaţia „a exploda”. Explozia, ştiut lucru, oricând e „surprinzătoare”, dar nu şi pozitivă. Contrastul izbitor dintre „academismul” interviului şi „rebelul” a împuşca nu favorizează succesul emisiunii. Din contra.
Ca să fim credibili, substituiţi expresia date care să-mpuşte prin „date inedite, senzaţionale”. Întrebarea vine de la sine: „Pierdem ceva din mesaj?”.
7. Ritmurile bune ale muzicii latine... Care ritmuri sunt bune şi care nu? (18.01.05, 14.42)
 
6. Cuvinte utilizate impropriu
E vorba de cuvintele pe care contextul în ansamblu nu le acceptă, ca fiindu-i străine în plan semantic.
Atare greşeli deteriorează integritatea semantică a unei propoziţii sau fraze. Să le analizăm pe cele mai grave.
1. E prea mult de învăţat, programul este dificil. (3.01.05, 18.35)
Corect: programa (de învăţământ).
2. Ştiţi de ce am început emisiunea de astăzi într-un mod lejer? (4.01.05, 8.21)
Lejer e folosit în special ca adjectiv referitor la haine şi înseamnă „uşor, comod”.
3. ...pentru a atrage infractorul la răspundere penală. (12.01.05, 12.47)
Nu trebuie confundate semantic paronimele a atrage – a trage.
Corect: a trage (pe cineva) la răspundere.
4. ...cazarme în care trăiesc (corect: locuiesc) soldaţii. (16.01.05, 9.26)
5. Multe poezii ai în arsenalul tău? (16.01.05, 9.40)
Autorul întrebării, la sigur, n-a consultat dicţionarul explicativ.
6. „Apropo” – o rubrică de Ilie Teleşcu. (16.01.05, 10.00)
Ca să nu explicăm ce înseamnă rubrică, ne întrebăm, şi întrebăm şi autorul, din ce emisiune face parte această rubrică?
Poate nu-i rubrică?!
7. Viorica Cheptănaru e în ipostaza doinelor şi a baladelor... (16.01.05, 11.53)
Descifrând conţinutul semantic al termenului ipostază,ne convingem lesne că omul nu poate fi (citez după DEX) „stare, situaţie în care se găseşte cineva sau ceva; aspect, înfăţişare, chip”.
Ce-o fi vrând să spună autorul e greu de înţeles.
8. Continuăm să discutăm despre emancipare feminină. (16.01.05)
Recunosc sincer: nu ştiu cum a determinat autorul genul emancipării (ca proces, nu ca substantiv). Pentru confirmare citiţi şi următorul exemplu: În vârful piramidei domină lumea masculină (tot acolo).
9. Chimiştii de la institut se conectează la domeniul medical? (18.01.05, 10.42)
În locul intervievatului i-aş fi răspuns moderatorului emisiunii: Crezi că chimiştii sunt aparate electrice ca să se conecteze la ceva (fie acesta şi domeniu medical)?
Involuntar te întrebi: de ce angajatul radioului nu şi-a formulat gândul mai clar: Chimiştii colaborează în acest domeniu (plan) cu medicii?
10. Veniţi (mai potrivit: fiţi) cu noi la Radio-Moldova. (18.01.05, 14.35)
11. Atunci când depistăm că ni s-a furat ceva, cum trebuie să procedăm? (18.01.05, 18.47)
DEX-ul ne ajută să răspundem la întrebarea dacă e folosit adecvat verbul a depista în enunţul dat.
A depista – a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
E nevoie de comentarii?
12. Aţi reuşit să treziţi dragostea faţă de Eminescu? (19.01.05, 7.32)
Între a trezi şi a cultiva (dragostea) eu aş alege a cultiva.
13. Ce dezvoltare i se va da fizicii în acest an ne va spune academicianul Valeriu Canţer. (25.01.05, 10.32)
Dezvoltarea nu poate fi dată fizicii... Acestei ştiinţe savanţii îi pot preconiza (= da) o anume direcţie de dezvoltare.
14. Statele literare au fost consolidate cu Vitalie Răileanu. (25.01.05, 22.15)
Mai potrivită ni se pare expresia statele de literaţi.
15. Au reuşit procuraturile din teritorii să absoarbă această legislaţie nouă? (14.01.05, 6.38)
Sintagma a absorbi o legislaţie este absurdă.
16. Ce aţi inventat remarcabil, notoriu în 2004? (29.01.05, 10.50)
Adjectivul notoriu se referă preponderent la om şi înseamnă „cunoscut de toată lumea pentru succesele sale remarcabile în domeniul său de activitate”.
Prin urmare, şi în exemplul ce urmează notoriu este utilizat impropriu: Tinerele sunt convinse de un adevăr notoriu... (1.02.05, 18.39)
17. ...la o sută mii populaţie.(2.02.05, 7.29)
Corect: 100 de mii de locuitori.
18. Circa 50 la sută din poluanţii vărsaţi (corect: nimeriţi, pătrunşi) în atmosferă. (2.02.05, 7.33)
19. Abuzul, nu abuzul, inflaţia de timp liber ne vizează... (5.02.05, 18.38)
Inflaţia de timp liber e un nonsens.
20. Se întreprind paşi concreţi pentru a petrece (corect: a desfăşura) alegerile parlamentare. (11.02.05, 12.32)
21. Au fost analizate şi alte întrebări (corect: probleme) referitor la alegeri. (11.02.05, 12.34)
22. La 17.25 de minute vă reînnoiesc (= vă reamintesc) invitaţia să petreceţi timpul la Divertis-club. (12.02.05, 17.45)
23. Desfăşoară (corect: realizează) subiectul Sergiu Cataragă... (13.02.05, 9.50)
24. Identitatea culturală a scriitorului este amestecată (corect: complexă): el s-a născut la..., a locuit la..., a învăţat la... (16.02.05, 22.35)
25. Ultima jumătate de oră o veţi contabiliza cu folos. Vă spun la revedere! (16.02.05, 22.40)
Dacă ar fi consultat dicţionarul, ea n-ar fi folosit a contabiliza, căci nici pe departe nu se potriveşte contextului.
26. Drepturi care sunt cuprinse (corect: fixate, formulate) în Constituţia R. Moldova. (24.02.05, 10.45)
27. La Ocniţa sărbătoarea mărţişorului va cuprinde mai multe colective de artişti amatori. (27.02.05, 7.42)
Oare nu e mai bine să spunem: La sărbătoarea mărţişorului de la Ocniţa vor participa mai multe colective?
28. ...să răsfoim câteva file din inspirata dumneavoastră biografie. (27.02.05, 22.40)
O biografie poate fi inspirată?Mă îndoiesc.
29. O mică repriză (corect: pauză) muzicală. (26.02.05, 18.52)
30. Primăvara decisivă ne bate la uşă... (27.02.05, 10.25)
Primăvara decisivă?
31. Aş vrea să ştiu cum merg pregătirile în unităţile militare către alegeri. (27.02.05, 10.35)
Pregătirile nu merg, ci se desfăşoară.
32. Ofiţerii... au trecut atestarea. (27.02.05, 10.50)
Corect: au fost supuşi atestării.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog