Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

David Bohm. Note biobibliografice

Alte articole de Revista Limba Română
Nr. 5-9, anul XV, 2005

Pentru tipar

S-a născut la 20 decembrie 1917, în Wilkes-Barre, Pennsylvania (S.U.A.), a murit în 1992, la Londra. După studii la California Institute of Technology (1939-1941), urmează cursurile de mecanică cuantică ale lui Robert Oppenheimer şi îşi ia doctoratul în fizică la Berkeley, în California (1943). În 1946 devine asistent la Universitatea din Princeton. Redactează o expunere amănunţită a mecanicii cuantice (1951), care a trezit interesul lui Einstein. Dar, ca urmare a cruciadei senatorului McCarthy împotriva aşa-numitelor activităţi antiamericane, Bohm este suspendat din funcţie în acelaşi an. Devine profesor la Universidade de São Paolo (Brazilia: 1951-1955), la Technion Maipa (Israel: 1955-1957), apoi cercetător la Universitatea din Bristol (Anglia), pentru a se stabili definitiv ca profesor de fizică la Birkbeck College (Universitatea din Londra: din 1961). Activitatea sa este foarte intensă, de la publicaţii privind teoria plasmei cu electroni (cu extindere la metale şi heliu lichid), fundamentele mecanicii cuantice, topologie şi geometria spaţiu-timpului, până la lucrări propriu-zis filozofice. Alături de anumite contribuţii punctuale (de ex. efectul Bohm-Aharonov), numele său rămâne legat, în fizică, de renaşterea, în 1952, a teoriilor cu variabile ascunse. Bohm a contribuit în mod decisiv la procesul de clarificare intelectuală care a avut ca repere majore, în istoria recentă: 1° paradoxul Einstein, Podolsky, Rosen (1935), 2° teorema lui Bell (1964) şi 3° experienţele privind nonseparabilitatea (1969; 1972 et seq.).Lui Bohm i se datorează cea mai interesanta tentativă contemporană de a reface nonierarhic unitatea distrusă dintre gândirea ştiinţifică şi toate celelalte forme de cunoaştere (religioasă, artistică, filozofică etc.).
Cărţi: Quantum Theory (1951); Causality and Chance in Modern Physics (1957); Special Theory of Relativity (1965); Wholeness and the Implicate Order (1980); The Ending of Time. Thirteen Dialogues Between J. Krishnamurti and D. Bohm (1985); Science, Order, and Creativity (împreună cu F. David Peat), (1987); Changing Consciousness: Exploring the Hidden Source of the Social, Political and Environmental Crises Facing our World (A Dialogue of Words and Images), împreună cu Mark Edwards (1991).


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog