Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

GRIGORE VIERU – 70

Om de excepţie şi mare poet

Antonie SOLOMON

Alte articole de
Antonie SOLOMON
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XV, 2005

Pentru tipar

Să vorbesc despre Grigore Vieru este un lucru extrem de dificil: oricât aş solomoni eu, nu găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru caracterizarea acestei personalităţi a scrisului românesc.
Pe Grigore Vieru l-am cunoscut datorită bunului meu prieten Tudor Nedelcea, într-o zi de Paşti, la mine, la Leamna (lângă Craiova), unde, an de an, se întâmplă o mare sărbătoare folclorică: învierea tradiţiilor şi a obiceiurilor neamului românesc şi pot să spun că a fost o mare bucurie când acest om mi-a trecut pragul casei. Au fost zile de vis, nu ştiu cum a trecut timpul, fiindcă în compania Domniei sale şi a altor prieteni de mare valoare am ajuns la o oră târzie în noapte, extrem de rapid; practic am învăţat ce înseamnă teoria relativităţii. Când eşti într-un grup distins, orele ţi se par că au trecut repede, ca într-un minut.
Fire deschisă, sensibilă, Grigore Vieru este o personalitate de excepţie, aş spune că e un poet care, prin câteva versuri, spune ceea ce spun oamenii politici în mai multe discursuri. Cred că a fost o întâmplare fericită întâlnirea cu Domnia sa.
Am petrecut multe momente frumoase în acel periplu craiovean, dar nu pot să uit Noaptea de Înviere a anului 2002, unde, împreună cu Tudor Nedelcea, am mers la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru din Craiova (unde-şi doarme somnul de veci veşnic regretatul Mitropolit Nestor Vornicescu). Am participat la slujba religioasă oficiată de Î.P.S. Teofan Savu, Mitropolitul Craiovei, şi de un sobor de preoţi, am luat lumină din lumină şi ne-am simţit extraordinar. Cred că şi fratele Grigore s-a simţit la fel de bine, din moment ce a reuşit să compună muzica la una din poeziile sale, mai bine zis să cristalizeze, să desăvârşească această superbă creaţie muzicală, întrucât ideea o purta cu sine de multă vreme.
Sunt oameni la Craiova care îl respectă pe marele poet, avem prieteni comuni cu Grigore. Nu pot să nu-l amintesc pe Î.P.S. Nestor Vornicescu, basarabean de origine şi oltean prin lucrare, om de mare valoare, un Grigore Ureche al României moderne. Scrierile sale patristice stau cu cinste în orice bibliotecă din lume: la Roma, Moscova, Atena. Ce să mai spun de Tudor Gheorghe, de Marin Sorescu, care sunt făcuţi din acelaşi aluat cu Grigore Vieru, oameni care vor intra în istorie, vor dăinui peste ani.
L-am întâlnit şi felicitat cu prilejul acordării premiilor Editurii Scrisul Românesc, în 2002, fiind printre cei care au sprijinit cu o mică contribuţie aceste premii. Şi, ca o încununare a prieteniei şi dragostei pe care ne-a acordat-o, Consiliul Local Craiova şi Primăria Municipiului Craiova i-au conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Craiova.
Îl aşteptăm în Craiova să-l sărbătorim în martie 2005 şi poate chiar de Paşte, pentru cele şapte decenii de viaţă trăite exemplar, să depanăm amintiri, fiindcă este, cu adevărat, un frate drag al nostru, al românilor de pretutindeni.
L-am reîntâlnit la Bucureşti, la un eveniment trist: decesul doamnei Florica Ispas, mama lui Adrian Păunescu. Atunci am petrecut iarăşi câteva ore împreună, l-am avut oaspete în studioul Terra Sat, preţ de câteva ore, unde a recitat din poeziile sale, ne-a citit mai multe maxime (tipărite la Craiova, la Fundaţia Scrisul Românesc,cu titlul Lucrarea în cuvânt,în 2001) inspirate, una dintre ele m-a impresionat în mod deosebit: Dacă ar măsura banul pe om nu i-ar ajunge măcar sa cumpere o pâine. Deci iată ce cugetări adevărate, triste chiar, fiindcă trăim într-o lume în care s-a lăsat loc dihoniei, invidiei, ambiţiei. Şi iar îmi aduc aminte ce spunea Petre Ţuţea: în ultimul timp a dispărut omenia, iar omul, chiar dacă e îmbrăcat frumos, se comportă ca o maimuţă.
Grigore Vieru, om de excepţie, poet de excepţie, este oricând binevenit la Craiova, alături de prietenii şi familia mea.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog