Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

SINGURI ÎN SATUL GLOBAL. ATITUDINI

Umanitatea este un palimpsest al civilizaţiei

Anna SOTRINI

Alte articole de
Anna SOTRINI
Revista Limba Română
Nr. 11, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Pornind de la tema colocviului, aş începe prin a mă referi la singurătatea profundă a fiinţelor umane primare care, sub cerul nopţilor pline de stele, se uitau la Haosul Cosmic simţind un fel de teamă pentru făptura lor măruntă.
Azi putem vorbi şi de singurătatea fiinţei umane diurne care nu cunoaşte lumea pe deplin şi nici nu poate controla spaţiul în care se mişcă. E ceva aici care, în evoluţia speciei până la omul modern, rămâne încă un mister.
Globalizarea nu este un fenomen propriu numai secolului XXI. O regăsim şi în trecut, în războaiele nesfârşite de expansiune şi dominaţie.
Întotdeauna imperiile dominante din punct de vedere economic sunt cele care încearcă să asimileze, sub „umbrela” lor, entităţi naţionale mai puţin numeroase şi mai slab dezvoltate, deci şi mai vulnerabile. Imperiile comportă maladia încrederii în actul guvernării mondiale care, după cum demonstrează istoria, este efemer.
Cu siguranţă, influenţele factorilor economici globali se resimt şi în spaţiul limbii, al tradiţiilor, al obiceiurilor şi artelor. Să ne amintim, în acest sens, de impactul lingvistic al dominaţiei Imperiului Roman în Europa...
În secolul al XXI-lea, practicile asimilării, în special prin mijloacele tehnologice (programe prin satelit, internet, presă etc.), creează un fenotip al comunicării interactive şi al pluriformităţii.
Astăzi am putea avea o adevărată diplomaţie culturală şi un schimb de idei în care Naţiunea, adică noi, cei care am ajuns la cunoaşterea lumii şi la respectul pentru identitatea altor naţiuni, învecinate sau nu, am putea apăra legitimitatea tuturor de a coexista armonios în cadrul diversităţii. E ceea ce ar putea constitui obiectivul ideal al satului global şi ar putea deveni un lucru dorit de toată lumea.
Ce observăm însă azi este o încercare de a justifica cruzimea Istoriei, pentru că asistăm la nivelarea, prin diferite coduri sofisticate, a comunităţilor etnice mai puţin viguroase ce îşi pierd identitatea lingvistică şi cultura tradiţională, devenind, involuntar, imitatoare ale unui imperiu care domină lumea prin puterea economică expansivă, dar şi prin diverse Centre Media.
Acest fenomen este prezent, din păcate, şi în domeniul artei. Din ce în ce mai rar găseşti un artist care, avându-şi rădăcinile în cultura naţională, ar reuşi să dea o expresie singulară sensibilităţii moderne.
Singurătatea fiinţei umane în satul global are mai multe aspecte. Pe lângă faptul că tehnologia izolează omul de celelalte mijloace de contact şi de comunicare, îl şi înstrăinează, prin înşelăciune, de la coloritul culturii locale, obligându-l să se afirme în afara comunicării, deşi numai comunicarea îl poate aduce faţă în faţă cu entitatea lui etnică, internaţională şi, în sfârşit, globală.
Cum a fost posibil să se întâmple toate acestea şi, mai mult decât atât, să se răspândească în mod corosiv şi deseori catalitic?
Dat fiind faptul că nu putem schimba ceea ce a făcut istoria şi că „tot răul e cu binele lui”, cum spune o maximă antică grecească, este posibil totuşi ca tehnologia timpurilor noastre să fie folosită în favoarea sufletului uman global şi întru restabilirea acelor elemente care alcătuiesc esenţa omogenă a Omului Universal, adică a Cetăţeanului Lumii, aşa cum îl vedea Socrate însuşi. E vorba de omul care va fi liber să-şi exprime individualitatea unică, fiind capabil totodată să şi-o descopere în interiorul pluriformităţii în devenire. Şi atunci, numai atunci, el va simţi recunoştinţă pentru faptul că nu a fost singur în satul global.
În sfârşit, timpurile noastre ne oferă şansa să conştientizăm că umanitatea nu este altceva decât un palimpsest1al civilizaţiei.
E o idee care trebuie înţeleasă şi transmisă, spre a fi însuşită, urmaşilor noştri.
 
Note
1 Palimpsest este un cuvânt straniu, de origine grecească. Se referă, în special, la manuscrisele care au supravieţuit „vandalismelor” creştine la care au fost supuse lucrările scrise de Grecii Clasici, sau de păgâni, cum mai erau numiţi. Ele sunt nişte manuscrise în care sunt tratate probleme de filozofie, matematică, astronomie, geografie, teatru etc., folosite de călugării medievali la scrierea (din lipsă de hârtie) a psalmilor, a elogiilor şi a altor lucrări esenţiale pentru educaţia spirituală a „satului global” al Evului Mediu.
 
Traducere de
Lilia ŢURCANU


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog