Din lirica chineză


Tan ZHAOCHUN
Chongqing
 
Floarea soarelui în răsărit
 
Pomeţii ei
scăldaţi în lacrimi
 
Aşteptarea soarelui
care să-i zvânte lacrimile de pe obraji
 
Fiind cea care se teme de întuneric
ea a plâns a tot strigat noaptea-ntreagă
 
 
În grădina florii de prăsad
 
Flacără albă
Albe lumânări
 
La pâlpâitul flăcăruiei
Fascinantele descărcări ale cântecului
Urare şi rugăminte pe durata primăverii
 
 
Lângă vechiul tun
 
El şi ea îndrăgostiţi
stau îmbrăţişaţi lângă vechiul tun de pe ţărm
 
În faţa mării
par să-şi fi jurat credincioasă dragoste eternă
 
Pescăruşii – liniştiţi
Liniştit răsăritul soarelui
 
Pentru tânăr
ţeava tunului ce le ţinteşte tâmplele
e ca şi cum
exemplu de santinelă
 
 
 
Choi LAISHEUNG
Hong Kong
 
Sunetele naturii
 
Un sunet clar şi acut
venit de undeva dintre cer şi pământ
e cel ce anume pe mine mă cheamă,
aşteptându-mi înduhovnicitul suflet
strălucitor ca stelele.
 
Îndeplinindu-vă misiunea, faceţi ca dintr-o dată
să mă simt uşor, purtat de aripi.
Freamăt peste mare,
peste munţi,
spre libertate.
Pentru mine munţii nu sunt decât
nişte simple văi.
 
 
Norul
 
În zborul gândului
tu te ridici strălucitor
sus, sus la cer
şi pluteşti
peste-un imens acoperiş.
 
În zborul gândului
cazi atras patern
de pământ.
 
Durerea bucuriei
măreţia sau nimicnicia
doar ţie unuia cunoscute.
 
 
Monologul primăverii izolate
 
Eu izvodesc de sub temeliile pământului
în fine fiind cuprinsă de fericire
lumea învăluind-o în ceţuri calde
pe care le absorb lichenii buretoşi.
Chiar dacă vocea mea
nu e în stare să filieze ecouri din piscuri
nicicând nu pretind favoruri
străduindu-mă să adăp pădurea defileului
cu propriu-mi lapte întreţinând vitalitatea naturii.
Pe întreaga-mi cale nu-mi amuţeşte cântul peste
ierbile ce-şi clatină steblele fragede
făcându-mi semne să vin. Şi n-aş vrea
ca aromitoarele flori ce se deschid surâzătoare
să mi se încline a recunoştinţă.
 
 
Începutul cu finalul legându-se
 
Suflet luminos
punctual, pur şi figurativ,
şi idealul tânărului
întins pe înţepenirea cerului
strălucitor pătrunzând irişii ochilor
transformaţi în ploaie grea
ce adapă sezonul secetos.
 
Neliniştită ambiţie
sfâşie velele albe,
amânând plecarea caravelei.
 
În zile de amintiri,
râurile, lacurile se întind departe
contopindu-şi apele cu orizontul.
 
 
 
Yu DINGPING
Sichuan
 
Nenumitul
 
Mai stau ce mai stau, apoi pleacă
cei care cântă ţânţărimea
departe de a fi mulţumiţi
 
Tu trebuie să te ridici brusc
fluturând alandala din braţe
plesnind, palmă peste palmă,
până vezi sângele
 
Suferind de usturătoare plesnituri
ai fi crezut să scapi de-nţepături stupide? –
fumul de-aseară
se-mprăştie-ndelungă vreme
 
În astă vară toridă, în
noaptea fără boare de vânt, tu
                trebuie să suporţi neplăcerile
 
 
 
Fu ZHIXIANG
Sichuan
 
Fetiţa crescătorului de duzi
 
Lui Zhang Yu din Dinastia Cântecului de Sud
i se mai permite să revină la baştină
După vizita la oraş
brâul crescătorului de duzi pentru viermii de mătase
se lasă prea jos pe coapse
După trecerea a 800 de ani
poeţii mai continuă să verse lacrimi
 
Astăzi
peste câmpia colindată de Zhang Yu
lumina soarelui ridică spre cer un pâlc de duzi
şi fluturele zămislit din mătase purpurie
zboară peste creştetul fiicei crescătorului de duzi
 
 
 
Jin WENLUAN
Zhejiang
 
Scoică
 
Cădere în profundă aţipire pe nisip
Calmă aşteptare
Ceea ce a fost aşteptat nu sunt decât
Butucănoasele braţe de pescar
Minunatul nisip a fost spălat dus aiurea
Apa mării se limpezi
Şi măduva şirii spinării se prelinse-n afară
 
Lumina se deschide
Azurul e dizolvat într-o albă strălucire
 
Peste mare se dezlănţuie furtuna
Şi tunetele-detunetele sunt
tot mai îndelungate
 
 
 
Wei XU
Gansu
 
Ploaie peste acoperiş
 
Pasărea adastă pe acoperiş
Vocea i-i foarte umedă
Reglându-şi timbrul în ploaia toamnei
Şi continuând să cânte-n bura aburoasă
De parcă ea însăşi ar fi o plăsmuire a
Stropilor ce au un ritm poetic
 
Ce penet frumos – pieptănat de ploaie
Seamănă îndelungatei mele speranţe
De care nicicând nu m-am putut apropia prea mult
Chiar dacă mereu mi-e în câmpul vederii
 
 
 
Zhao FUJUN
Liaoning
 
Fluviul
 
Fluviul alb străluce
Îndelungul satului
Întruchipând mama
Care aşteaptă
 
Vine iarna
Fiul nu mai revine
Lacrimile mamei se prind ciucure de
Uriaşul gheţar
 
Până şi sălciile ce cresc
Pe ţărmii torentului
Prefăcutu-s-au în stană de gheaţă – mamă
Ce-şi mai aşteaptă fiul
 
 
 
Jing XINGE
Henan
 
Făcând turul unei cariere de piatră roşie
 
Cariera de piatră roşie, astupată cu piatră roşie
umplută cu grohotul ruinării
Monstru ce a deschis hăul gurii sale
rumegând stâncile
de parcă ar mesteca nişte savarine
oarecare bomboane
 
Nu văzui barem o floare, una-singurea
nici vreun fazan, sau
lup care ar rezista mieilor noştri
 
În amiază de mai, dau târcoale carierei de piatră roşie
de parcă aş ocoli un abator sângeros
Gloata oamenilor despică muntele
parcă propria soartă hăcuindu-şi-o
 
În zi de mai, roşia carieră e leoarcă de sudoare
Pietrele sângerează
Şi eu lăcrimez pe când fac turul ei fiindcă dintr-o dată
simţii cum durerea îmi săgetează inima
ca şi cum ieşită din piept
 
 
 
Ren SHAOYUN
Zhejiang
 
Descătuşarea oarecarei lumini solare
 
O anumită cantitate de lumină
într-o dimineaţă de martie
Dragul meu M. nu-i aşa că-i vei permite anionului
să crească în această casă?
 
Cine îţi evită visul? În ce te priveşte
eu nicicând nu am jucat dublu
pentru că te iubesc
 
Trage perdelele aprinde lumânarea
Acum îţi poţi zămisli tainicele sentimente
Nu admite ca privirea-ţi să-mpărtăşească opiniile
ferestrei bătrâne
Numai astfel respiraţia-ţi va reuşi să evadeze
din prinsorile trecutului
 
Eu ştiu dragul meu M.
că inima şi plămânii tăi se vor purifica
până nu vor începe să strălucească
cu toate că brusca modificare a exploziei ţi-ar permite
să ameţeşti cât de cât şi chiar să vomiţi
 
 
 
Zhu LUKUN
Hunan
 
Copacul ce creşte în auzul pământului
 
Atâtea lacrimi s-au reîntors în sânge
Şi fructe multe-n embrionul florii s-au întors
Atâtea chipuri şterse şi îmbătrânite
au revenit în uterul matern
Atâta vin aromitor
după uşoare ameţeli se re-ntrupă în
cea mai simplă viţă noduroasă
Atâta dragoste stinsă
căutase calea ce ar duce-o
spre dintâiul sentiment de iubire
în care se retopi
Atâtea paturi de armă redeveniră pădure
Atâţia ani s-au tot măcinat
praful alegându-se din ei
pentru ca viaţa mea din nou să fie plină
de freamăt şi parfumuri
 
 
 
Yu JUN
Chongqing
 
Lotus uscat
 
Clătinat de foşnetul vântului
şi-al ploii
lotosul veştezeşte
în miez de toamnă
Pentru un vis curat
el a trecut încercările pârjolului solar
inundaţiilor învâlvorate
şi loviturilor de trăsnet
 
Frunzele-i verzi şi rotunde s-au uscat
dispărut-a minunatu-i chip roz
Şi totuşi galbena-i tulpină osificată
nu e locaş pentru moarte
 
Înrădăcinarea-i viguroasă străbătu adânc în
calcarul galben
el însuşi condensând aroma lotusului
cu o multitudine de vii sentimente de dragoste
 
Lotus uscat
răscoala vieţii contra damnării
întâmplarea ademenită în capcana minusculei seminţe de lotus
de asemenea poate redeştepta primăvara vieţii
 
Traducere de
Leo BUTNARU
(Din:The Chinese poetry international quarterly,
February 8, 2004)