Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. VASILE MELNIC – 70

Îndrăgostit de graiul strămoşesc

Vladimir ZAGAEVSCHI

Alte articole de
Vladimir ZAGAEVSCHI
Revista Limba Română
Nr. 9-10, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Vasile Melnic, profesor universitar, doctor în filologie, cunoscut specialist în dialectologie şi geografia lingvistică, colegul nostru de breaslă şi prieten mai vechi, a atins în această toamnă, cu soare blând de catifea, o vârstă venerabilă.
S-a născut la 15 septembrie 1934, în comuna Bulboci, jud. Soroca (România), în familia Agripinei şi a lui Teodor Melnic, ţărani-agricultori. Când a ajuns la vârsta de şcoală, a început războiul. Au urmat ani grei, plini de nevoi, sărăcie şi mari suferinţe ca rezultat al schimbării de regim („Vin ruşii!”), al secetei, foametei organizate, deportărilor în „Siberii de gheaţă” (V. Melnic: „Am plâns când fusese «ridicat» învăţătorul nostru Arhip Şerban”), desproprietăririi ţăranilor, înscrierii lor cu forţa în colhoz ş.a.m.d. Aşa şi-au petrecut copilăria cei numiţi, pe bună dreptate, „copii ai războiului”, printre care se număra şi Vasile Melnic. După absolvirea Şcolii de 7 ani din satul natal, se înscrie la Şcoala medie de cultură generală din satul Năduşita, Drochia. Aici avea să-l citească, pe ascuns, pe Eminescu, fapt pentru care era să fie exmatriculat. Cu toate acestea, continuă să citească cărţile interzise, căci, după cum susţine acad. Nicolae Corlăteanu, fostul profesor şi îndrumător ştiinţific al omagiatului, „Vasile Melnic a îndrăgit încă din fragedă tinereţe vorba vie şi slova scrisă a pământurilor strămoşeşti” (v. Cuvânt înainte la cartea: Vasile Melnic, Mândria şi speranţa noastră, Chişinău, 1999, p. 6).
La Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, unde l-a adus, în 1952, dragostea de cuvânt, a sorbit cu sete din „limba vechilor cazanii”, s-a adăpat din plin la „limba veche şi-nţeleaptă” a marilor noştri cronicari şi a scriitorilor clasici, s-a pătruns şi mai mult de frumuseţea graiului strămoşesc, de aceea a decis să se consacre cercetărilor dialectologice, adică să adune acel „şirag de piatră rară pe moşie revărsată”, să dezgroape comoara „în adâncuri înfundată”, despre care vorbea Alexei Mateevici în poezia Limba noastră. Participarea activă în cadrul grupului de cercetări lingvistice de la facultate şi la Conferinţele ştiinţifice studenţeşti l-a ajutat să-şi atingă scopul propus. L-au susţinut în acest sens, desigur, şi foştii profesori N. Corlăteanu, V. Coroban, P. Mezenţev, A. Borşci, B. Şteiman, B. Chiroşca, F. Cojuhari, care, aflându-se şi ei „între ciocan şi nicovală”, „se străduiau să ne cultive dragostea faţă de limba şi literatura neamului”, afirmă omagiatul cu mult respect şi recunoştinţă faţă de dascălii săi de la Alma mater (v. interviul din Glasul naţiunii, septembrie 1994).
După absolvirea facultăţii (1957) este repartizat la Academia de Ştiinţe a Moldovei (pe atunci: Filiala Moldovenească a A.Ş. a U.R.S.S.), la Sectorul Dialectologie şi Fonetică Experimentală, condus de cunoscutul romanist, acad. Rajmund Piotrowski. Aici a avut norocul să facă parte din echipa care urma să pornească la drum prin satele Basarabiei, Bucovinei de nord, Maramureşului de nord (reg. Transcarpatică a Ucrainei), Transnistriei, enclavelor româneşti din Ucraina de Est, a Rusiei, Georgiei, Kârgâzstanului, pentru a strânge comoara de nestemate a graiului românesc, în vederea alcătuirii Atlasului lingvistic moldovenesc (ALM).
Anchetele pe teren au durat mai mult de 10 ani, fiind explorate peste 200 de localităţi şi chestionaţi (anchetaţi) circa 800 de informatori (subiecţi). Au urmat alţi ani de muncă în birou asupra sistematizării şi cartografierii materialului dialectal colectat. ALM a apărut în 2 volume, fiecare având câte 2 părţi (Chişinău, 1968-1973). Vasile Melnic a realizat ancheta şi a cartografiat materialul de morfologie (hărţile 431-520, ALM, vol. I, partea a II-a) şi o mare parte a lexicului: compartimentele Corpul omenesc şi Familia (hărţile 722-833, ALM, vol. II, partea a II-a), a participat la toate lucrările colective: Texte dialectale (vol. I, partea I şi a II-a, Chişinău, 1969 şi 1971), manualul Dialectologia moldovenească (Chişinău, 1976), Dicţionarul dialectal. În 5 volume (Chişinău, 1985-1986) ş.a. Omagiatul nostru, alături de alţi colegi, figurează în calitate de anchetator pe foaia de titlu a Atlasului lingvistic român pe regiuni. Basarabia. Nordul Bucovinei. Transnistria, vol. II, 1998 şi vol. III, 2003 (Chişinău), iar multe materiale dialectale, culese pe teren de d-lui, se păstrează în arhiva Sectorului de Dialectologie ca material necartografiat. Este autorul monografiei Elemente de morfologie dialectală (Prefaţă de acad. Nicolae Corlăteanu, Chişinău, 1977, 172 p.). Studiul constituie o noutate în domeniu, deoarece, până la acea dată, materialul morfologic dialectal a fost investigat insuficient de către dialectologii din spaţiul glotic românesc. În această monografie Vasile Melnic prezintă o cercetare în plan sincronic a celor mai importante particularităţi morfologice dialectale ale numelui (substantivul, adjectivul, numeralul, articolul şi pronumele) şi ale verbului în graiurile moldoveneşti, circumscrise în reţeaua ALM, pe baza anchetelor efectuate în 231 de localităţi. Faptele de ordin dialectal sunt raportate în permanenţă la limba literară sau exemplară, cum o numea prof. E. Coşeriu, iar unele fenomene morfologice sunt explicate şi în plan diacronic. Monografia are şi o valoare documentară, ea conţinând un material dialectal bogat, variat şi autentic, devenind astfel o sursă exemplară pentru specialişti, în special pentru cei care studiază istoria limbii.
Ceea ce a făcut Vasile Melnic în dialectologie şi în geografia lingvistică şi, în general, ceea ce au făcut dialectologii sunt investigaţii de mare valoare în ştiinţa lingvistică, deoarece materialul dialectal e însuşi limbajul în forma lui naturală (norma primară, originară), care se dezvoltă în mod firesc şi care alimentează şi împrospătează în permanenţă limba literară, care aruncă raze de lumină asupra istoriei limbii noastre, relevându-ne evoluţia ei, în cercetările etimologice, în procesul de stabilizare şi de stabilire a normelor ortografice, ortoepice ş.a.m.d.
Pentru participare la alcătuirea Atlasului lingvistic moldovenesc, în 1980, dlui Vasile Melnic, pe atunci în post de colaborator ştiinţific superior, i s-a decernat Premiul întâi al Prezidiului Academiei de Ştiinţe a R.S.S. Moldoveneşti.
Numele lui Vasile Melnic este citat în toate monografiile şi publicaţiile de la noi, din România şi din alte ţări, când este vorba de Atlasul lingvistic moldovenesc sau de alte lucrări apărute pe baza materialelor acestui atlas, ele reprezentând valoroase realizări care aparţin, în egală măsură, întregului spaţiu lingvistic dacoromân, de la Nistru sau chiar de la Bug până la Tisa.
Dl Vasile Melnic este, de asemenea, alcătuitorul şi prefaţatorul unor culegeri. Este vorba de culegerea de studii Scriitorul în faţa limbii literare (autor: acad. Nicolae Corlăteanu, Chişinău, 1985, 192 p.); culegerea Comoara (în colaborare, 2 ediţii, Chişinău, 1985 şi 1989), care reprezintă o antologie de texte şi comentarii privind contribuţia scriitorilor clasici şi contemporani la dezvoltarea limbii române literare; culegerea de maxime şi cuvinte înaripate Cugetări eminesciene (selecţie şi prefaţă de Vasile Melnic, Chişinău, 1995, 72 p.); Comoara înţelepciunii latine (Selecţie şi Cuvânt înainte de Vasile Melnic, Chişinău, 1996, 100 p.).
Începând cu anul 1986, Vasile Melnic trece la munca pedagogică, obţinând, prin concurs, postul de şef al Catedrei Limba Latină şi Terminologie Medicală de la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu”. Aici i se conferă titlul ştiinţifico-didactic de docent, iar mai apoi de profesor universitar. În această ipostază dl Vasile Melnic desfăşoară o prodigioasă muncă de cercetare în direcţia reglementării terminologiei medicale în limba română, a formării, sistematizării şi familiarizării studenţilor de la medicină cu terminologia anatomică, histologică şi clinică în limba latină ş.a., publicând o serie întreagă de lucrări în acest domeniu (programe analitice, materiale didactice, alte lucrări), printre care şi valorosul manual Limba română. Profil medical (autori: Eugenia Mincu şi Argentina Chiriac, Chişinău, 2003, 400 p.), al cărui coordonator şi prefaţator este profesorul Vasile Melnic. Manualul vine în ajutorul studenţilor la învăţarea limbii române şi la însuşirea cu succes a terminologiei medicale.
Prof. Vasile Melnic s-a manifestat şi ca un mare patriot al neamului, un apărător ardent al limbii române, confirmând această calitate mai întâi prin fapte concrete, apoi şi prin multe articole, publicate în diferite reviste, în ziare, înmănuncheate ulterior în cărţile d-sale Mândria şi speranţa noastră (Cuvânt înainte de acad. Nicolae Corlăteanu, Chişinău, 1999, 268 p.) şi Dar făcut de Dumnezeu – materna (Chişinău, 2003, 188 p.).
Mai este de menţionat că rezultatele cercetărilor ştiinţifice realizate de-a lungul anilor au fost expuse în peste 200 de lucrări publicate, de asemenea, în referate, comunicări, rezumate ale comunicărilor la diferite conferinţe şi simpozioane internaţionale, unionale, republicane etc. (apud: Nicolae Corlăteanu, Cuvânt înainte la cartea: Vasile Melnic, Mândria şi speranţa noastră, Chişinău, 1999, p. 7).
 
* * *
Cu Vasile Melnic suntem pământeni din Câmpia Sorocii. Satele noastre s-au aflat totdeauna în acelaşi raion: Zguriţa, Soroca, Drochia. Dar ne-am cunoscut mai târziu, în anii studenţiei mele la Facultatea de Litere. Fiind angajat deja la Academie, V. Melnic venea deseori la căminul studenţesc. Ne ajuta mult, punându-ne la dispoziţie cărţi româneşti rare, împrumutate pe numele său de la Biblioteca Academiei, de care noi, studenţii din acea generaţie, aveam nevoie pentru a ne lărgi orizontul filologic, dar mai ales pentru scrierea tezelor de an şi de licenţă. Cărţile oferite cu atâta bunăvoinţă de V. Melnic nu se găseau la Biblioteca Universităţii.
După practica dialectologică de la anul II, efectuată în satele Tudora, Palanca, Crocmaz, Răscăieţi din părţile Căuşenilor, am avut fericita ocazie ca la finele anului următor să plec, împreună cu colegii mei Mihail Purice şi Mihail Dolgan, într-o expediţie dialectologică prin satele din Bucovina, cu colectivul de dialectologi-anchetatori de la Academie (Rubin Udler, şef de sector şi conducătorul echipei, Victor Comarniţchi, Vasile Melnic, Nicolae Bileţchi ş.a.). Aici mi s-a încredinţat să fac ancheta la compartimentul Morfologie, alături de Vasile Melnic. Împreună cu colegul şi prietenul meu Mihail Dolgan, am scris şi un articol, intitulat Sub cerul Bucovinei pe care l-am publicat în ziarul Kişiniovskii universitet, iar activitatea noastră din cadrul cercului ştiinţific lingvistic şi tematica tezelor noastre de an şi de licenţă au fost orientate tot mai mult spre cercetările dialectologice. Eu şi colegul meu Mihail Purice ne-am format chiar ca specialişti în dialectologie, susţinând şi tezele de doctor în acest domeniu.
După absolvirea Facultăţii de Litere am fost repartizat la Academia de Ştiinţe, la Sectorul Dialectologie şi Fonetică Experimentală. Aşa am devenit, de data aceasta, şi colegi de lucru, şi de breaslă.
L-am ştiut dintotdeauna un om de o cumsecădenie aparte, vesel şi glumeţ, un om al nemâniei, cum ar spune poetul, consecvent în prietenie, simplu cu toţi, foarte modest şi săritor la nevoie, gata să ajute pe fiecare cu ceea ce poate. Aşa îl ştiu toţi colegii şi prietenii. Într-un interviu acordat revistei Glasul naţiunii (septembrie, 1994) însuşi V. Melnic mărturiseşte: „Am o singură dorinţă – să păstrăm omenia şi bunătatea sufletească”, „n-am pricinuit nimănui nici un rău”, „am sărit la nevoie în ajutorul tuturor celor ce mi l-au solicitat”, „respect oamenii care spun adevărul în faţă”, „să ne fie mereu trează conştiinţa naţională”.
 
* * *
Dragă Vasile, coleg şi prieten, la acest frumos jubileu al dumitale vin cu un buchet din cele mai frumoase flori de câmp, culese de pe acest scump pentru noi, românii, plai-„gură de rai” al Moldovei, al cărui grai-„fagure de miere” l-ai cules, l-ai colectat, l-ai adunat fir cu fir, ani în şir, ca pe un buchet de trandafiri; vin cu cele mai din inimă felicitări şi urări de bine, în primul rând, urări de sănătate, de care ai nevoie acum cel mai mult. Dumnezeu să te întărească, să-ţi dăruiască’ mulţi ani înainte, cu voie bună şi pace în suflet, cu bucurii şi speranţe, cu întoarcerea cât mai de curând la activitatea care ţi-a fost cea mai dragă – cartea şi scrisul, la familia ta, soţia Ludmila şi fiul Octavian, care îţi poartă de grijă. La mulţi ani!


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog