Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LEGISLAŢIA LINGVISTICĂ – 15 ANI DE LA ADOPTARE

Să impunem respect pentru limba şi cultura naţională

Victoria TROFIMOV

Alte articole de
Victoria TROFIMOV
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIV, 2004

Pentru tipar

1-2. Însuşi faptul adoptării legislaţiei lingvistice acum 15 ani, inexistente până atunci, a fost şi continuă să rămână un moment foarte important pentru R.M. ca ţară post-sovietică.
Un moment pozitiv al legislaţiei respective este stipularea statutului de limbă de stat pentru limba română („moldovenească”), fapt din care ar fi fost logic să rezulte acţiuni coerente de repunere în drepturi a limbii, a cărei utilizare era împiedicată permanent în perioada sovietică.
Momentele negative majore rămân a fi, în opinia noastră, două:
– fixarea denumirii de limbă „moldovenească” şi nu română, atestată de opinia ştiinţifică internaţională;
– indiferenţa faţă de necesara extindere a arealului de funcţionare a limbii de stat.
3. Pentru ca „limba de stat” să ocupe locul meritat în viaţa social-economică a R.M. este necesară analiza practicilor altor ţări în această chestiune – cum ar fi S.U.A., Ucraina ori Estonia – care ştiu cum să impună respect faţă de limba şi cultura naţională.
În acest context considerăm necesar ca în R.M.:
– să se recunoască şi să se respecte profesionalismul specialiştilor în domeniu şi, conform opiniei dumnealor, să se revină la denumirea corectă a limbii române;
– să se acorde cetăţenia statului R.M. doar solicitanţilor care dovedesc cunoaşterea limbii şi istoriei statului;
– predarea în altă limbă decât în cea de stat să fie admisă doar în instituţiile preuniversitare, iar în cele universitare singura limbă de predare să fie cea de stat;
– pregătirea cadrelor ştiinţifice şi elaborarea tezelor să se facă numai în limba de stat;
– angajarea la muncă să fie condiţionată de cunoaşterea corespunzătoare a limbii de stat;
– interzicerea oricărei informaţii publicitare în altă limbă decât în limba de stat (după exemplul recent al Ucrainei);
– creşterea ponderii timpului de emisie la radio şi TV în limba de stat;
– mediatizarea informaţiei oficiale doar în limba română.
Menţionăm că unele din aceste activităţi au fost aplicate în diverse perioade din istoria recentă a R.M., un exemplu elocvent al efectului lor pozitiv fiind interesul pentru studierea limbii de stat la începutul anilor ’90 ai secolului trecut.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog