Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LEGISLAŢIA LINGVISTICĂ – 15 ANI DE LA ADOPTARE

Fiecare vorbitor de limbă română trebuie să devină cetate

Ion MELNICIUC

Alte articole de
Ion MELNICIUC
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIV, 2004

Pentru tipar

1. Legislaţia lingvistică, adoptată acum 15 ani, a fost, la acel moment, oportună. Specialiştii în materie, dar şi politicienii noştri, care au participat la elaborarea legilor privind funcţionarea limbii de stat şi a limbilor minoritare, au conştientizat chiar din start imperfecţiunea lor. Dar au acceptat un compromis în speranţa că timpul ne va dicta necesitatea stringentă de perfecţionare a legislaţiei. Calculele reieşeau din teza că orice lege nu este o noţiune statică, ci una mobilă, evolutivă.
Cine crede că acceptarea glotonimului limba moldovenească a fost o greşeală, nu cunoaşte realitatea de atunci.
Faptul că limba română a fost oficializată ca limbă prioritară a statului şi s-a revenit la grafia latină însemna deja o victorie nebănuită de nimeni.
Răul cel mare este însă că legislaţia lingvistică n-a funcţionat niciodată din plin. Cînd era să ia urcuşul, a început declinul.
2. Astăzi, într-adevăr, legislaţia lingvistică este literă moartă. Spre aceasta s-a mers programatic. Guvernanţii au strîmtorat cu bună ştiinţă funcţionalitatea limbii române. Comuniştii au promis alegătorilor extensiunea (şi aşa extinsă!) a limbii ruse pe contul restricţiilor impuse limbii de stat. Conştient s-a tolerat nerespectarea legislaţiei lingvistice de către conlocuitorii minoritari. Dacă acum cîţiva ani alolingvii conştientizau necesitatea cunoaşterii limbii române, în prezent interesul lor a scăzut simţitor (ca să nu spunem total).
Aşa-zisele eforturi ale puterii de vîrf depuse pentru ameliorarea situaţiei create sînt pur formale, de ochii lumii.
3. Pentru a redresa situaţia deplorabilă în care s-a pomenit iarăşi limba română, e nevoie, după părerea mea, de următoarele măsuri / acţiuni de urgenţă:
a) Legiferarea în Constituţia R. Moldova a glotonimului limba română.
b) Perfecţionarea legislaţiei lingvistice în conformitate cu exigenţele timpului. Şi, fireşte, respectarea ei cu stricteţe de către absolut toţi cetăţenii ţării noastre.
c) Foarte multe depind şi de noi înşine (vorbitorii de limbă română). Mai întîi, trebuie s-o însuşim perfect, dar şi s-o vorbim corect.
Şi mai avem o datorie sfîntă: s-o ocrotim! Fiecare vorbitor de limbă română trebuie să devină cetate. Să nu se lase intimidat de alte limbi (agresive).
Acestea, dimpreună luate, constituie condiţia sine qua non a supravieţuirii şi prosperării limbii române la ea acasă.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog