Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PERMANENŢA CLASICILOR

Panait Istrati (10 august 1884 – 16 aprilie 1935)

Alte articole de Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Scriitor de expresie franceză şi română. S-a născut la 10 august 1884, la Brăila, în familia lui Gheorghios şi a Joiţei Istrati. Îşi petrece copilăria în satul Baldovineşti. Elev al şcolii primare Tudor Vladimirescu din Brăila (1891-1897). Îşi cîştigă apoi existenţa ca vînzător într-o băcănie, ucenic în diverse ateliere, zugrav. Porneşte în căutarea unui rost, peregrinînd prin ţările Orientului Apropiat şi bazinul Mediteranei (1912-1930). În anul 1916 face o scurtă călătorie în Elveţia, după care îşi găseşte azil permanent în Franţa.
Primele încercări literare datează din 1907. Debutează cu articolul Hotel Regina în România muncitoare. Tot aici îşi publică primele povestiri: Mîntuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai ş.a. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste. Suferind o criză spirituală, refuză să mai publice. Revine la literatură abia în anul 1916 în Franţa, graţie sprijinului moral oferit de Romain Rolland, care îl îndeamnă să scrie în limba franceză. Astfel, în nr. din 15 august 1923 al revistei Europe îi apare povestirea Kyra Kyralina, pe care o editează în anul 1924 în volum. Următoarele cărţi (Oncle Anghel, Les haidoucs, Codine, Mikhail, La famille Perlmutter, Le refraine de la fosse. Nerrantsoula, Les chardons du Baragan, Tsatsa Minka, La maison Thüringer, Le bureau de placement, Méditerranée) i-au apărut în anii 1924-1928 şi 1931-1935.
În octombrie 1927 începe o călătorie de 16 luni prin U.R.S.S., Grecia şi Egipt împreună cu scriitorul grec Nikos Kazantzakis. În urma acestei călătorii, publică volumul Confession pour vaincus – expresie a unei profunde dezamăgiri faţă de idealurile socialiste, a căror realizare l-a decepţionat dramatic în ţara sovietelor. „Cartea Spovedanie pentru învinşi – scrie Alexandru Falex – apare în librării la 15 octombrie 1929, editată de Rieder, în colecţia «Temoignages» (Mărturii). Partidul Comunist Francez, prin organul său L’Humanité, dă semnalul atacurilor, la care se raliază toată presa de stînga din Occident, urmate mai apoi de trista campanie mercenară a lui Henri Barbusse, cu văditul scop: asasinarea morală a scriitorului nostru.
Ce reprezintă această carte în contextul operei istratiene? Este «Cartea de vizită» a scriitorului cetăţean Panait Istrati, combatant pentru libertate şi dreptate socială. Cu sacrificiu de sine, el a dezvăluit – printre primii – opiniei publice mondiale, cangrena care rodea dictatura comunistă, pusă în slujba unei caste – «nomenclatura» – ce trăia în opulenţă, în timp ce poporul era asuprit, înfometat şi exploatat.
Panait Istrati a ţinut piept mercenarilor. La insinuarea că ar fi aderat la fascism, el a răspuns prin viguroasa confesiune Omul care nu aderă la nimic. Om de opinie, el a gîndit în perspectiva timpului, care nu o dată i-a dat dreptate.”


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog