Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PROFIL. ION HADÂRCĂ – 55

Antena parabolică (fraze, parabole, păreri)

Ion HADÂRCĂ

Alte articole de
Ion HADÂRCĂ
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIV, 2004

Pentru tipar

• În realitate, lucrurile sunt nişte contiguităţi materializate mai mult sau mai puţin adecvat ale dorinţelor, himerelor omeneşti. Un fel de alter ego al omului. Pentru a recupera întreaga energie primordială codificată în noi ar fi necesar să dispară lucrurile, ca să înviem noi cei adevăraţi!
• Întârzierea este graba inversată precum şi graba este întârzierea inversată. Punctualitatea suverană presupune ajustarea la timp a grăbitului cu întârziatul.
• Vrem să mergem înainte, dar gândim ca mai-nainte.
• Ei tac, înseamnă că-s cuprinşi de admiraţie.
• Fără Legea pentru apărarea onoarei Poporului este laşă Legea pentru apărarea onoarei preşedintelui.
• Pe oglinda unei conştiinţe strălucitoare faptele absurde, acţiunile necugetate patinează şi zgârie, iar uneori chiar o sparg – cu alte cuvinte, tulbură mintea!
• Nu greşi. Odată ce-ai greşit, recunoaşte-o. Odată recunoscând, izbăveşte-te. Odată izbăvindu-te – nu greşi.
• Aşa cum m-ai trădat, prietene, nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.
• Lucrurile care se tac sunt cu mult mai grave decât cele care se rostesc.
• După o confruntare barbară mi-am zis: nasc şi la Moldova troglodiţi!
• Înţelepciunea este o prealuminoasă, dar preatârzie umbră a amărăciunii.
• Femeile mint mai des pentru că intuiesc mai bine adevărul.
• ...Şi chiar ştiind că niciodată nu-i va fi dat să zboare, totuna omul e dator să-şi cultive mereu efortul de-a fi gata pentru zbor.
• Cu nodul în gât suferinţa spune mai multe decât cu răcnete pe vârful limbii.
• Experienţa de viaţă valorificată cu tâlc adeseori combate o inteligenţă originală, însă ruptă de real.
• Experienţa vieţii este fuiorul din care se toarce firul înţelepciunii.
• Marea criză din viaţa unui om nu vine atunci când îl trădează prietenii, ci atunci când se trădează pe sine.
• Gogoaşele se vând, indulgenţele se cumpără, erorile se plătesc.
• Nu-i bai dacă măgarii au ajuns de râsul lumii. Mai grav e dacă lumea a ajuns de râsul măgarilor.
• Încotro, omule, rătăcit între cimpanzeu şi Dumnezeu?
• Peste coasă grâul ca peste moarte viul.
• Pune frâu slăbiciunilor, ca să nu-ţi pună ele belciugul.
• Sufletului îi sunt hărăzite nu numai cele statornice, dar şi cele nestatornice; nu numai cele plăcute, dar şi cele urâte; nu numai cele ce vin, dar şi cele ce nu vor veni niciodată.
• Toate se-arată-n oglinzile sufletului. Şi toate se retrag speriate de măreţia Lui.
• Mâna modelează comoditatea, ochiul înfruntă imensitatea.
• Strămoşii nu se inventează, ci se moştenesc.
• Numai părinţii nasc feciori şi fiice şi numai Domnul naşte pământuri şi naţiuni.
• Neamul meu este ceea ce se cuprinde între Tiparniţe, Altare şi Cetăţi.
• Politica nu este arta de a minţi, ci arta minţii de apărare a obrazului.
• Esenţa facerii de bine-i netrecerea pe lângă rău.
• Nici memoria nu este capabilă să reţină atât cât poate nimici raţiunea!
• Pe timpul tulburărilor stradale un creştin îmi spuse cu necaz: „Suntem prea stăruitori la muncă pentru a mai fi şi bătuţi!”.
• Ura nemţilor pentru ziduri este (a)simetrică iubirii românilor pentru sârmă.
• Ceea ce neamţul are în sânge, noi nici în vis nu avem.
• Suveranitatea este sinonimul libertăţii. Numai în condiţiile deplinei libertăţi, neîngrădite de nici un dictat din afară, se poate manifesta caracterul suveran, personalitatea şi geniul oricărei naţiuni.
• Spaţiul vital al împlinirii noastre în timp este cunoaşterea Adevărului. Adevărata noastră istorie nu se poate împlini fără integrarea adevăratei istorii în noi.
• Oare cum s-o fi numind poporul cu cele mai frumoase şi mai înţelepte proverbe rostite pentru altcineva?
• Prostia încăpăţânată probează pe gratis garderoba caracterelor fără inteligenţă.
• Ironia este teama superiorităţii de a nu se face de râs.
• Omul numai crede că gustă din toate, când, de fapt, toate gustă din om.
• Din grâul ales de neghină alege elita grâului, altfel niciodată nu vei ajunge la esenţe.
• Descumpănirea... Această drojdie neagră din care ar putea încolţi nebunia.
• Nimic nu costă mai ieftin şi nu se plăteşte mai scump decât Prostia.
• Şi dintr-o jigodie mică poate creşte o mare lichea.
• Dacă centrul este de stânga şi de dreapta în acelaşi timp, înseamnă că-i roşu de mama focului?
• Nimănui nu place Adevărul că tuturor le place Minciuna.
• Un neadevăr inconştient devine Minciună, atunci când i se gâdilă tălpile de umblat prin lume.
• Limba este lancea adevărului.
• Urma cuvântului este nevăzută, iar urmările – neprevăzute!
• Adevărata muzică a limbii nu este sunetul, ci gândul care depăşeşte orice sunet.
• Sunetul este istoria impactului dintre lumi diferite.
• Pentru a fi înţeleasă, Poezia mai întâi trebuie scrisă.
• Nu acolo pe unde a mai umblat întâmplarea, ci acolo unde abia se îndreaptă paşii gândului – acolo se află literatura.
• Un scriitor autentic are totul fără a poseda nimic, vede orice fără a se atinge de nimic şi le numeşte pe toate neştirbind cu nimic firea lucrurilor.
• Poezia este ceva legat de cuvânt care nu se defineşte-n cuvinte.
• Poezia macină sentimentele, prefăcându-le în pulbere, imagini de otravă şi prafuri amare, bune de băut cu hârtiuţa.
• Unica amintire lăsată omului după alungarea lui din rai pare a fi rămas Poezia!
• Sunt lucruri care se spun şi lucruri care se tac. Literatura, în fond, este un soi de lucru care se spune despre lucruri ce se tac.
• Pentru a fi zeu, Cuvântului îi lipseşte numai tăcerea!
• Cea mai frumoasă dintre limbile posibile poate fi numai limba în care ţi se mărturiseşte Evanghelia, se cântă Ave Maria, în care-ţi rosteşti rugăciunea de seară şi spui Veşnica pomenire pentru cei cu duhul neprihănit.
• Eminescu este cel ce şi-a tăiat din cuvânt catedrală, ca să oficieze veşnic în ea liturghia Limbii Române.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog