Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

POETUL, GRAIUL, PATRIA

Unitate între cuvânt şi sacrificiu

Iulian FILIP

Alte articole de
Iulian FILIP
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

1. Dialogul, în debutul activităţii sale literare cu copiii, care nu au niciun angajament să se întreţină cu cine nu-i înţelege, cu cine nu poate comunica, i-a conferit poetului un camerton impecabil, de care nu s-a despărţit în tot lungul său drum de mergător cu plinul, împărţitor ştiutor cui şi de ce, şi ce împarte. Uneltele de comunicare cu vieţile mititele i-au înlesnit accesul la motivul axial al operei poetului – la maternitate. Poetul, luat de mână şi de inimă de copil, a ajuns la maternitate, trecând crângurile cereşti ale dragostei. Triunghiul lui Grigore Vieru – copilul, mama, dragostea – i-au conferit operei sale temeinicie şi consecvenţă, dar şi deschidere comunicantă de maximă eficienţă: cui nu-i sunt familiare motivele triunghiulare? În altă accepţie, poetul a înţeles să-şi promoveze consecvent opera şi convingerile. Nici până la Vieru, nici după el nu a existat alt poet să fie admis şi pus la lucru atât de metodic în fiecare casă cu copii. Albinuţa poetului nu mai are odihnă deja trei decenii, iar după această zburătoare cu dulce pentru copii cărţile lui Grigore Vieru pentru maturi se citesc mai altfel. Colaborarea metodică, multianuală, cu compozitorii, dirijorii de coruri, interpreţii de muzică bună a însănătoşit cuvântul din scenă, de la microfon, de pe ecran. Grigore Vieru şi-a pregătit marile adunări naţionale, unde a continuat să-şi promoveze convingerile, avându-şi adepţii, susţinătorii de la lecţiile sale anterioare. Fericit destin de creaţie, uluitoare unitate între cuvintele şi eforturile, sacrificiile poetului!
2. Foarte diferit, dar este receptată: cu dragoste, cu entuziasm, cu invidie, cu nedumerire, cu duşmănie – lumea-i diferită, receptoarele diferite. Poetul le-a cunoscut pe toate. A avut admiratori, cunoscători, prieteni de primă mărime. A cunoscut şi ticăloşi de cea mai joasă speţă, dar hăţuiţi (dirijaţi!) din cele mai înalte scaune ale puterii.
3. Se poate, dar e păcat de timp. Mai bine mai citim câteva poezii din cărţile lui Vieru.
4. Cea mai concretă şi mai aplicată-implicată: prin poeziile şi cărţile sale, prin neobositele, nenumăratele sale întâlniri, prin conferinţele, congresele şi adunările sale naţionale, unde nu a mai obosit să slujească adevărul.
5. Măsurătoriul sigur al virtuţilor limbajului vierean rezidă în valenţele sale comunicante, într-un plurilingvism neforţat, tors firesc din fondul nuclear al limbii române, din cuvintele cuvenite mereu la început, fie că sorginte e folclorul (începuturile noastre spirituale), fie Biblia, fie marii înaintaşi... O maximă ilustrativă a atitudinii poetului faţă de miez şi ambalaj îi aparţine tot lui Grigore Vieru: „Dragul meu, poezia dumitale nu este o poezie frumoasă – este o poezie frumos îmbrăcată. Dezbrac-o şi te vei speria de goliciunea ei scheletică”. Grigore Vieru nu a năzuit să uluiască lumea cu tot dinadinsul – s-a căznit să-şi ducă crucea. Şi cum a dus-o!
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog