Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. VASILE PAVEL – 70

Dialectologul Vasile Pavel la ceas aniversar

Vladimir ZAGAEVSCHI

Alte articole de
Vladimir ZAGAEVSCHI
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Vasile Pavel, cunoscut lingvist şi profesor universitar, a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani.
Originar din Ţinutul Herţei, de unde îşi trag rădăcinile Gheorghe Asachi şi Vasile Bogrea, pictorul cu renume Artur Verona şi cântăreţul limbii române George Sion, alţi oameni de seamă, dl Vasile Pavel, absolvent al Universităţii din Cernăuţi, vine la acest ceas aniversar cu cercetări valoroase în dialectologie, geografia lingvistică şi onomasiologie, cu incursiuni în lingvistica generală, semantică, sociolingvistică şi istoria lingvisticii.
Născut la 14 iulie 1934 în satul Proboteşti, judeţul Dorohoi, România (azi regiunea Cernăuţi, Ucraina), Vasile este cel de-al nouălea dintre cei 13 copii ai Aglaiei şi ai lui Constantin Pavel. De mic rămas fără mamă, suportând apoi toate vicisitudinile timpului (războiul din ’41-’45, foametea din ’46-’47, colectivizarea forţată ş.a.), Vasile Pavel a cunoscut o copilărie mai puţin fericită. După cum mi-a mărturisit, a muncit de când se ştie, dar şi de citit a citit de când se ţine minte. Deşi şcoala de şapte ani din satul de baştină a urmat-o cu intermitenţe, din cauze obiective, pomenite mai sus, cărţile fraţilor mai mari i-au fost tot timpul la îndemână. După absolvirea Şcolii medii de cultură generală din comuna Târnauca (1954), se înscrie la Facultatea de Limbi Romano-Germanice, secţia de Limba şi Literatura Română (pe atunci „moldovenească”) a Universităţii de Stat din Cernăuţi, pe care o termină în 1959. La facultate i-a avut colegi pe Nicolae Bileţchi, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova, pe Serafim Buzilă, compozitor şi lexicograf, autor al Lexiconului enciclopedic. Interpreţi din Moldova (1460-1960), pe Ion Chilaru, poet bucovinean, şi pe Efim Romanciuc, doctor conferenţiar la Universitatea de Stat din Moldova.
Ajuns licenţiat de formaţie bucovineană al primei promoţii în filologia română din istoria postbelică a Universităţii cernăuţene, Vasile Pavel este numit profesor de limba şi literatura română la şcoala medie din comuna Horbova din preajma Herţei.
Aici, în această localitate din „dulcea Bucovină”, în august 1961, aveam să-l întâlnesc pentru prima dată pe Vasile Pavel, aflându-mă, împreună cu colegii mei Mihail Dolgan şi Mihail Purice, studenţi la anul IV, într-o expediţie dialectologică cu Rubin Udler, Victor Comarniţchi, Vasile Melnic, Nicolae Bileţchi şi Vasile Stati, dialectologi de la Academia de Ştiinţe a Moldovei.
În septembrie 1962, peste un an de la acea întâlnire a noastră, dl Vasile Pavel este invitat de către Academia de Ştiinţe a Moldovei în post de cercetător ştiinţific inferior la Institutul de Limbă şi Literatură, Sectorul Dialectologie şi Fonetică Experimentală, condus pe atunci de Rubin Udler. Iar peste un alt an, în august 1963, după terminarea Universităţii de Stat din Moldova, eu sunt repartizat la lucru la acelaşi sector al Institutului de Limbă şi Literatură, unde activa Vasile Pavel, astfel reîntâlnindu-ne, devenind colegi de breaslă, prieteni buni şi, pe parcurs, chiar colaborând cu succes pe imensa moşie a dialectologiei şi geografiei lingvistice. De menţionat, în acest context, participarea mea, în calitate de redactor ştiinţific, la editarea Atlasului lingvistic român pe regiuni. Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria, vol. I-II de Vasile Pavel, Chişinău, 1993, 1998.
Din 1962 şi până în prezent, Vasile Pavel nu a mai părăsit nici Academia, nici Sectorul, urcând, rând pe rând, toate treptele ierarhice: de la cercetător ştiinţific inferior la cel superior, apoi la cercetător ştiinţific coordonator (1962-1991), iar din 1992 devine cercetător ştiinţific principal şi şef al Sectorului Dialectologie şi Geografie Lingvistică la actualul Institut de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
În 1970 susţine, la Universitatea de Stat din Moldova, teza de doctor în filologie cu tema: Terminologia agricolă moldovenească (Studiu de geografie lingvistică), iar în 1984, pe cea de doctor habilitat în domeniul lingvisticii generale la Universitatea Naţională „T.G.Şevcenko” din Kiev, cu tema: Denominaţia lexicală din perspectivă spaţială, referenţi oficiali fiindu-i prof. Silviu Berejan (Chişinău), prof. Melitina Borodina (Leningrad), prof. Stanislav Semcinski (Kiev).
Concomitent, dl Vasile Pavel a îmbinat cu succes munca de cercetare ştiinţifică la Academia de Ştiinţe din Moldova cu activitatea didactică la Catedra de Filologie a Institutului de Arte din Chişinău (1967-1971) şi a Conservatorului „G.Musicescu” (1986-1990). Din 1992 distinsul savant desfăşoară o prodigioasă activitate didactică la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, unde în 1994 i se conferă titlul de profesor universitar, iar din 1996 devine şeful Catedrei de Limba Română şi Filologie Clasică la aceeaşi instituţie de învăţământ superior.
Evenimentul atingerii vârstei septuagenare este un prilej de punctare a unor bilanţuri în activitatea ştiinţifică a omagiatului.
Ca om de ştiinţă dl Vasile Pavel a reuşit să dea la lumina zilei peste 250 de studii şi articole ştiinţifice, apărute în diverse reviste şi culegeri tematice nu numai la noi, la Chişinău, ci şi în România, Federaţia Rusă, Ucraina, Armenia, Italia, Franţa, scrise în limbile română, rusă şi franceză. Printre aceste publicaţii se numără şi 20 de volume (monografii, atlase lingvistice, manuale, dicţionare ş.a.), semnate de unul singur sau în colaborare. Dl Vasile Pavel e frământat încontinuu de noi idei, îşi proiectează mereu alte planuri de cercetare.
În activitatea ştiinţifică şi didactică de 45 de ani a dlui Vasile Pavel, un loc aparte l-a ocupat cercetarea graiului strămoşesc înregistrat nemijlocit pe teren, adică ancheta dialectală ca formă de comunicare. Pasionat de acest „şirag de piatră rară pe moşie revărsată”, vorba poetului, dar şi în virtutea obligaţiunilor sale de la institutul academic, dialectologul Vasile Pavel s-a aflat ani în şir prin vechile noastre sate româneşti de pe ambele maluri ale Nistrului, iar de la un timp, şi prin cele de pe ambele maluri ale Prutului, ale Tisei şi ale Dunării, altfel spus, a cules „piatra lucitoare” din Maramureşul istoric, din Bucovina şi din Dobrogea, din satele româneşti, răzleţite, de la est de Bug, de pe cursul inferior al Niprului, din Donbas şi Caucaz. A străbătut, ca şi colegii săi (Rubin Udler, Vitalie Sorbală, Victor Comarniţchi, Vasile Melnic, Nicolae Bileţchi ş.a.), sute şi chiar mii de kilometri, pe multele, împânzitele şi bătătoritele drumuri de ţară, cunoscând, aşa cum spunea Sextil Puşcariu, munca grea şi plină de privaţiuni a anchetelor.
Colegul meu de breaslă, sărbătoritul nostru, dl Vasile Pavel, a colaborat activ, mai întâi, la colectarea pe teren a materialului dialectal pentru Atlasul lingvistic moldovenesc(ALM), publicat la Chişinău în două volume, fiecare volum în câte două părţi (1968-1973).
Însuşindu-şi conţinutul zicalei Călătorului îi şade bine cu drumul, dl Vasile Pavel, împreună cu Rubin Udler, Victor Comarniţchi şi Albina Dumbrăveanu, la sfârşitul anilor ’70, efectuează noi anchete dialectale în 20 de localităţi din spaţiul lingvistic interriveran pruto-nistrean în vederea elaborării Atlasului Dialectologic Carpatic Comun(Общекарпатский Диалектологический Атлас – ОКДА), o temă de colaborare internaţională. Apoi, la începutul anilor ’80, Vasile Pavel se află în fruntea unei echipe de dialectologi, din care fac parte Alexei Cenuşă, Albina Dumbrăveanu, George Gogin şi Ştefan Mătcaş, având misiunea de a înregistra informaţii din 18 sate româneşti pentru Atlasul Limbilor Europei (Atlas Linguarum Europae – ALE), al doilea atlas lingvistic plurilingv.
Răspunsurile înregistrate cu ajutorul Chestionarului ALE au servit, ulterior, de asemenea, în calitate de materiale pentru alcătuirea Atlasului Lingvistic Romanic (Atlas Linguistique Roman – ALiR), cel de al treilea atlas lingvistic plurilingv. În felul acesta, dl Vasile Pavel îşi aduce contribuţia, în ultimele decenii, la elaborarea unor lucrări dialectologice de mare anvergură la scară naţională, zonală carpatică, romanică şi europeană (mai amănunţit despre munca depusă de Vasile Pavel în domeniul geografiei lingvistice a se vedea articolul Dialectologul chişinăuian Vasile Pavel în geografia lingvistică românească şi romanică, semnat de acad. Silviu Berejan şi publicat în Literatura şi arta, 8 iulie 2004, p. 7).
O orientare nouă pentru cercetătorii de la Institutul de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei o reprezintă colaborarea lor cu dialectologii de la actualul Institut de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din cadrul Academiei Române (Bucureşti) şi de la Institutul de Filologie Română „A.Philippide” al Filialei Academiei Române din Iaşi. Profesorul Vasile Pavel, împreună cu colegii săi de la Chişinău (Valentina Corcimari şi Valeriu Sclifos), cu cei de la Bucureşti (Maria Marin, Iulia Mărgărit şi Victorela Neagoe) şi de la Iaşi (Stelian Dumistrăcel, Doina Hreapcă şi Ion Horia Bârleanu), a participat la efectuarea anchetelor de tip arhivă fonogramică, respectiv la temele „Graiuri româneşti din arii laterale şi izolate” şi „Graiuri româneşti de la est de Carpaţi”. Astfel, între anii 1991-1998, dialectologii de la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău au realizat împreună (pentru prima dată!) cercetări asupra graiurilor româneşti vorbite de la est de Carpaţi până dincolo de Bug şi Nipru, în comunităţile româneşti risipite în toate regiunile din sud-estul Ucrainei. Este de menţionat totodată că în vara anului 1996 Vasile Pavel a realizat, de unul singur, noi anchete asupra graiurilor româneşti din Caucaz.
În afară de participarea activă la anchetele pe teren şi la elaborarea atlaselor lingvistice, neobositul şi harnicul dialectolog, sărbătoritul nostru de astăzi, dl Vasile Pavel, a mai colaborat la alcătuirea Dicţionarului dialectal în 5 volume (1985-1986), la manualul Dialectologia moldovenească (1976) şi la alte investigaţii colective de o importanţă incontestabilă pentru lingvistica actuală.
Un alt aspect al muncii ştiinţifice a dlui Vasile Pavel îl constituie studiile monografice, vorba fiind de: Terminologia agricolă moldovenească (1973), Leksičeskaja nominacija (Denominaţia lexicală, 1983) şi cartea de popularizare a ştiinţei La izvorul graiului (1984), ele reprezentând cercetări de o ţinută ştiinţifică remarcabilă. Cercetările dialectologului, lingvogeografului şi onomasiologului Vasile Pavel conţin o diversitate de metode şi de aspecte ridicând probleme teoretice referitoare la circulaţia sau ariile de răspândire a unităţilor de vocabular analizate, la etimologia, semantica lexicală, forma internă şi motivaţia lexicală a cuvintelor. În studiile semnate de omagiat cuvântul îşi găseşte o judicioasă şi amplă interpretare, privit fiind din interior, în timp şi în spaţiu.
Monografia Terminologia agricolă moldovenească e dedicată cercetării vocabularului uneia din cele mai vechi şi importante îndeletniciri omeneşti. Cuvântul nu este cercetat izolat, ci în multiplele sale legături cu celelalte componente ale sistemului lexical, ale microsistemelor. Ca punct de plecare este cercetarea onomasiologică, dar aceasta conlucrează în mod firesc cu semasiologia. Descrierea sincronică este însoţită de aspectul diacronic, prezent prin identificarea etimologiei, a stratigrafiei şi a dinamicii termenilor în relaţie directă cu lucrurile pe care le denumesc. Capitolul al IV-lea, intitulat Termenii agricoli în lumina frecvenţei lor în graiuri, pentru prima dată în geografia lingvistică realizează, cu sugestii preţioase, investigaţii statistice prin folosirea hărţilor lexicale pentru cercetarea etimologică a vocabularului dialectal din punctul de vedere al frecvenţei. Acest aspect se înscrie în tradiţia clasică de cercetare a „circulaţiei cuvintelor” de tip hasdeian. Într-o recenzie la această monografie cunoscutul dialectolog clujean Eugen Beltechi menţiona că „în rezumat, [cartea este] o realizare meritorie, binevenită şi foarte utilă nu doar lingvistului. Lucrare care ne aminteşte, încă o dată, că materialul preţios al atlaselor lingvistice oferă posibilităţi şi valenţe multiple de analiză şi interpretare” şi că „la lectură, ea se dovedeşte o cercetare serioasă, complexă şi cu calităţi ” (CL, XX, 1975, nr.1, p. 98).
În temeinicul studiu Leksičeskaja nominacija (Denominaţia lexicală, 1983) pentru prima dată sunt fundamentate monografic probleme de onomasiologie spaţială, direcţie de cercetare cu perspectivă.
Reputat dialectolog şi onomasiolog, prof. Vasile Pavel şi-a adus contribuţia şi în alte domenii de investigaţie ştiinţifică: sociolingvistică, contacte lingvistice, cultura vorbirii.
O problemă aparte, abordată şi cercetată în ultimii ani, o constituie starea actuală a graiurilor româneşti în zone laterale şi în medii alogene. Rezultatele cercetărilor au fost adunate şi publicate în volumele: Graiuri româneşti din Basarabia, Transnistria, nordul Bucovinei şi nordul Maramureşului. Texte dialectale şi glosar (Bucureşti, 2000, 531 p.) şi Cercetări asupra graiurilor româneşti de peste hotare (Bucureşti, 2000, 144 p.), ambele volume în colaborare cu Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe;Graiuri româneşti în medii aloglote. Consideraţii sociolingvistice, în revista Fonetică şi dialectologie (Bucureşti, XVII, 1988); Graiurile româneşti de pe cursul inferior al Niprului, din Donbas şi Caucaz, în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 1998, nr. 5; Graiurile româneşti de la est de Bug, în culegerea Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării, volum îngrijit de Ofelia Ichim şi Florin-Teodor Olariu, Iaşi, 2002; Reconsiderări privind situaţia graiurilor româneşti din Caucaz, în culegerea Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi diaspora, volum îngrijit de Ofelia Ichim şi Florin-Teodor Olariu şi prefaţat de Dan Mănucă, Iaşi, 2003.
Este de menţionat că Vasile Pavel, în multe din studiile pe care le semnează, cercetează limba română nu numai cu competenţa savantului, dar şi cu pasiunea de patriot al limbii române şi al istoriei neamului nostru românesc.
Un exemplu în această privinţă e şi studiul Graiurile româneşti de la est de Bug, pomenit mai sus.
Ca lingvist şi patriot al neamului, îndrăgostit de frumuseţea şi bogăţia graiului viu, dar şi îndurerat de soarta vitregă a limbii române din stânga Prutului, Vasile Pavel a publicat în primii ani de renaştere naţională o serie de articole, ale căror titluri vorbesc de la sine: Un grai, o seminţie, o vatră strămoşească, în revista Columna, 1990, nr. 10; Lumina gândului latin, în săpt. Făclia, 1991, nr. 40; Ca neam, supravieţuim prin graiul străbun, în Literatura şi arta, 1993, nr. 32; Unitatea şi varietatea limbii române din perspectivă geografică, în revista Limba Română, Chişinău, 1995, nr. 4; Graiul românilor basarabeni, expresie a continuităţii teritoriului de limba română, în culegerea Limba română şi varietăţile ei locale, Bucureşti, 1995.
Ataşamentul puternic şi constant pentru tot ce se cheamă românism îl desprindem şi din eseurile în care sunt evocate figuri proeminente ale culturii şi ştiinţei filologice româneşti (B. P. Hasdeu, Vasile Bogrea, Eugeniu Coşeriu). Dl Vasile Pavel figurează printre cele 18 personalităţi din Republica Moldova, cărora în 1993 li s-a acordat, de către Institutul Internaţional Privat de Studii şi Cercetări Ştiinţifice privind Bucovina şi Basarabia din Rădăuţi (România), Medalia „75 de ani de la Unirea Bucovinei cu România”.
Rezultatele cercetărilor sale Vasile Pavel le-a expus în referate şi comunicări, prezentate la mai multe congrese şi colocvii internaţionale (în Republica Moldova, România, Franţa, Spania, Italia, Slovacia, precum şi în fosta U.R.S.S).
Dl Vasile Pavel este nu numai un distins cercetător, dar şi un profesor universitar stimat şi îndrăgit de către studenţi, masteranzi, doctoranzi şi de către colegii săi de catedră de la Universitate şi de sector de la Institutul de Lingvistică.
La vârsta septuagenară, Vasile Pavel este angajat plenar în realizarea unor proiecte importante de cercetare, rămânând acelaşi om inteligent, om de omenie, prietenos şi mărinimos, modest şi cumpătat, perseverent şi chibzuit în toate.
Îi dorim sărbătoritului nostru multă sănătate, ani mulţi şi fericiţi, noi realizări în ştiinţă şi în munca de pedagog înzestrat, protejat în continuare şi susţinut plenar de consoarta sa, doamna Eugenia Pavel.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog