Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. ION DEDIU – 70

„Limba maternă trebuie să fie studiată pe parcursul întregii vieţi, de la naştere până la moarte”

Alexandru BANTOŞ

Ion DEDIU

Alte articole de
Alexandru BANTOŞ
Ion DEDIU
Revista Limba Română
Nr. 4-6, anul XIV, 2004

Pentru tipar

– Stimate dle Profesor, ecologia este un domeniu în care sunteţi considerat specialist notoriu, iată de ce vă întreb: ce se întâmplă cu mediul şi resursele naturale de pe glob şi, evident, de pe bucăţica de pământ numită Republica Moldova? Ce se întreprinde în lume şi, desigur, la noi, pentru a contracara un eventual dezastru ecologic?
– Starea actuală de criză a naturii de pe Terra este determinată de mai mulţi factori obiectivi: epuizarea resurselor naturale, acumularea enormă a deşeurilor, poluarea nemaipomenită a atmosferei, apelor, solurilor, a sufletelor noastre, degradarea periculoasă a diversităţii biologice, distrugerea stratului de ozon şi a stratului fertil al solurilor, micşorarea nejustificată, ireversibilă a terenurilor agricole, sărăcia şi subalimentarea a circa 2/3 din populaţia globului şi, nu în ultimul rând, explozia demografică cu impactul ei extrem de grav asupra biosferei etc. Evident că toate aceste fenomene negative se manifestă şi în R. Moldova, precum şi în ţările vecine, fără excepţie. Noi am moştenit de la fostul sistem socialist totalitar antiecologic, antiuman, antieconomic un mediu înconjurător foarte degradat. Poluarea solurilor cu pesticide, nitraţi şi nitriţi, metale grele etc. ne-a plasat pe primul loc în CSI. De asemenea ocupăm penultimul loc după ponderea învelişului forestier şi a resurselor acvatice, acestea fiind poluate ca şi solurile. Suntem pe ultimele locuri în Europa la capitolul diversitate biologică spontană. Dacă la toate acestea adăugăm proasta guvernare şi nivelul scăzut al culturii ecologice, incertitudinea din domeniul politicii externe (este imposibil să sugi de la ţâţele a două vaci – CSI şi UE), sălbatica şi extrem de lunga perioadă de tranziţie etc., devine limpede motivul sărăciei populaţiei (pe primul loc în Europa), sărăcie materială şi spirituală. După Indicele Dezvoltării Umane (IDU), Republica Moldova ocupă ultimul (!) loc în Europa şi al 104-lea în lume. Este o situaţie ca pe timpurile lui Papură Vodă! Cine are siguranţa că un astfel de stat ca al nostru are viitor? În context, se cer, evident, soluţii... Din punctul nostru de vedere, al specialiştilor, pe care îi reprezint, se impun următoarele măsuri: implementarea indiscutabilă a legislaţiei ecologice (în acest domeniu deţinem unul dintre primele locuri în Europa), respectarea necondiţionată a acesteia, precum şi a standardelor şi a normativelor de mediu, transpunerea în viaţă a unor strategii ecologice naţionale (aici la fel suntem exemplari), cum ar fi: Programul naţional strategic de acţiuni pentru protecţia mediului înconjurător până în 2020, Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă: Moldova XXI, Strategia Naţională şi Planul de Acţiuni în domeniul Conservării Diversităţii Biologice, Cartea Roşie (ed. II), Strategia şi Planul de Acţiuni pentru Protecţia Mediului în bazinul Dunării etc., precum şi a recomandărilor Institutului Naţional de Ecologie, ale Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice, Academiei de Ştiinţe din Moldova, ale altor instituţii de cercetări ştiinţifice etc. În activitatea practică trebuie să ne ghidăm de principiul: gândim global, dar acţionăm local. Aşadar, oamenii de ştiinţă, comunitatea ecologistă civilă au pus la dispoziţia conducerii statului tot ce e necesar: legislaţie, normative, standarde, strategii, cadru instructiv-educaţional etc. Guvernanţii urmează să conştientizeze simpla axiomă potrivit căreia calitatea vieţii acestui popor depinde direct de calitatea mediului înconjurător şi să acţioneze adecvat, cu maximă responsabilitate juridică, dar şi morală, pentru a asigura dezvoltarea durabilă a poporului. Or, noi vrem să edificăm un om curat într-o ţară curată, într-o lume curată.
– Care sunt principiile care stau la baza şcolii ecologice a profesorului Ion Dediu?
– În plan teoretic, filozofic dacă vreţi, ecologia modernă reprezintă fundamentul conceptual al protecţiei mediului ambiant şi al folosirii raţionale a resurselor naturale. Unica şansă pentru supravieţuirea omenirii, pentru asigurarea unei vieţi decente generaţiilor actuale şi celor care ne vor urma rezidă în implementarea necondiţionată a strategiei ONU cu privire la dezvoltarea durabilă, în utilizarea echilibrată a resurselor naturale astfel încât să putem satisface şi cerinţele generaţiilor viitoare. Atingerea acestui obiectiv este imposibilă fără îmbinarea şi integrarea sinergetică a ecologicului cu social-economicul. Avem toate şansele de a deveni un popor şi o ţară civilizată doar atunci când societatea noastră şi guvernarea vor sesiza acest imperativ. În caz contrar, Europa nu are nevoie de noi.
– Aţi fondat Catedra Ecologie şi Protecţia Mediului (a doua în ex-U.R.S.S.), iar pe lângă ea şi primul Laborator de Ecologie şi Protecţie a Mediului din republică, Institutul Naţional de Ecologie şi Academia Naţională de Ştiinţe Ecologice etc. În ce mod instituţiile conduse de Dvs. au influenţat cadrul legislativ ecologic actual, inclusiv procesul de elaborare a strategiei naţionale pentru dezvoltarea durabilă din R. Moldova, pentru promovarea ecologiei în domeniul agricol?
– Instituţiile pe care am avut şansa să le fondez şi am onoarea să le dirijez şi în prezent (cu excepţia Catedrei de ecologie), colectivele lor au fost iniţiatoarele şi autoarele strategiilor menţionate şi ale legislaţiei de mediu. Este de datoria noastră profesională să continuăm lupta pentru implementarea acestor acte. Acelaşi lucru se referă şi la agricultura ecologică (organică), la elaborarea strategiei căreia am participat direct (inclusiv personal în calitate de preşedinte al Comisiei parlamentare pentru ecologie, agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare durabilă). Drept că unul dintre primele decrete ale preşedintelui Voronin s-a referit la demiterea mea (!) din funcţia de preşedinte al autorităţii naţionale pentru agricultura ecologică.
– Ştiu că încheiaţi acum o lucrare cu titlu de unicat nu numai în spaţiul românesc... Despre ce e vorba, domnule profesor, şi care a fost mobilul ce a condus la elaborarea unei asemenea lucrări de proporţii?
– Probabil că vă referiţi la Enciclopedia de Ecologie (1500 pagini), pe care deja am pregătit-o pentru tipar la Editura Museum, în care am circa 10 mii de articole (termeni, noţiuni, sintagme) în limba română, traduse şi în limbile engleză şi rusă, cu etimologia lingvistică respectivă, autorul fiecărui termen, exemplificare etc. Este prima enciclopedie de acest fel din tot spaţiul românesc şi una din puţinele (poate unica!) din lume. (Să-mi fie iertată nemodestia!) Sper ca această lucrare să fie de folos unui cerc larg de cititori.
– Să abordăm în continuare fenomenul tranziţiei şi efectele lui negative asupra economiei, politicii, ecologiei, asupra echilibrului mediului ambiant în general şi asupra celui uman inclusiv. Care sînt adevăratele motive ale tergiversării soluţionării unor probleme de importanţă majoră în domeniu, tergiversare ce implică epuizarea energiei regeneratoare a societăţii?
– Aşa-zisa tranziţie! Face impresia că noi nici n-am făcut măcar primul pas în această direcţie socio-politică, economică şi etico-morală. Tergiversarea ei se face inconştient, dar şi conştient. Inconştient – fiindcă lipseşte o strategie naţională în acest sens, fiindcă majoritatea acţiunilor se întreprind incompetent, iar clasa politică (şi ea, în fond, incompetentă) este iresponsabilă în această problemă vitală. Or, această clasă politică (pe tot parcursul ultimilor 14 ani) nu a realizat importanţa istorică a trecerii ireversibile a societăţii de la un sistem (regim) totalitar, antieconomic, imoral şi antisocial falimentar, la unul firesc, aşa-zis capitalist. Aceasta în situaţia când, după cum am demonstrat mai sus, guvernanţii au la dispoziţie totul, precum şi, mai ales, experienţa altor noi state independente, în primul rând a celor baltice, cu care în 1990 am „acces” împreună spre independenţă; dacă am fi urmat acelaşi drum fără implicarea Rusiei, atunci, în mod sigur, astăzi noi (mă refer nu numai la Ţările Baltice, dar şi la România, precum şi la celelalte state din ultimul val de aderare) am fi fost primiţi în NATO şi Uniunea Europeană. Dar... nu a fost să fie. Noi, spre regret, nu suntem nici baltici, nici georgieni, nici măcar azeri sau ceceni. Deşi suntem o aşchie (ruptă forţat din trunchiul românesc), care arde în pară, nu avem nici demnitate, nici curaj civic, nici măcar dorinţă de a fi respectaţi şi apreciaţi de lume. Eu unul însă doresc să rămân optimist...
– Ion Dediu este apreciat pentru calităţile sale de politician, de principial apărător al valorilor noastre naţionale. Aţi fost (1988) primul preşedinte-fondator al Mişcării Democrate pentru susţinerea restructurării. În acelaşi an aţi condus, cu deosebit curaj, primul miting (în ziua Conferinţei a XIX-a a PCUS!) antitotalitar, de fapt anticomunist, din părţile noastre. Domnule Profesor, cum credeţi, din ce cauză este atât de dispersată clasa politică de la noi? Cum ar putea să fie realizată o coalizare a forţelor politice pentru a reorienta pe un făgaş cu adevărat democratic societatea noastră?
– Toată viaţa mea conştientă am fost şi continuu să fiu implicat în politica activă, aşa cum au fost şi strămoşii mei, aşa cum mă şi ne obligă situaţia în care se află poporul nostru. Ştiu, mulţi califică cel puţin stranie această pasiune a mea, reproşându-mi că ar trebui să mă preocupe mai mult ştiinţa. Adevărul e că te poţi ocupa doar de ştiinţă numai într-un mediu social şi politic sănătos. Eu nu pot, n-am dreptul să nu particip la edificarea acestui mediu, care, şi el, reprezintă o parte integrantă a ceea ce numim noi mediul înconjurător. Clasa politică este una din exponentele acestui mediu şi poartă toată răspunderea pentru respectarea rigorilor acestuia. Guvernatorii de astăzi sunt indiferenţi faţă de problemele mediului, considerându-le de importanţă minoră. Mi se pare că decretele „ecologiste” ale domnului Vladimir Voronin nu sunt altceva decât tertipuri preelectorale. Dânsul ar fi trebuit acum trei ani şi ceva să solicite Guvernului implementarea de facto a legislaţiei şi a strategiilor cu privire la mediul înconjurător. Cât priveşte opoziţia, ce reprezintă peste 60% din electorat, este şi ea pasivă faţă de problemele ecologice, excepţie făcând poate Partidul ecologist „Alianţa verde”, pe care am onoarea să-l conduc. Toată lumea bună de la noi doreşte coalizarea forţelor politice reformatoare, proeuropene. Pentru acest deziderat optează şi partidul nostru. Se pare că această aspiraţie este pe cale de a se realiza. Mă refer la Alianţa „Moldova Democrată” la care, probabil, vom adera şi noi, ecologiştii. Poate măcar pericolul recidivei comuniste, care nu este deloc exclusă în februarie 2005, îi va uni pe toţi democraţii. Aşa să ne lumineze şi să ne ajute Dumnezeu!
– Politicienii noştri au pierdut o calitate esenţială şi anume credibilitatea. În ce mod poate fi recuperată această trăsătură indispensabilă pentru o clasă politică ce doreşte cu adevărat să servească statul şi poporul?
– Clasa politică democrată, care a pierdut din credibilitate, poate să se reabiliteze numai unindu-se într-un singur bloc anticomunist şi antitotalitarist, cu adevărat democrat şi proeuroatlantic. Sunt sigur că clasa noastră politică naţională, cel puţin în cel de-al 12-lea ceas, va da dovadă de înţelepciune şi va urma sfatul lui Platon: „Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi”. Noi, politicienii democraţi, purtăm o enormă povară – de a deştepta şi de a conduce poporul (electoratul), ţinând cont şi de povaţa lui Cicero: „Cine depinde de judecata greşită a mulţimii nepricepute nu trebuie pus printre oamenii mari”. Cu alte cuvinte, dacă ne asumăm datoria de a edifica o societate nouă şi durabilă trebuie să conştientizăm responsabilitatea deplină istorică.
– Aţi pledat de-a lungul anilor ca limba română să reintre în drepturile sale: aţi semnat în 1988 declaraţia celor 66 de intelectuali care au abordat pentru prima dată public necesitatea declarării limbii de stat şi a revenirii la alfabetul latin. Aţi pus umărul la soluţionarea acestei probleme şi în calitate de parlamentar. Cum credeţi, domnule profesor, din ce cauză chestiunea limbii nu a fost soluţionată, aşa cum a fost firesc să se întâmple – am în vedere oficializarea denumirii ei corecte şi, mai ales, asigurarea priorităţilor de facto ale limbii române în viaţa social-politică a R. Moldova?
– Cu toate străduinţele oamenilor de ştiinţă, ale intelectualilor de expresie naţională nu s-a reuşit constituţionalizarea (în art. 13) limbii române, fiindcă la 1994 a lipsit curajul şi responsabilitatea conducerii tânărului stat, iar noi, deputaţii democraţi de atunci (Blocul ţăranilor şi intelectualilor şi Frontul Popular), din păcate, n-am dovedit suficient spirit organizatoric pentru a impune punctul de vedere ştiinţific în problema denumirii limbii. Majoritatea covârşitoare antinaţională şi primitivă a agrarienilor (cu excepţia cântăreţului şi marelui om de cultură Ion Suruceanu) şi a aşa-zişilor socialişti au reuşit să promoveze, în schimb, prin intermediul maşinii de vot, moldovenismul rudimentar. Şi, repet, spre regret, o poziţie duplicitară, incertă, confuză, chiar trădătoare, a avut-o în problema dată conducerea de atunci a statului.
– Într-o discuţie anterioară aţi accentuat necesitatea imperioasă de a însuşi permanent limba română. Dvs. care şi acum trei-patru decenii – ştia toată universitatea – posedaţi o română impecabilă, subliniaţi că mai învăţ limba română. Cum se explică pasiunea pentru limbă?
– Da, într-adevăr limba maternă trebuie să fie studiată pe parcursul întregii vieţi, de la naştere până la moarte. Aşa m-a deprins tatăl meu. Deoarece limba ca atare reprezintă poate cel mai sacru, mai complex fenomen nu numai uman, dar şi a evoluţiei Naturii. Personal studiez limba tocmai ca pe un fenmen unic universal, ca etapă superioară a cefalizării sau cerebralizării biosferei planetei Pământ. Păcat numai că mulţi dintre semenii noştri o vorbesc cum se nimereşte, fără dragoste şi răspundere, unii chiar cu o vădită jenă când e cazul să se exprime corect româneşte. Mă întristează profund această stare de spirit, dacă putem numi astfel fenomenul...
– Nu găsiţi potrivit că la facultăţile cu profil real (biologie, chimie, matematică etc.) ar trebui să fie introduse cursuri de perfecţionarea limbajelor specializate?
– Răspunsul meu este afirmativ, deoarece, dacă familia, grădiniţa şi şcoala, pe parcursul a 18-19 ani (!), nu sunt în stare s-o facă, atunci studiul limbii materne rămâne pe seama facultăţilor cu profil real, cu toate că deja e cam târziu. Demult acest fapt a devenit un imperativ! Cred, nu mai poate continua dramatica stare de inferioritate provocată de necunoaşterea limbii materne. E cunoscut doar că calitatea gândirii este indestructibil legată de forma şi conţinutul, mai ales de corectitudinea limbii vorbite şi scrise. Visul mei este ca studenţii (indiferent de facultate) să vorbească şi să gândească ca semenii lor din România, ca tinerii din vârful Carpaţilor Apuseni.
– Vă rog, domnule Profesor, un gând, un sfat, o urare pentru cititorii revistei Limba Română.
– Să-şi iubească neamul românesc creat şi ocrotit de Dumnezeu, să nu uite de limba fantastic de frumoasă a acestui neam. E frumos, e bine, dar e şi greu să fii român! Şi aici... punctum, frate Alexandru Bantoş. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai oferit prilejul să fiu oaspete al Casei Limbii Române şi al redacţiei Limba Română. Să ne aibă şi să vă aibă în pază Cel de Sus.
 
 
* * *
Specialist în domeniul biologiei, ecologiei şi protecţiei mediului, participant activ la viaţa obştească a Republicii Moldova.
S-a născut la 24 iunie 1934 în s. Rediu Mare, judeţul Soroca. A urmat şcoala medie din com. Târnova, după absolvirea căreia (1952) se înscrie la facultatea de biologie-pedologie a U.S.M. (1952-1957). Îşi începe activitatea profesională în cadrul Institutului de Zoologie al A.Ş.M. (1957-1971). În 1964 susţine teza de doctor, iar în 1977 cea de doctor habilitat în ştiinţe biologice (Sankt Petersburg). În 1986 devine Preşedintele Societăţii Moldoveneşti pentru Ocrotirea Naturii. Fondează Catedra Interuniversitară de Ecologie şi Protecţia Mediului pe lângă U.S.M. (1988). În anii 1990-1994 este Ministru al Mediului. Întemeiază Institutul Naţional de Ecologie al Republicii Moldova (1990). Este preşedinte fondator (1992) al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţe din Moldova. În 1993 este ales copreşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Peste un an înfiinţează Academia Naţională de Ştiinţe Ecologice din Republica Moldova. Coautor şi coordonator ştiinţific al Planului Naţional Strategic de Acţiuni pentru Protecţia Mediului Înconjurător al Republicii Moldova (1995). Coautor şi coordonator ştiinţific al Planului Strategic de Acţiuni pentru Protecţia bazinului fluviului Dunărea (1995, Viena).
Decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” al Republicii Moldova, cu Ordinul Internaţional „Crucea Verde” (ONU, New York), cu Steaua de Aur şi cu Marea Medalie de Aur a Centrului Internaţional al Biografiilor (Cambridge, Anglia).
În anul 2004 este ales director adjunct al Centrului Internaţional al Biografiilor.
Profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi membru titular al unor prestigioase Academii internaţionale (Moscova, Sankt Petersburg, Iaşi, New York, Kiev, Bucureşti, Sofia, UNESCO etc.).
 
 
* * *
Dragă domnule Profesor – omagiul nostru pentru curajul şi consecvenţa de a ocroti patrimoniul spiritual şi material al neamului.
Mulţi ani, putere de muncă şi noi realizări pe tărâm ştiinţific şi pedagogic!
 
Revista Limba Română.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog