Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

STRIGAT-AM CĂTRE VOI

Mişcarea în infinit

Grigore VIERU

Alte articole de
Grigore VIERU
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

Dacă îmi va fi cu putinţă, mă voi feri ca moartea mea
să lămurească ceea ce în timpul vieţii n-am spus limpede.
Montaigne
 
*
Moartea are un singur duşman pe care nu l-a învins nicicând: Natura.
 
*
Nu te căzni să mori pentru alţii. Dacă nu eşti Hristos, tot vei lăsa capul pe căldura pernei, iar nu pe trunchiul tăierii...
 
*
A muri frumos înseamnă o ştiinţă, un dar sau o pierdere de timp în nişte vremuri ticăloşite?!
 
*
A început să mă plictisească râsul la români. Râsul ca dezertare. Râsul ca moarte.
 
*
Iau din viaţă atât cât îmi trebuie. Şi din moarte la fel. Nici mare; nici mic nu sunt: creştetul meu atinge tălpile lui Hristos urcat pe cruce.
 
*
„Trăieşte-ţi viaţa şi cu a morţii – două.” (Proverb românesc)
 
*
Chiar dacă ţara ta ar fi numai cât urma unei copite de cal, tot s-ar găsi în ea un loc pentru geniul sau pentru mormântul tău.
 
*
Cele mai triste lucruri din lume ar fi două: să ştii numai câteva litere din alfabet şi să mori în singurătate.
 
*
A-ţi iubi mama şi a muri pentru patrie nu se învaţă din cărţi, ci cărţile sunt cele care învaţă din sfinţenia şi măreţia acestor două lucruri.
 
*
„Patria este acolo unde ai vrea să mori.” (A. Mickewki)
 
*
Se spune că în război mor cei mai buni. Cei care scapă cu viaţă sunt oare mai puţin buni?! Împletiţi gloria şi-a unora şi-a altora în aceeaşi vie cunună a victoriei – aşa se cuvine.
 
*
„În faţa celor morţi un singur gând trebuie să-ţi răsară: lucrează mai iute, căci este un soroc.” (N. Iorga)
 
*
Aţi văzut împăraţi mari să nu admire războiul?! Aţi văzut împăraţi de azi să moară pe câmpul de luptă?!
 
*
Epitaf: „Am murit pe un pământ unde Hristos n-ar fi putut să învie: un pământ uitat de Dumnezeu”.
 
*
Nu poţi şti clipa în care vei muri, dar poţi alege clipa în care te opui morţii.
 
*
„Cel care se laudă toată ziua cu strămoşii seamănă cu cartoful: singura parte bună a lui se află în mormânt.” (Schopenhauer)
 
*
Există făpturi omeneşti mai mult de lacrimă decât de carne; pe-acestea ţărâna le aşteaptă nu ca hrană, ci ca sete.
 
*
A muri de mai multe ori reprezintă numărul soluţiilor pentru materializarea unei sublime idei, poate chiar numărul provinciilor ţării tale, care-ţi acoperă ca nişte răni memoria.
 
*
Câştigă viaţa de partea ta, iar propria moarte de partea celor care vin după tine.
 
*
Scoateţi ispita morţii din adevăr şi veţi vedea că adevărul e olog şi lipsit de vlagă.
 
*
Voi muri strângând în pumn nişte zăpadă, neavând nimic mai curat ca ea; voi fi eu însumi un pumn de zăpadă în mâna viitorului.
 
*
Sunt momente când chem cu dragoste şi disperare moartea, necunoscându-le bine pe amândouă.
 
*
„Cei ce au jucat pe mormântul naţiei noastre au căzut în el şi s-au mirat că nu ne-au găsit într-însul.” (N. Iorga)
 
*
Moartea nu este mai puternică decât viaţa, nici viaţa mai tare ca moartea, ele sunt două surori gemene mărturisitoare de Dumnezeu pe pământ şi din când în când de un tulburător cântec.
 
*
Fără mişcare va muri până şi apa cea mai curată, până şi cel mai adânc alfabet. Moare tot ce întârzie mişcării – până şi lacrima revoltei.
 
*
Înscrisă organic în legile mişcării universale, moartea ne aminteşte mereu că suntem într-adevăr împrumutaţi vieţii de către ea. De aceea n-o putem blestema, chiar dacă ne pare tiranică.
 
*
Chiar moartea nu ştie pe unde să calce în urma unei lacrimi ce trage după ea un cer întreg de stele – aşa-i de orbitoare lumina umedă a ei.
 
*
Pe străjile porţii / Sălbatec a nins. / În mijlocul morţii / Un rug am aprins.
 
*
Moartea nu ne omoară întru totul. Ea relevă şi mai pregnant virtuţile sau păcatele noastre.
 
*
A murit mama, chiar dacă nu a pierdut nicio zi fără rugăciuni, a murit iarba acestei veri, chiar dacă a fost cântată de Walt Whitman, voi muri şi eu, chiar dacă am ochi albaştri.
Sub roşii pomi de sânge / Se moare-n bătălie. / Cad fructele durerii / Pe şiruri de sicrie.
 
*
A muri înseamnă a nu reuşi să dăruieşti tu însuţi cuiva un colac sau o haină.
 
*
Ia vedeţi dacă mai respiră sau a murit cel care se plictiseşte în mijlocul primejdiei naţionale.
 
*
Murind cu fruntea prăbuşită pe carte, poate că ai şi dezgropat cartea.
 
*
Dacă putem numi trudă ceea ce face moartea, atunci de la ea putem însuşi numai disciplina trudei.
 
*
De sute de ani oamenii constată dezamăgiţi că ori de la un mort, ori de la viitor – acelaşi folos.
 
*
În cimitir se hârjonesc copiii, zboară fluturi, cântă păsări, iar la marginea lui se aud nerăbdătoare claxoanele.
 
*
Dacă trăieşte atât de puţin miracolul curcubeului pe cer, atunci de ce vor oamenii să trăiască atât de mult pe un pământ care nu este al lor?!
 
*
Dacă somnul înseamnă moarte, atunci de ce, Doamne, nu mi-ai lăsat măcar bucuria acestei morţi?!
 
*
Eu n-am învins moartea. Pur şi simplu, am potolit-o pentru o vreme pe culmea dealului unde credea că suntem singuri, numai în doi.
 
*
Cine a văzut măcar o singură dată cum zboară pe brazdă seminţele din palma sa, nu va face nicicând semne morţii, chemând umbra ei.
 
Chiar dacă te arunci în gura leului şi a tigrului,
ei nu te vor mânca decât în ziua morţii.
Saadi
 
Fundeni – Chişinău, ianuarie-februarie 2008

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog