Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. ANATOL CIOBANU – 70

Eminent cercetător şi profesor universitar

Teodor COTELNIC

Alte articole de
Teodor COTELNIC
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XIV, 2004

Pentru tipar

La 14 mai 2004 membrul corespondent al A.Ş. din Republica Moldova, doctorul habilitat în filologie, profesorul universitar, şeful Catedrei de Limbă Română, Lingvistică Generală şi Romanică de la U.S.M., cavaler al Ordinului Republicii, Anatol Ciobanu a rotunjit frumoasa vîrstă de 70 de ani. Deşi mereu nemulţumit de sine şi de cele realizate, prof. Ciobanu a reuşit să facă multe lucruri bune, să îmbrăzdeze adînc ogorul filologiei naţionale, să devină o personalitate de înaltă competenţă profesională, un nume de referinţă în lingvistica română contemporană, un neobosit căutător şi făuritor de autentice valori spirituale...
S-a născut la 14 mai 1934 în s. Ruseni, jud. Bălţi (România), astăzi Republica Moldova. Îşi face studiile primare şi medii necomplete în satele Donduşeni şi Tîrnova. După absolvirea Şcolii Pedagogice (Normale) „Boris Glavan” din or. Bălţi cu diplomă magna cum laude (1951), urmează Facultatea de Istorie şi Filologie a U.S.M. (specialitatea Lingvistică), pe care o absolveşte tot cu diploma magna cum laude (1956). În anul 1960 îşi ia doctoratul în cadrul U.S.M. cu tezaConjunctivul şi întrebuinţarea lui în sintagmele predicative, avîndu-l ca îndrumător ştiinţific pe actualul academician Nicolae Corlăteanu. Din 1959 pînă în prezent activează la U.S.M. urcînd toate treptele ierarhice universitare: asistent (1959-1964), lector (1960-1961), lector superior (1962-1964), conferenţiar (1964-1975), profesor (1976 pînă în prezent), şef de catedră (1978 pînă în prezent), prodecan (1964-1968).
În anii 1969-1972 este ataşat la Catedra de Lingvistică Romanică a Universităţii de Stat „M. V. Lomonosov” din or. Moscova, unde îşi definitivează teza de doctor habilitat cu tema Sintaxa verbelor copulative (analiza semantico-distributivă) sub îndrumarea reputatului romanist Ruben Budagov, membru corespondent al A.Ş. din fosta Uniune Sovietică, doctor habilitat, profesor universitar. La această universitate îşi susţine cu brio în termenul prevăzut teza de doctor habilitat (1973).
În 1992, în baza alegerilor prin concurs şi prin Hotărîrea Adunării Generale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesorului universitar A. Ciobanu i s-a conferit titlul de membru corespondent al A.Ş. a Moldovei, iar în 1999 se învredniceşte de titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat „Al. Russo” din Bălţi.
Problemele ştiinţifice, care l-au preocupat pe parcursul celor aproape cinci decenii, sînt multiple şi diverse. Prodigioasa lui activitate de cercetător se caracterizează prin profunzimea şi rigurozitatea examinării faptelor de limbă, prin diapazonul larg de abordare a variatelor subiecte de lingvistică teoretică şi aplicată. Vom enumera doar unele teme şi aspecte în jurul cărora gravitează interesele ştiinţifice ale sărbătoritului: sintaxa funcţională, contrastivă şi transformaţională, cultivarea (corectitudinea) limbii vorbite şi scrise, punctuaţia, contribuţia scriitorilor clasici şi contemporani la făurirea limbii literare, sociolingvistica, lingvistica generală, limbile clasice (latina) etc. Cele peste 500 de studii şi articole ştiinţifice, inclusiv 34 de cărţi aparte (monografii, manuale, dicţionare, îndrumări metodice, programe etc.) cu un volum total de circa 600 coli de autor, publicate în limbile română, rusă, franceză, engleză în diferite reviste de profil sau în culegeri tematice din ţară şi din străinătate (România, Federaţia Rusă, Franţa, Anglia, Ucraina, Georgia, Belarus, Letonia, Tadjikistan etc.), se caracterizează prin claritatea expunerii, fiind scrise într-un limbaj simplu, concis, clar, fără ca prin aceasta să fie afectat caracterul ştiinţific al informaţiei.
Un loc aparte ocupă problemele de gramatică, în special sintaxa funcţională. În acest domeniu prof. A. Ciobanu a publicat cele mai multe lucrări ale sale, inclusiv valoroasele monografii: Sintaxa verbelor semicopulative (2 volume), Sintaxa şi semantica, Părţile principale ale propoziţiei, Probleme dificile de gramatică, Încercare de analiză semantico-distributivă, Sintaxa propoziţiei, Sintaxa frazei, Sintaxa practică avînd elemente de analiză transformaţională înalt apreciate de opinia publică lingvistică din republică şi din afara ei, lucrări ce se remarcă printr-o impresionantă intuiţie ştiinţifică, printr-o tratare aprofundată a subiectelor, prin meticulozitatea documentării, prin temeinicia argumentării, prin diversitatea şi concludenţa materialului ilustrativ. Ele au devenit într-un timp scurt opere de referinţă. Autorul nu se limitează la constatarea şi descrierea faptelor, ci îşi expune opiniile asupra multor probleme spinoase şi controversate, cum ar fi: delimitarea părţilor de propoziţie în principale şi secundare, rolul semanticii în tratarea adecvată a unităţilor sintactice, delimitarea complementului indirect de cel circumstanţial şi invers, statutul lingvistic al aşa-numitului predicat verbal compus şi verbal nominal, dimensiunea frazelor în limba română; a dezvăluit importanţa aspectului conţinutal şi semantic în procesul identificării unităţilor sintactice la nivelul propoziţiei şi al frazei etc. Pentru prima dată în lingvistica românească analizează după metoda distribuţională şi poziţional-reprezentaţională verbele semicopulative, aplică metoda transformaţională la nivel sintactic, obţinînd prin comprimare, expansiune şi echivalenţă diferite structuri de suprafaţă, cercetează în mod scrupulos blocurile sintactice, supune analizei critice teoriile antimetaliste şi formaliste, militînd pentru principiul logico-semantic şi funcţional în sintaxă etc.
O atenţie permanentă acordă cercetătorul cultivării limbii. Aria preocupărilor sale în acest domeniu este destul de amplu reflectată în cărţile Să scriem şi să vorbim corect, Limba maternă şi cultivarea ei, precum şi în mulţimea de articole inserate în fasciculele cu genericul Cultivarea limbii, în numeroase studii şi tablete de revistă şi ziare, în sutele de emisiuni prezentate la radio şi televiziune, în prelegerile şi conferinţele la diferite redacţii, edituri, la cursurile de perfecţionare a cadrelor didactice. Lingvistul tratează multdiscutata problemă a normei literare, devierile de la norma literară atît la nivel lexical, cît şi la cel gramatical. Sînt analizate multiple împrumuturi lexicale nemotivate, calcuri şi clişee lingvistice, deformări de cuvinte, postpunerea pronumelui relativ care aflat în genitiv etc., apărute în limba română în urma procesului îndelungat de rusificare.
Preocupat mereu de cultura scrisului, A. Ciobanu manifestă grijă sporită şi pentru semnele de punctuaţie care au menirea să ajute la redarea în scris a intonaţiei şi a pauzei din vorbirea orală, a raporturilor logico-semantice dintre cuvinte şi propoziţii. În voluminoasa monografie Punctuaţia limbii române de 462 de pagini, destinată tuturor acelora care mînuiesc condeiul şi doresc să scrie corect sub aspect punctuaţional, sînt abordate minuţios mai multe probleme: importanţa studierii semnelor de punctuaţie, caracterul „insuficient” şi „superfluu” al unor semne punctuaţionale, consecinţele permutării unor semne de punctuaţie, principiile de bază ale punctuaţiei româneşti, situaţii dificile de punctuaţie, punctuaţia şi cultura scrisului, punctuaţia stilistică etc.
Un loc cu totul deosebit în doctrina filologică a neobositului profesor îl ocupă sociolingvistica şi, în special, situaţia etnolingvistică din republică. Manifestîndu-se ca unul dintre cei mai energici şi insistenţi exponenţi ai aspiraţiilor spre adevărul ştiinţific, apărînd limba română din ţinut în lupta pentru veşmîntul ei firesc, identitate, denumire corectă, savantul arată că, deşi „revoluţia limbii” din 1989 reprezintă o mare victorie a populaţiei băştinaşe, româna n-a revenit pînă în prezent la normalitate din cauza Legislaţiei lingvistice adoptate în condiţiile regimului sovietic – legislaţie ce s-a dovedit inoperantă chiar din primii ani ai Independenţei – şi a lipsei de voinţă politică din partea conducătorilor statului. Într-o serie de articole şi studii îşi expune părerea asupra unor probleme stringente de sociolingvistică privind politica lingvistică din republică, aşa-zisul bilingvism asimetric român-rus, şi de comunicare interetnică. Din lipsă de spaţiu, vom numi doar cîteva lucrări ale autorului ce merită atenţie din punctul de vedere al profunzimii investigaţiilor: Legislaţia lingvistică din Republica Moldova, Teze şi antiteze în jurul denumirii limbii de stat, Limba ca factor decisiv în politica naţională a statului, Unele probleme de sociolingvistică, Lingviştii şi politica lingvistică în Republica Moldova, Privire retro- şi prospectivă asupra situaţiei lingvistice din Republica Moldova, Limba română şi politica liderilor transnistrieni.
Deşi nu am epuizat toate aspectele preocupărilor ştiinţifice ale septuagenarului, chiar numai spectrul problemelor examinate ne permite să conchidem că cercetătorul se impune printr-o prodigioasă activitate în diverse compartimente lingvistice, acoperite cu valoroase lucrări de rezonanţă în rîndurile cititorilor şi ale specialiştilor, multe purtînd pecetea ineditului.
Rezultatele muncii sale ştiinţifice au fost expuse sub formă de rapoarte, comunicări, teze la congrese, conferinţe, simpozioane, colocvii, seminare naţionale şi internaţionale, ce au avut loc în diferite centre ştiinţifice şi universitare din Aix-en-Provence (Franţa), Bălţi, Bîrlad, Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Kalinin, Kiev, Londra, Mensk, Moscova, Samarkand, Sankt Petersburg, Suceava, Tbilisi, Timişoara, Ujgorod etc.
Profesorul A. Ciobanu a reuşit să fondeze la U.S.M. o adevărată şcoală ştiinţifică de lingvistică generală şi sintaxă romanică. În jurul lui s-au unit mai mulţi tineri talentaţi care îi împărtăşesc concepţia lingvistică, o aprofundează, o continuă. Ca şef al şcolii sale, dl profesor urmează îndeaproape sfaturile regretatului academician, lingvistul secolului XX, Eugen Coşeriu: „Şcoala este un rezultat al entuziasmului şi al convingerilor pe care profesorul ştie să le deştepte şi să le stimuleze la elevi. Dar convingerile nu trebuie să fie impuse, ci trebuie să fie adoptate în mod critic de către elevi. Profesorul trebuie să transmită elevilor rezultatele experienţei sale personale, pentru ca aceştia să profite din această experienţă. În aceasta constă generozitatea maestrului: să nu-i lase pe elevi să se înfrunte cu toate eşecurile şi cu toate decepţiile cu care s-a înfruntat el. În afară de aceasta, maestrul nu trebuie să-i pretindă discipolului să se ocupe de acelaşi domeniu de fapte de care se ocupă el şi nici să susţină aceleaşi teze sau aceleaşi idei. Dimpotrivă, maestrul trebuie să stimuleze capacitatea şi interesul personal al elevului, să-i îndrume dezvoltarea în direcţia în care este dotat... Cît priveşte tezele şi ideile susţinute de elev, ele pot fi chiar contrare celor susţinute de maestru. Un profesor adevărat poate chiar să se lase convins de tezele unui discipol, dacă acesta le argumentează solid (documentat) şi cu metodă. Profesorul adevărat trebuie să înţeleagă că elevii îl pot depăşi şi chiar trebuie să stimuleze propria lui depăşire. El nu este mai puţin maestru dacă este depăşit de elevi” (Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu, Bucureşti, 1996, p. 169).
Sub conducerea directă a profesorului A. Ciobanu şi-au scris şi susţinut public tezele de doctor în filologie 24 de doctoranzi şi competitori, inclusiv 3 doctori habilitaţi şi 21 de doctori ordinari (vezi infra Schema). În curs de finisare se află încă 10 teze de doctorat şi 2 de doctor habilitat. Pe parcursul celor 45 de ani de trudă în sudoarea frunţii la U.S.M. a îndrumat scrierea a cel puţin 350 teze de an şi 200 teze de licenţă şi de masterat. În calitate de referent oficial, a participat la susţinerea a 5 teze de doctor habilitat şi 35 de doctor în filologie, susţinute în centrele universitare din Chişinău, Kiev, Mensk, Sanct Petersburg, Moscova, Aix-en-Provence (Franţa) etc.
Infatigabilul profesor este şi un bun organizator al muncii de cercetare. El este animatorul şi organizatorul a mai multor întruniri ştiinţifice naţionale şi internaţionale (de exemplu, Limba română – azi [Chişinău–Iaşi], Probleme actuale de lingvistică), conferinţe ştiinţifice omagiale cu prilejul aniversării savanţilor R. Budagov, N. Corlăteanu, V. Rusu (Franţa), V. Marin, I. Ciornîi, Vl. Zagaevschi ş.a.
Nu mai puţin rodnică este şi activitatea didactică a prof. A. Ciobanu. Ca profesor universitar, predă cu talent o serie de discipline lingvistice pentru studenţi şi masteranzi, dintre care menţionăm: Sintaxa teoretică a limbii române, Introducere în filologia romanică, Metodologie şi metodă lingvistică, Probleme de sociolingvistică (sem. special), Sintaxa şi semantica, Sintaxa contrastivă (pe material român, rus, francez), Sintaxa transformaţională, Probleme de punctuaţie etc. Prelegerile şi seminarele sale îi captivează pe studenţi prin profunzime ştiinţifică, accesibilitate, prin faptul că ştie să aducă în auditoriul studenţesc rezultatele cercetărilor proprii, prin analiza fenomenelor lingvistice în plan comparativ.
Numele Domniei sale apare în calitate de (co)autor şi (co)redactor pe coperta a zeci de manuale de limba română şi de limba latină pentru instituţiile de învăţămînt superior şi pentru şcoala medie de cultură generală, cum sînt: Curs de gramatică istorică, Morfologia, Sintaxa, Lingua latina, Practicum la fonetică şi sintaxă, Sintaxa propoziţiei, Sintaxa frazei, Sintaxa practică, Limba latină (man. pentru cl. a X-a şi a XI-a), Limba română (man. pentru cl. a IX-a şi a X-a), ca să numesc numai cîteva (vezi Bibliografia selectivă).
Ca specialist şi-a făcut stagii profesionale în repetate rînduri la diferite centre ştiinţifice şi universitare, ca: Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova, Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea Sorbona (Paris), Universitatea Aix-en-Provence – Marseille (Franţa), Academia de Ştiinţe din România ş.a.
Cu toate că e suprasolicitat ca profesor universitar, ca şef de catedră, ca membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, A. Ciobanu are şi o mulţime de obligaţii obşteşti. Este membru al senatului U.S.M., membru al Comisiei de Expertiză la Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică, membru al Prezidiului pentru decernarea premiilor în domeniul ştiinţei şi tehnicii, membru al colegiului de redacţie al revistei Limba Română (Chişinău), preşedinte al Consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gradului ştiinţific de doctor habilitat şi doctor în ştiinţe filologice (specialităţile 10.02.19 şi 10.02.20) etc.
Dăruirea şi munca asiduă a sărbătoritului au fost apreciate după merit. Are următoarele distincţii: Ordinul Republicii, Medalia „Mihai Eminescu”, Medalia „50 de ani ai U.S.M.”. Este Eminent al Şcolii Superioare din Moldova, Eminent al Şcolii Superioare din Uniunea Sovietică.
La toate cele spuse s-ar mai putea adăuga că prof. Anatol Ciobanu este un adept înflăcărat al adevărului ştiinţific, apărător dintotdeauna al demnităţii naţionale, patriot al neamului şi al pămîntului strămoşesc. În perioada Deşteptării Naţionale (1988-1989), cînd s-a dat marea bătălie pentru limbă, alfabet şi apoi pentru întreaga mişcare naţională, şi-a manifestat din plin poziţia civică în propagarea şi promovarea spiritualităţii româneşti. Cu pana şi cu cuvîntul rostit a pledat pentru unitatea normelor literare, pentru accesul cît mai larg la patrimoniul cultural comun, pentru tratarea justă a etnogenezei şi glotogenezei neamului românesc.
Mă bucur că, ajuns la acest popas aniversar, omagiatul a rămas acelaşi ca în anii ce s-au scurs, plin de energie, tinereţe sufletească, modest şi generos, corect şi principial, sincer, franc, sociabil, deschis către oameni, către bucuriile şi necazurile lor. Cu ocazia frumosului jubileu îţi doresc ab immo pectore, dragă Anatol, multă, multă sănătate, bucurie de la tot ce faci, fericire în familie, inepuizabile forţe creatoare, succese în activitatea pedagogică şi ştiinţifică.
La mulţi ani şi toţi buni!


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog