Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. ANATOL CIOBANU – 70

Prof. A. Ciobanu în sociolingvistica românească modernă

Silviu BEREJAN

Alte articole de
Silviu BEREJAN
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XIV, 2004

Pentru tipar

1. Binecunoscutul lingvist basarabean, profesorul Anatol Ciobanu, s-a afirmat în decursul a 40 şi mai bine de ani ca pedagog iscusit, care a pregătit în această calitate un număr impresionant de absolvenţi-filologi, inclusiv cadre de înaltă calificare (în calitate de conducător, consultant şi recenzent ştiinţific oficial); ca nelipsit referent la nenumărate manifestări ştiinţifice şi ştiinţifico-metodice (conferinţe, congrese, sesiuni, colocvii, simpozioane şi alte luări de cuvînt) din ţară şi din străinătate; ca activist obştesc (membru, întotdeauna activ, şi preşedinte al unui număr impunător de comitete şi comisii, de societăţi şi asociaţii, de consilii şi senate cu mare pondere nu numai ştiinţifică, ci şi culturală şi socială); ca om ce evocă şi elogiază permanent cu veneraţie şi căldură sufletească pe predecesorii şi colegii săi de breaslă, publicînd în presă materiale de sinceră apreciere la multiple aniversări, omagieri şi cu alte ocazii.
În decursul timpului şi-a expus opinia competentă despre multe, foarte multe persoane din cercurile intelectualităţii contemporane de creaţie: Eugen Coşeriu (la 75 şi 80 de ani), Ruben Budagov (la 80, 85 şi 90 de ani), Nicolae Corlăteanu (la 60, 70, 80 şi 85 de ani), Andrei Borşci (la 60 şi 70 de ani), Grigore Cincilei (la 70 şi 75 de ani), Ion Mocreac (la 50 şi 60 de ani), Vitalie Marin (la 50, 60, 70 şi 75 de ani), Boris Melnic (la 50, 60 şi 70 de ani), Silviu Berejan (la 60, 70 şi 75 de ani), Ion Ciornîi (la 70 de ani şi la deces), Lidia Novac (la 75 de ani), Ion Dumeniuk (la deces şi la comemorări), Boris Cazacu (la 70 de ani), Ion Mahu (la 70 şi 75 de ani), Valeriu Rusu (la 60 şi 65 de ani), Ion Borşevici (la 70 de ani), Anatol Eremia (la 70 de ani), Ion Melniciuc (la 50 şi la 60 de ani), Victor Banaru (la deces şi la comemorarea a 60 de ani), Teodor Cotelnic (la 70 de ani), Petru Soltan (la 70 de ani), Constantin Reabţov (la comemorarea a 80 de ani), Andrei Lupan (la 75 de ani), Ion Ciocanu (la 60 de ani), Anatol Codru (la 50 de ani), Gheorghe Malarciuc (la comemorarea a 55 de ani), Ion Bejenaru (la 70 de ani) ş.a. (despre unii dintre cei nominalizaţi chiar în mai multe organe de presă concomitent, astfel că de acum încolo noi, cei din prezenta înşiruire, îi sîntem datori pentru toate aniversările ce vor urma). Nu punem la socoteală multitudinea de recenzii la operele altor lingvişti.
 
* * *
2. Dar, pe lîngă aceste preocupări cotidiene, Anatol Ciobanu s-a manifestat din plin într-o serie întreagă de domenii de cercetare, printre care se cer menţionate, în primul rînd, următoarele: (1) gramatica (în special sintaxa), (2) didactica, (3) cultivarea limbii, (4) punctuaţia, (5) lingvistica generală, (6) sociolingvistica. Să încercăm să amintim doar principalele repere.
2.1. În domeniul sintaxei a publicat patru monografii de reală valoare ştiinţifică în lingvistica românească (Părţile principale ale propoziţiei, Sintaxa propoziţiei, Sintaxa frazei, Sintaxa verbelor semicopulative în două volume).
2.2. În domeniul didacticii, domeniu prioritar pentru un pedagog cu har, cum este incontestabil dînsul, s-a manifestat ca autor de lucrări propriu-zis didactice şi metodice, elaborînd o serie întreagă de manuale (pentru şcoala superioară şi cea medie de cultură generală) de limba română şi de limba latină, de programe şi practicumuri (cursuri speciale şi seminare) şi participînd la tot felul de conferinţe şi sesiuni de profil, organizate în diferite centre universitare din republică, din România, din Rusia, din Ucraina, din Franţa şi din alte părţi.
2.3. În domeniul culturii vorbirii orale şi scrise omagiatul s-a impus, în primul rînd, prin două cărţi de sinteză (Limba maternă şi cultivarea ei şi Să scriem şi să vorbim corect), precum şi prin sute de articole în care propagă corectitudinea exprimării în uzul vorbit şi scris, semănate ca din cornul abundenţei în reviste de profil şi în ziare de largă circulaţie.
2.4. În domeniul punctuaţiei, care e strîns legat de sintaxă, prof. A. Ciobanu a muncit cu multă insistenţă, editînd o serie de lucrări de referinţă: întîi (începînd cu anul 1970) cîteva ediţii-practicum în colaborare cu regretatul I. Mocreac, apoi, în reluare, un manual universitar individual (în 1993), urmat de un extins tratat (de 462 p. în anul 2000), precum şi numeroase studii de dimensiuni mai reduse în reviste şi în alte publicaţii de popularizare a ştiinţei.
2.5. În domeniul lingvisticii teoretice, domeniu al sintezelor, bazate pe cercetările anterioare de materiale concrete, eforturile sărbătoritului s-au soldat de asemenea cu mai multe cărţi, printre care Probleme dificile de gramatică, Sintaxa şi semantica, Încercare de analiză semantico-distributivă,şi cu un şir de ample studii privind coraportul dintre limbă şi gîndire, natura semnului lingval, postulatele metodologice în lingvistică ş.a.
2.6. În sfîrşit, în domeniul sociolingvisticii, care, în prezentul material aniversar, ne interesează în mod special, colegul A. Ciobanu a abordat probleme legate de procesele de renaştere naţional-spirituală din R.M., începute în 1989, dar care, cu regret, n-au ajuns, nici pînă în ziua de astăzi, la rezultatele scontate.
 
* * *
3. Timp de un deceniu şi jumătate activitatea ştiinţifică (de cercetare) a prof. A. Ciobanu este marcată de problematica sociolingvistică, materializată într-o sumedenie de studii, articole, interviuri, rapoarte, comunicări şi alte materiale, apărute în revistele Limba Română, Revista de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, Noi, Didactica Pro... (din Chişinău), Dacia Literară (din Iaşi), Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice (din Bucureşti), Românul liber (din Londra) ş.a., în tot felul de culegeri tematice, cum sînt Probleme actuale de lingvistică, Conexiuni şi perspective în filologia contemporană, Limba română este Patria mea, Omagiu lui Gr. Cincilei (toate din Chişinău), Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării, Actes du XXI-e Colloque International de linguistique fonctionelle (ambele din Iaşi), Limbaje şi comunicare (din Suceava), Actes du Colloque International „Ginta latina” et l’Europe d’aujourd’hui (din Aix-en-Provence), Ţáčëĺéíué çáiđíčę (din Ujgorod) ş.a., în ziarele Literatura şi arta, Viaţa satului, Făclia, Luceafărul, Flux, Moldova Suverană, Jurnal Naţional, Ţara ş.a. şi expuse în diferite luări de cuvînt, inclusiv la radio şi televiziune.
3.1. În toate aceste publicaţii şi luări de cuvînt A. Ciobanu ia în discuţie cele mai arzătoare şi mai dureroase probleme sociale şi politice privind situaţia lingvistică din R.M. şi funcţionarea limbii române în societatea moldovenească, tratate atît în context larg teoretic (comp. studiile Probleme de sociolingvistică, Politica lingvistică, Promovarea limbii de stat, Ce-i aceea limbă oficială?, Limba ca factor decisiv în politica naţională a statului, Carta Europeană a limbilor şi diversitatea politicilor lingvistice ş.a.), cît şi în contextul concret, practic al R.M. (comp. articolele Limba română şi politica lingvistică în R. Moldova, Privire retro- şi prospectivă asupra situaţiei lingvistice din R.M., La situation linguistique au Sud-Est de l’Europe: R.M., Limba română în Basarabia, Prof. Gr. Cincilei şi unele probleme de sociolingvistică, Prof. V. Banaru şi unele probleme de sociolingvistică, De stat sau nu e de stat? ş.m.a.).
3.2. Majoritatea materialelor de felul acesta prof. A. Ciobanu le-a realizat de unul singur, urmărind cu un acut spirit de observaţie situaţia din jur, meditînd îndelung asupra cauzelor stării de lucruri din ambianţa noastră social-politică, documentîndu-se cu acribie în factologie, apelînd deseori la date statistice, fondîndu-şi postulatele în baza literaturii teoretice de specialitate şi abia apoi difuzînd aserţiunile sale în presă, în mediile ştiinţifice, la radio sau la televiziune.
Unele dintre ele au fost elaborate însă şi în echipă, chestiunile sociolingvistice fiind luate în discuţie împreună cu alţi colegi-lingvişti sau intelectuali de bună credinţă, ceea ce demonstrează că a fost şi este întotdeauna solidar cu lumea progresistă în aprecierea stării de lucruri din societate. Am avut şi eu în cîteva rînduri fericita ocazie de a semna unele materiale colective alături de prof. A. Ciobanu. De exemplu, răspunsul Academiei la interpelarea Parlamentului din anul 1995 cu privire la limba de stat a fost dat pe baza textului scris de filologii academicieni şi membri corespondenţi ai Secţiei de Ştiinţe Umaniste, printre care şi Anatol Ciobanu (lucru menţionat în mod special în presă, şi nu numai în cea din republică!), iar articolul Adevărul nu se schimbă odată cu schimbarea politicii, în care e vorba despre denumirea limbii noastre, a fost pregătit şi publicat în ziarele L.A. şi M.S. sub rubrica „Parlamentul întreabă, academicienii răspund” de A. Ciobanu, N. Corlăteanu şi subsemnatul, tot aşa precum articolul Spinoasă, calea revenirii (din M.S.), în care se vorbeşte despre transpunerea în viaţă a legilor despre limbă, a fost redactat în comun de A. Ciobanu, C. Tănase şi S. Berejan. Încă înainte de acestea, în 1989, am participat împreună cu A. Ciobanu, A. Eremia şi S. Litavrin de la Moscova la o discuţie, organizată la redacţia ziarului Moldova Socialistă, despre destinele limbii române în R.M. sub genericul Pledoarie pentru „fagurele de miere”. Asemenea colaborări au fost mai multe.
 
* * *
4. Cele mai reprezentative studii ale sale de sociolingvistică românească prof. A. Ciobanu le-a încredinţat revistelor L.R., R.L.Ş.L. şi săptămînalului L.A. Merită a fi nominalizate cel puţin unele dintre ele: Legislaţia lingvistică în R.M., Atitudinea sacră faţă de limba română, Unele cauze ale erodării factorului „conştiinţă naţională”, Să elaborăm un program concret de politică lingvistică (în L.R.), Politica lingvistică, Lingviştii şi politica lingvistică în R.M., Teze şi antiteze în jurul denumirii limbii de stat (Factori extralingvistici) (în R.L.Ş.L.), Limba noastră este limba română, În ciuda multor obstacole (despre Legislaţia lingvistică), Limba este cea mai semnificativă creaţie a unei naţiuni, Apel către Preşedintele R.M. (Zece ani de la adoptarea Legislaţiei lingvistice), Limba şi Statul (în L.A.).
4.1. Să ne oprim succint la ultimul din studiile enumerate ale prof. A. Ciobanu, publicat în săptămînalul L.A. din 13 noiembrie 2003 şi consacrat examinării opiniilor privind limba, incluse în proiectul guvernamental „Concepţia politicii naţionale de stat a Republicii Moldova”, pus în discuţie în vara anului trecut.
4.2. În preambulul acestui material A. Ciobanu atrage atenţia cititorilor asupra faptului că şi în prezent, după atîţia ani de la iniţierea proceselor de redeşteptare naţională, „se găsesc forţe care încearcă să ne întoarcă la situaţia de tristă amintire de pînă la 1989”. Articolul în cauză este un amplu studiu (o întreagă pagină de ziar, format mare), care în trei compartimente riguros documentate demască readucerea în actualitate a trei probleme ce nu mai lasă parcă loc nici unui fel de dubii, şi anume: problema falsului glotonim „limba moldovenească”, utilizat de ideologii conducerii comuniste pentru denumirea limbii de cultură din R.M., cea a oficializării limbii ruse ca a doua limbă de stat în R.M. şi cea a „bilingvismului armonios” (moldo-rus şi ruso-moldovenesc).
 
* * *
5. Respectivele probleme sînt repuse pe tapet cu scopul de a sustrage atenţia opiniei publice (prin discuţii sterile) de la apropiatele alegeri.
5.1. Prin abordarea primei probleme în proiectul de „Concepţie...” se confundă din nou – spune autorul articolului – noţiunea de „limbă” nu cu cea de „dialect”, cel puţin, ci cu cea de „grai” (adică de „subdialect”), căci limba română, ca noţiune generică, cuprinde patru noţiuni de specie (dialecte): dacoromân, macedoromân, istroromân şi meglenoromân, iar prima specie – cea dacoromână – cuprinde cinci graiuri: moldovenesc, muntenesc, crişean, maramureşean şi bănăţean. Despre aceste lucruri există „vagoane” de literatură (cum se exprimă profesorul), fenomenul fiind un truism cunoscut de toţi oamenii luminaţi din lume, afară de „cineva” din R.M., care mai încearcă să promoveze falsul. În articol se face o documentată trecere în revistă a opiniilor exprimate de toţi cărturarii (filozofi şi filologi) din ultimele două secole, inclusiv cea a lui A. Mateevici (citată in extenso), pe care însă „Concepţia...” le neglijează total.
5.2. Prin cea de a doua problemă proiectul de Concepţie... atribuie limbii ruse două funcţii improprii ei, subliniază profesorul: 1) de limbă oficială şi 2) de limbă de comunicare interetnică.
Comentînd problema dată, prof. A. Ciobanu argumentează convingător distincţia dintre noţiunile „limbă de stat” şi „limbă oficială”. Situaţia e necesar să fie reglementată, după părerea autorului, conform Cartei Europene a limbilor regionale şi minoritare şi Cartei Naţiunilor Unite, adică nu în detrimentul limbilor oficiale ale statelor. După ce aduce o seamă de exemple edificatoare despre situaţia lingvistică din diferite ţări ale Africii, Asiei şi Americii Centrale, profesorul se întreabă şi ne întreabă: oare şi basarabenii, care au o limbă ce dispune de toate limbajele necesare unei limbi avansate, de toate terminologiile referitoare la cultură, istorie, economie şi ştiinţă în general, să se mulţumească, ca şi locuitorii unor ţări amintite mai sus, a secunda „o limbă a diasporei care ni se impune ca limbă oficială şi de comunicare interetnică? Doar suntem în Europa, şi nu în Burundi!...”.
5.3. Prin cea de a treia problemă, pusă în „Concepţia politicii naţionale…”, se revine la răsuflata şi mincinoasa idee a aşa-zisului „bilingvism armonios” propagat în toate fostele republici sovietice, care – ştie o lume! – a fost pretutindeni în destrămata Uniune asimetricşi unilateral: naţionalii ştiau atît limba lor maternă, cît şi rusa, iar rusofonii stabiliţi în republicile unionale neglijau şi neglijează pînă în prezent limba naţionalilor. Şi e ridicol de aceea să afirmi astăzi, cum se face în documentul examinat, că anume acest tip de bilingvism „este necesar să fie dezvoltat şi perfecţionat”. Acest aşa-zis „bilingvism” nu poate duce decît la dispariţia limbilor băştinaşe prin eliminarea lor din uzul oficial, ceea ce s-a şi întîmplat cu multe dintre aceste limbi (vezi recentul volum Язык и общество на пороге нового тыся-чeлетия: итоги и перспективы, M., 2001, apărut în Rusia).
 
* * *
6. Aşadar intenţia antinaţională, formulată în „Concepţie…”, presupune clar continuarea rusificării deja nu în componenţa fostei U.R.S.S., ci în noul stat suveran şi independent R.M., ceea ce „vine în contradicţie flagrantă, – afirmă A. Ciobanu, – cu suflul vremii, cu tot ce are loc acum chiar în ţările CSI”, unde a fost respinsă de curînd (în afară de Belarus şi Kîrgîzstan!) propunerea Dumei de Stat din Federaţia Rusă de a accepta rusa ca a doua limbă de stat. La fel şi în fostele republici autonome, în care numai trei din 20 au declarat rusa a doua limbă de stat (deci anume autonomiile în care populaţia rusă predomină numeric în mod zdrobitor: Başkiria, Udmurtia şi Mari).
6.1. De aceea, spune în încheierea studiului său sociolingvistic prof. A. Ciobanu, este necesar să milităm pentru drepturile noastre la identitate naţională, la istoria neamului, la limba română. Prin aceasta se şi caracterizează sociolingvistica românească din Basarabia şi din Ţară în bună parte, spre deosebire de sociolingvistica modernă occidentală ce adoptă alte modalităţi de expunere a materialului cercetat şi alte metode de studiu – mai rigide, mai riguroase, mai precise, tinzînd spre obiectivitate deplină, spre constatarea fidelă a faptelor şi spre descrierea nepărtinitoare a situaţiilor lingvistice, fixate cu exactitate de tehnica corespunzătoare. Studiile sociolingvistice moderne nu conţin, de regulă, aprecieri subiective ale cercetătorului, faptele descrise fiind privite ca şi cînd din afară, din exterior, de un observator impasibil. Atitudinea dată este chiar un principiu călăuzitor fundamental, un imperativ obligatoriu al cercetărilor de felul acesta (cf., d.e., studiul informativ: M. Mahmoudian, Qu’est-ce que la sociolinguistique? // în Probleme de lingvistică generală şi romanică, vol. I, Chişinău, 2003).
6.2. În cu totul alt spirit sînt tratate lucrurile în toate cercetările de sociolingvistică (care sînt destul de multe, după cum am remarcat deja) ale omagiatului nostru. Poziţia lui civică activă îi conferă un statut aparte, nu de simplu om ce studiază (cu mijloacele tradiţionale de care dispune) o stare obiectivă de lucruri (fără emoţii), adică un statut nu numai de cercetător, ci şi de militant totodată pentru cauza neamului pe care îl reprezintă. Lui nu-i sînt străine durerile acestui neam şi de aceea în modul în care expune faptele cercetate transpare marea sa dorinţă de a-i sprijini eforturile de autoafirmare.
6.3. Metodele moderne de cercetare sînt, desigur, o cucerire a ştiinţei şi, fără îndoială, trebuie să fie utilizate în cunoştinţă de cauză acolo unde e ştiinţă veritabilă şi bună credinţă.
Dar, în situaţii lingvistice ca cea de la noi, ele nu mobilizează întotdeauna comunitatea etnică la luptă pentru păstrarea demnităţii umane, pentru afirmarea drepturilor ei inalienabile în lumea contemporană.
De aceea e nevoie, credem, paralel, şi de o sociolingvistică combativă ce apelează nu numai la raţiune, ci şi la sentimente.
Aşa sînt studiile septuagenarului nostru.
6.4. Specificul sociolingvismului practicat de Anatol Ciobanu faţă de celelalte studii moderne de acelaşi profil constă anume în implicarea activă a cercetătorului în stările de lucruri descrise, în participarea lui la aprecierea (pozitivă sau negativă) a faptelor ce caracterizează situaţia lingvistică studiată. Dînsul are în felul acesta un loc al său în sociolingvistica modernă, ce merită recunoaştere din partea comunităţii ştiinţifice din ţară şi din afara ei.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog