Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

STRIGAT-AM CĂTRE VOI

Cugetări despre limba română

Grigore VIERU

Alte articole de
Grigore VIERU
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

• Nu există cea mai frumoasă limbă din lume, după cum nu există cea mai frumoasă naţiune – există numai nişte prielnice sau nefavorabile vecinătăţi.
• Ne-am ţinut veşnic de Limba Română într-un deşert aprins în care singura umbră era umbra ecoului.
• Inşii care luptă împotriva limbii lor trebuie îngropaţi, când mor, în locuri cât mai ferite şi cât mai adânci, ca pe cei seceraţi de ciumă.
• Vieţuiesc în limba mea, acţionez în limba mea; de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea.
• Sub ochii îngroziţi ai Limbii Române adevărul s-a sinucis de atâta nedreptate.
• S-ar putea crede că întreaga natură a trudit la zidirea Limbii Române.
• Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe şi rusul. Fac parte din elită prin faptul că vorbesc, gândesc şi simt româneşte.
• Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adâncul şi din puterea Limbii Materne.
• La români limba este parcă mai aproape de dinţi decât la alţii.
• Un scriitor nu poate învia decât în limba în care a murit.
• Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba Română este destinul meu agitat. Poate că şi osteneala mea este o parte din norocul ei în Basarabia.
• Acolo unde sfârşeşte caracterul unui popor subjugat, acolo sfârşeşte şi caracterul limbii sale.
• Dreptatea mea cea dintâi este Limba Română, în care lucrează iubirea lui Dumnezeu.
• Plecaseră toţi peste Prut. Singurul profesor de Română în tot satul nostru, un bătrân înţelept: proverbul.
• Eşti naţionalist în măsura în care îţi aperi Limba, Credinţa, Istoria şi Neamul. În acest sens, ar fi o ruşine, dacă nu chiar o crimă, să fii altceva.
• Poţi stăpâni ca un rege Limba Română, fără să poţi stăpâni măcar o aşchie de gând autentic.
• Nu cred că există vreun popor fără de geniu, de vreme ce fiecare popor are limba sa.
• Partea cu adevărat misterioasă a fiinţei mele este Limba Română. În rest, sunt un animal obişnuit: mănânc, vroiesc femeia, dorm şi, din când în când, urlu la lună.
• Veniţi de vă treziţi, fraţi basarabeni, în suferinţele şi lumina Limbii Române, sălăşluiţi-vă în ea, întru vecie, până în cele mai depărtate hotare ale dreptăţii ei.
• Este mai drept să spunem că ne cunoaştem cu Limba Română, iar nu că o cunoaştem.
• Natura şi Limba Română; două lucruri pe care le-am găsit făcute de alţii?
• Nu pot avea încredere în orice piatră, chiar dacă scrie pe ea româneşte.
• Pe cine a ucis Limba Română, tovarăşi? Pe care scriitori basarabeni?
• Bineînţeles că Limba Română este după Cerul de Sus expresia unei autorităţi supreme, dar ea nu poate conferi omului, în mod automat, calitatea unei moralităţi supreme şi nici har nu poate adăuga mediocrităţilor.
• Nu se va şti niciodată câţi înţelepţi şi câţi proşti sunt în Bucureşti, pentru că acolo toată lumea posedă exemplar Limba Română.
• Limba unui popor este chiar sângele acestui popor.
• Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia şi Limba Română.
• Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor româneşti sub semnul unei taine?
• Stilul este Limba Română cutreierată de bunul-simţ.
• Noi putem aduce pe Dumnezeu şi pe copii ca martori ai Limbii noastre Române.
• În casele cu mulţi copii, ca şi în frumuseţile Limbii Române, nu rămâne loc de plictiseală.
• Priveşte în ochii Limbii Române până când te va recunoaşte şi va izbucni în plâns.
• Vuietul Limbii Române, tunetul şi fulgerul ei care aduc ploaie şi rod pe un pământ ars de stele.
• Ce este Limba unui popor? Este prietenia, fraternitatea şi iubirea dintre cuvinte. Poate că singura prietenie şi singura iubire cu adevărat sacră şi durabilă.
• După temniţa de piatră, cea mai grea este ocna unei limbi în care eşti aruncat şi nu o cunoşti.
• Eternitatea capătă un sens concret atunci când conştientizezi că nu poţi sări în ea peste credinţa, limba, istoria şi bunăstarea moravurilor tale.
• Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?
• Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.
• Cu ajutorul Limbii Române facem nu numai schimb de idei şi sentimente, ci şi schimb de timp. Mai mult, putem chiar schimba un viitor cu altul.
• Nu te făli că scrii româneşte – scrie ceva.
• La români, până şi recunoştinţa este supărată.
• România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.
• Am chemat cuvintele româneşti la fiinţă într-un deşert neatins de roua cerului.
• Nici o istorie a nici unui neam nu poate fi mică şi neînsemnată măcar şi pentru faptul că fiecare naţiune este creatoarea unei limbi, ceea ce înseamnă că este deţinătoarea celei mai de seamă comori.
• Graiul este purtătorul de steag în vremuri de restrişte şi de primejdie pentru fiinţa naţională.
• Cuvântul este o superbă sălbăticiune care se lasă anevoie capturată, dar odată prinsă nu se mai desprinde de familia omului.
• Norodul cuvintelor a biruit. Prutul cuvintelor nu a secat. Graniţa dintre cuvinte s-a prăbuşit. Mântuirea prin cuvânt a venit.
• Uneori îmi vine să mănânc Cuvântul ca pe floarea de salcâm în copilărie. Ia uitaţi-vă ce minune de slovă la Cantemir care spune că un cuvânt grăit nu mai poate fi dezgrăit.
• În literatură prudenţa se asociază cu puţinătatea harului, dacă nu chiar cu neruşinarea de a nu te lepăda de scris.
• Va veni o zi când parii smulşi se vor sparge de capul limbii moldoveneşti.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog