Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ÎNTRE CORECT ŞI ERONAT

Cunoaşteţi formele corecte ale cuvintelor româneşti?

Alexei AXAN

Alte articole de
Alexei AXAN
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Ne bucură faptul că mai mulţi cititori ai revistei au acceptat să participe la concursul privind cunoaşterea formelor corecte ale cuvintelor româneşti.
Prin tragere la sorţi, câştigătoarea concursului a fost desemnată Elena Trocin din Corlăteni, Râşcani.
Concursul continuă. De această dată, participanţilor li se propune să expedieze pe adresa redacţiei zece întrebări în care să fie puse în opoziţie formele normate şi cele greşite ale unor cuvinte ce prezintă dificultăţi, după care vor indica forma corectă şi o vor comenta. Propunem mai jos un model.
1. Să dea sau să deie?
Forma normată a verbului a da la conjunctiv prezent (pers. a III-a) este să dea. Alte verbe cu paradigmă asemănătoare la acest mod: a se deda (să se dedea), a reda (să redea), a lua (să ia), a prelua (să preia), a relua (să reia), a bea (să bea), a vrea (să vrea).
2. Dată la plural: dăţi sau date?
Ambele forme sunt corecte, prin plural făcându-se diferenţierea semantică a formei de singular dată.
3. Dăruie sau dăruieşte?
Verbul respectiv face parte din categoria verbelor de conjugarea a IV-a care îşi formează paradigma la indicativ prezent cu sufix (dăruiesc, dăruieşti, dăruieşte).
4. Deleagă sau delegează?
Este verb de conjugarea I ce nu poate avea sufix în formele de indicativ prezent.
5. Demult sau de mult?
Ambele secvenţe ortografice sunt corecte. În primul caz, avem un adverb sinonim cu odinioară, cândva şi răspunde la întrebarea când? (S-a întâmplat aceasta demult.). În al doilea caz, avem o prepoziţie şi un adverb, secvenţa echivalând cu de vreme îndelungată şi răspunde la întrebarea de când? (De mult n-a mai trecut pe la noi.)
6. Descoper sau descopăr?
În forma de indicativ prezent (pers. I sg.) are loc alternanţa eă (a descoperi – descopăr). Alte exemple: a acoperi – acopăr; a suferi – sufăr.
7. Deşartă sau deşeartă?
Este un verb de conjugarea I cu -ş- în radical. Potrivit regulii, în radicalul cuvintelor după -j-, -ş- se scria a, nu ea. Alte exemple: a se aşeza – se aşază; a înşela – înşală; a şedea – şade; tânjală.
8. Doljan sau doljean?
Este un cuvânt cu tema terminată în -j, la care se ataşează sufixul -ean ce alternează cu -en (doljean – doljeni).
9. Dorinţe sau dorinţi?
Substantivul la singular se termină în -ţă. Potrivit regulii, aceste substantive feminine îşi formează pluralul în -e, nu -i.
10. Dóctoriţă sau doctoríţă?
Forma normată e cea din prima poziţie. Vom verifica astfel: doctor – doctoriţă.
Pentru a facilita elaborarea celor zece întrebări, continuăm publicarea Dicţionarului de forme dificile (începutul în Limba Română, nr. 11-12, 2004).
Vă urăm succese!
 
 
Dicţionar de forme dificile (II)
 
D
da vb., conj. prez. 3 să dea, imperf. 3 sg. dădea
daco-roman adj. m., s. m., pl. daco-romani; adj. f. sg. daco-romană, pl. daco-romane
dacoromân adj. m., s. m., pl. dacoromâni; adj. f. sg. dacoromână, pl. dacoromâne
dandi s. m. [pron. engl. dendi]
dată (momentul unei întâmplări; oară) s. f., pl. dăţi
dată (calendaristică; a unei probleme) s. f., pl. date
datină s. f., pl. datini
datora/datori vb., ind. prez. 3 datorează / 3 sg. datoreşte; ger. datorând / datorind
dăinui vb., ind. prez. 3 sg. dăinuieşte / dăinuie
dărui vb., ind. prez. 1 sg. dăruiesc
de aceea loc. adv.
de altfel (de altminteri) loc. adv.
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep.+adj.+s. n.
deasupra adv.
debit s. n., pl. debite
debreia vb., prez. ind. 3 debreiază
debuşa vb., prez. ind. 3 debuşează
debuşeu s. n., pl. debuseuri / debuşee
decalaj s. n., pl. decalaje
decalca vb., ind. prez. 3 decalcă / decalchează
decât adv. (azi e mai cald decât ieri) de cât prep.+pr. sau+adj. (de cât are nevoie, de cât timp)
decădea vb., ind. prez. 1 pl. decădem, 2 pl. decădeţi
decenţă s. f., g. -d. art. decenţei
decerna vb., ind. prez. 3 decernează / decernă
decide vb., ind. prez. 1 pl. decidem, 2 pl. decideţi
declama vb., ind. prez. 3 declamă
declanşa vb., ind. prez. 3 declanşează
decolteu s. n., pl. decolteuri
decroşa vb., ind. prez. 3 decroşează
de cu seară loc. adv.
de cu vreme loc. adv.
deda vb., conj. prez. 3 să (se) dedea
deduce vb., ind. prez. 1 pl. deducem, 2 pl. deduceţi; imper. sg. dedu, neg. nu deduce; imper. pl. deduceţi-l, perf. s. 1 sg. dedusei
defel (deloc) adv. (nu întârzie defel)
de fel prep+s. n., (este de fel din acest oraş)
deferenţă (stimă) s. f., g. -d. art. deferenţei
defileu s. n., pl. defileuri
defrişa vb., ind. prez. 3 defrişează
degaja vb., ind. prez. 3 degajează; (a răspândi, a emana: ind. prez. 3 degajă)
degera (a îngheţa) vb., ind. prez. 3 degeră
degroşa vb., ind. prez. 3 degroşează
degusta vb., ind. prez. 3 degustă
de jur împrejur loc. adv.
delega vb., ind. prez. 3 deleagă
delicatese s. f., pl. (sg. delicatesă)
delicateţe s. f., g. -d. art. delicateţii; (lucruri, manifestări) pl. delicateţi
deloc (nicidecum) adv. (nu plouă deloc)
de loc (originar, local) prep.+s.n. (este de loc din…, circumstanţial de loc)
demarca vb., ind. prez. 3 demarchează
demasca vb., ind. prez. 3 demască
demâncare (mâncare) s. f., (dus cu demâncare)
de mâncare prep.+s. f. (dă de mâncare)
demite vb., ind. prez. 1 pl. demitem, 2 pl. demiteţi; imper. pl. demiteţi-l; perf. s. 1 sg. demisei
demult (odinioară, cândva) adv. (răspunde la în întrebarea: când?)
de mult (de vreme îndelungată; dintr-o vreme îndelungată) prep.+adv. (răspunde la întrebarea de când?)
denaţionalizare s. f., pl. denaţionalizări
deodată (brusc) adv.
de odată (de cândva) loc. adv.
de o dată prep.+art.+s. f.
de o parte (opus lui de altă parte) prep.+art.+s. f.
deoparte (la o oarecare depărtare de vorbitor, izolat) adv.
depana vb., ind. prez. 3 depanează
departaja vb., ind. prez. 3 departajează
depăna vb., ind. prez. 1 sg. deapăn / depăn
depănuşa vb., ind. prez. 3 depănuşează
depăşi vb., conj. prez. 3 să depăşească
dependenţă (situaţia de a fi dependent) s. f., pl. dependenţe
dependinţă (încăpere accesorie) s. f., pl. dependinţe
depeşa vb., ind. prez. 3 depeşează
depinde vb., ind. prez. 1 pl. depindem, 2 pl. depindeţi; perf. s. 1 sg. depinsei
deplânge vb., ind. prez. 1 pl. deplângem, 2 pl. deplângeţi; imper. pl. deplângeţi-l; perf. s. 1 sg. deplânsei
depolua vb., ind. prez. 3 depoluează
deposeda vb., ind. prez. 3 deposedează
depou s. n., pl. depouri
deprinde vb., ind. prez. 1 pl. deprindem, 2 pl. deprindeţi; imper. pl. deprindeţi-vă; perf. s. 1 sg. deprinsei
depune vb., ind. prez. 1 pl. depunem, 2 pl. depuneţi; imper. pl. depuneţi-le; perf. s. 1 sg. depusei
deraia vb., ind. prez. 3 deraiază
deranj s. n., pl. deranjuri
deranja vb., ind. prez. 3 deranjează, imper. pl. deranjează-l
deretica vb., ind. prez. 3 deretică
deriva vb., ind. prez. 3 derivă
deroba vb., ind. prez. 3 derobează
deroca vb., ind. prez. 3 derochează
deroga vb., ind. prez. 3 derogă
desagă s. f. / desag s. m., pl. desagi
desăvârşi vb., conj. prez. 3 să desăvârşească
descătuşa vb., ind. prez. 3 descătuşează
deschide vb, ind. prez. 1 pl. deschidem, 2 pl. deschideţi; imper. pl. deschideţi-l; perf. s. 1 sg. deschisei
descinde (a-şi avea originea, a coborî) vb., ind. prez 1 pl. descindem, 2 pl. descindeţi; perf. s. 1 sg. descinsei
descinge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 pl. descingem, 2pl. descingeţi; imper. pl. descingeţi-vă, perf s. 1 sg. descinsei
descleia vb., prez. ind. 3 descleiază
descleşta vb., prez. ind. 3 descleştează
descoase vb., prez. ind. 1 pl. descoasem, 2 pl. descoaseţi; imper. pl. descoaseţi-le
descoji vb., conj. prez. 3 să descojească
descompune vb., ind. prez. 1 pl. descompunem, 2 pl. descompuneţi
descoperi vb., ind. prez. 1 sg. descopăr
descreşte vb., ind. prez. 1 pl. descreştem, 2 pl. descreşteţi
descrie vb., ind. prez. 1 pl. descriem, 2 pl. descrieţi imper. pl. descrieţi-l; perf. s. 1 sg. descrisei
descrucişa vb., ind. prez. 3 descrucişează
descuraja vb., ind. prez. 3 descurajează; imper. sg. descurajează-l
deseară / diseară (astă-seară) adv.
de seară prep.+s. f., (masă de seară)
desemna (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 3 desemnează
desena (a executa un desen; a (se) profila; a (se) contura) vb., ind. prez. 3 desenează
desface vb., ind. prez. 1 pl. desfacem, 2 pl. desfaceţi; imper sg. desfă, neg. nu desface, pl. desfaceţi-l
desfăşa vb., ind. prez. 3 desfaşă
desfăşura vb., ind. prez. 1 sg. desfăşor
desfăta vb., ind. prez. 3 desfată / desfătează
desfăţa vb., ind. prez. 3 desfaţă
desfide vb., ind. prez. 1 pl. desfidem, 2 pl. desfideţi (nu are forme de timpuri trecute)
desfrâna vb., ind. prez. 3 desfrânează
design s. n., [pron. engl. di-zain]
designa vb., ind. prez. 3 designează
designer s. m., [pron. engl. di-zai-ner], pl. designeri
desinenţă s. f., pl. desinenţe
de sine stătător loc. adj. m., pl. de sine stătători, f. sg. şi pl. de sine stătătoare
desluşi vb., conj. prez. 3 să desluşească
despăienjeni vb., ind. prez. 3 sg. despăienjeneşte
despărţi vb., ind. prez. 1 sg. despart
despera / dispera vb., ind. prez. 3 desperă / disperă
desperare / disperare s. f., pl. desperări / disperări
desperechea vb., ind. prez. 1 sg. desperechez
despot / despot s. m., pl. despoţi / despoţi
desprinde vb., ind. prez. 1 pl. desprindem, 2 pl. desprindeţi; imper. pl. desprindeţi-le, perf. s. 1 sg. desprinsei
destăinui vb., ind. prez. 1 sg. destăinuiesc
destina vb., ind. prez. 3 destinează
destinde vb., ind. prez. 1 pl. destindem, 2 pl. destindeţi; imper. pl. destindeţi-vă; perf. s. 1 sg. destinsei
destitui vb., ind. prez. 3 destituie
destrăma vb., conj. prez. 3 să destrame
desuet adj. m., pl. desueţi; f., sg. desuetă, pl. desuete
deszăpezi vb., ind. prez. 3 sg. deszăpezeşte
deşela vb., ind. prez. 3 deşală
deşerta vb., ind. prez. 3 deşartă
deşeua vb., ind. prez. 3 deşeuează
deşterne vb., ind., prez. 1 pl. deşternem, 2 pl. deşterneţi, imper. pl. deşterneţi-l
detaşa vb., ind. prez. 3 detaşează; imper. sg. detaşează-te
determina vb., ind. prez. 3 determină
detesta vb., ind. prez. 3 detestă
deţine vb., ind. prez. 1 pl. deţinem, 2 pl. deţineţi
deunăzi adv.
devale (în jos) adv.
de vale (din vale, al văii, referitor la vale) prep.+s. f.
deveni vb., conj. prez. 3 să devină
deviz (evaluare anticipată a cheltuielilor) s. n., pl. devize
deviză (formulă care exprimă concis o idee) s. f., pl. devize
devize (documente de credit şi de plată în valută străină) s. n. pl.
devora vb., ind. prez. 3 devorează
devreme adv.
de vreme ce loc. conj.
dexteritate s. f., g. -d. art. dexterităţii; (materii de învăţământ) pl. dexterităţi
dezagrega vb., ind. prez. 3 dezgregă / dezgreghează
dezaproba vb., ind. prez. 3 dezaprobă
dezavantaja vb., ind. prez. 3 dezavantajează; imper. pl. dezavantajează-l
dezavua vb., ind. prez. 3 dezavuează
dezbate vb., ind. prez. 1 pl. dezbatem, 2 pl. dezbateţi
dezgusta vb., ind. prez. 3 dezgustă
dezice vb., ind. prez. 1 pl. dezicem, 2 pl. deziceţi; imper. sg. dezice-te, neg. nu te dezice, pl. deziceţi-vă; perf. s. 1 sg. dezisei
dezminţi vb., ind. prez. 1 sg. dezmint
deznaţionalizare s. f., pl. deznaţionalizări
dezobstrua vb., ind. prez. 3 dezobstruează
dezumfla vb., ind. prez. 3 dezumflă
diacon s. m., pl. diaconi
dibui vb., ind. prez. 3 dibuie / dibuieşte
dicteu s. n., pl. dicteuri
dicţiune s. f., g. -d. art. dicţiuni
diesel s. n. [pron. germ. dizel]
diferend s. n., pl. diferende
digera (a mistui alimente) vb., ind. prez. 3 digeră
dihanie s. f., g. -d. art. dihaniei, pl. dihănii
dihor / dihor s. m., pl. dihori / dihori
dilua vb., ind. prez. 3 diluează
dimineaţa s. f., pl. dimineţi
diminua vb., ind. prez. 3 diminuează
din afară (din exterior) prep.+adv. (partea din afară)
dinafară v. pe dinafară (pe de rost)
dincoace (în această parte, aici) adv.
dincoace (din această parte, de aici) adv.
dincolo (în acea parte, acolo) adv.
dincolo ( din acea parte, de acolo) adv.
dineu s. n., pl. dineuri
din moşi-strămoşi loc. adv., loc. adj.
dintr-o dată loc. adv.
director (care indică direcţia) adj. m., pl. directori; f., sg. şi pl. directoare
director (persoană care conduce) s. m., pl. directori
dirija vb., ind. prez. 3 dirijează
dirt-track s. n. [pron. engl. dărt-trec]
discernământ s. n., („judecăţi” pl. descernăminte)
discerne vb., ind. prez. 1 pl. discernem, 2 pl. discerneţi
disciplină s. f., g. -d. art. disciplinei, (ştiinţe) pl. discipline
dis-de-dimineaţă adv.
disloca vb., ind. prez. 3 dislocă
dispărea vb., ind. prez. 1 pl. dispărem. pl. dispăreţi
displăcea vb., ind. prez. 1 pl. displăcem, 2 pl. displăceţi
dispune vb., ind. prez. 1 pl. dispunem, 2 pl. dispuneţi
distinge vb., ind. prez. 1 pl. distingem, 2 pl. distingeţi
distrage vb., ind. prez. 1 pl. distragem, 2 pl. distrageţi; imper. pl. distrageţi-le; perf. s. 1 sg. distrăsei
distruge vb., ind. prez. 1 pl. distrugem, 2 pl. distrugeţi; imper. pl. distrugeţi-l; perf. s. 1 sg. distrusei
divan s. n., pl. divane / divanuri
diverge vb., ind. prez. 3 sg. diverge; (nu se foloseşte la timpurile trecute)
divide vb., (numai la prez.) ind. prez. 1 sg. dividem, 2 pl. divideţi; (nu se foloseşte la timpurile trecute)
dixie / dixieland s. n., [xie pron. xi, land pron. lend]
doctoriţă s. f., pl. doctoriţe dojană s. f., pl. dojeni
dojeni vb., imperf. 3 sg. dojenea
doljean adj. m., s. m., pl. doljeni; adj. f. sg. doljeană, pl. doljene
doljeancă s. f., pl. doljence
domina vb., ind. prez. 3 domi
domino (joc) s. n.
domino (haină) s. n., pl. dominouri
domn (termen de politeţe pentru un bărbat) s. m., voc. domnule; pl. domni; abr. sg. art., g. -d. art. dlui; g. -d. art. dlor
domn ( domnitor) s. m., voc. doamne; pl. domni
Domnul (Dumnezeu) s., pr. m. art., voc. neart. Doamne
Domnia ei s. f., art.+pr., g. -d. domniei ei; abr. D-ei
Domnia lui s. f. art.+pr., g. -d. domniei lui; abr. D-lui
Domnia sa s. f. art.+adj., abr. D-sa, g. -d. domniei sale, abr. d-sale
Domnia voastră s. f. art.+adj., g. -d. domniei voastre
donjuan s. m. [j pron. şi sp. h], pl. donjuani
dorinţă s. f., pl. dorinţe
drag adj. m., pl. dragi, f. sg. dragă, g. -d. art. dragii, pl. dragi, art. dragile
dragă (navă) s. f., pl. drage
dragon (monstru, animal, soldat) s. m., pl. dragoni
dragon (şnur) s. n., pl. dragoane
dragoste s. f., pl. dragoste
drajeu s. n., pl. drajeuri
drăgaică s. f., pl. drăgaice
dreadnought s. n. [pron. engl. drednot]
drege vb., ind. prez. 1 pl. dregem, 2 pl. dregeţi
drept-credincios adj. m., s. m., pl. drepţi-credincioşi; f. sg. drept-credincioasă, pl. drept-credincioase
drive s. n. [pron. engl. draiv]
driver s. n., [pron. engl. drai-văr]
drivelob s. n. [pron. engl. draiv-lob]
droaie s. f., g. -d. art. droaiei
drob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi
drob ( măruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. droburi
drot s. n., pl. droturi
drug (bară, parte a războiului de ţesut) s. m., pl. drugi
drug (broderie) s. n., pl. druguri
drugă s. f., pl. drugi
drum-de-fier s. n.
drumeag s. n., pl. drumeaguri
druşcă s. f., pl. druşte
ducat (monedă) s. m., pl. ducaţi
ducat ( provincie) s. n., pl. ducate
duce vb., ind. prez. 1 pl. (ne) ducem, 2 pl. (vă) duceţi; imper. sg. du-te, neg. nu (te) duce, pl. duceţi-vă; perf. s. 1 sg. dusei
duet s. n., pl. duete
dugheană s. f., pl. dughene
dulap (scândură) s. m., pl. dulapi
dulap ( mobilă) s. n., pl. dulapuri
dulce adj. m., f. dulce, g. -d. art. dulcii; pl. m. şi f. dulci
dulce s. n., (preparate dulci) dulciuri
dulceaţă s. f., g. -d. art. dulceţii; (preparate alimentare) pl. dulceţuri, (lucruri plăcute) dulceţi
dumeri vb., imperf. 3 sg. (se) dumerea
dumica vb., ind. prez. 3 dumică / dumi
duminică s. f., pl. duminici
dumneaei pr., abr. d-ei
dumnealor pr., abr. d-lor
dumnealui pr., abr. d-lui
dumneata pr., abr. d-ta, g. -d. dumitale, abr. d-tale
dumneavoastră pr., abr. dv., dvs. sau d-voastră
după-amiază adv., abr. d. a.
după-amiază s. f., pl. după-amieze
după-masă adv.
după-masă s. f., pl. după-mese
după-prânz adv.
duplicat s. n., pl. duplicate
duritate s. f., g. -d. durităţii; (manifestări) pl. durităţi
dusină (arhit.) s. f., pl. dusine
du-te-vino s. n.
duzină (grup de douăsprezece obiecte) s. f. pl. duzini
dyke s. n. [pron. engl. daic]
 
E
ea pr., g. ei [pron. iei], d. acc. ei, neacc. îi, i (i se dă) i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. ea, neacc. o, o- (o-nvaţă) -o, -o-(lua-o-ar), pl. ele [pron. iele]; g. lor, d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ele, neacc. le, le-, -le, -le-
eastmancolor s. n. [pron. engl. istmăncalăr]
eboşa vb., ind. prez. 3 eboşează
echipaj s. n., pl. echipaje
econom adj. m., s. m., pl. economi; f. sg. econoamă, pl. econoame
ecorşeu s. n., pl. ecorşee
ecuson s. n., pl. ecusoane
eczemă s. f., pl. eczeme
edelschwein s. n. invar. [pron. germ. e-del-şvain]
edelvais s. n.
efectua vb., ind. prez. 3 efectuează
eficienţă s. f., pl. eficienţe
efigie s. f., pl. efigii
egeean adj. m., pl. egeeni, f. sg. egeeană, pl. egeene
egumen s. m., pl. egumeni
einstein s. m. [pron. germ. ain-ştain]
el pr. [pron. iel], d. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se), ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei], g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-, ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i-
electrod s. m., pl. electrozi
elice s. f., pl. elice
elixir s. n. [x pron. gz], pl. elixire
elizeu s. n., pl. elizee
embargo s. n., pl. embargouri
embolus / embol s. n., pl. embolusuri / emboluri
embrion s. m., pl. embrioni
emigra (a pleca din patrie şi a se stabili în altă ţară) vb., ind. prez. 3 emigrează
emite vb., ind. prez. 1 pl. emitem, 2 pl. emiteţi
enerva (a se înfuria) vb., ind. prez. 3 enervează
episod s. n., pl. episoade
epocă s. f., pl. epoci
epopee s. f., art. epopeea, pl. epopei
eprubetă s. f., pl. eprubete
epruvetă s. f., pl. epruvete
equus s. m. invar. [pron. ecvus]
erbivor s. n., pl. erbivore
erg (unitate de măsură) s. m, pl. ergi
erg (deşert de nisip) s. n., pl. erguri
erija vb., ind. prez. 3 (se) erijează; imper. sg. erijează-te
eroism s. n.
erupe (a izbucni) vb., ind. prez. 3 sg. erupe
escorta vb., ind. prez. 3 escortează
escroacă s. f., pl. escroace
escudo s. m., pl. escudos
eseu s. n., pl. eseuri
esofag s. n., pl. esofage / esofaguri
eşafod s. n., pl. eşafoduri / eşafoade
eşarfă (fâşie de mătase, de lână etc.) s. f., pl. eşarfe
eşarpă (direcţie de tragere) s. f., pl. eşarpe
eşua vb., ind. prez. 3 eşuează
etaja vb., ind. prez. 3 etajează
etanşa vb., ind. prez. 3 etanşează
etero - (de eter)
etero / hetero - (alt, diferit)
etimologă s. f., pl. etimologe
etnologă s. f., pl. etnologe
eu pr. [pron. ieu], d. acc. mie, neacc. îmi, mi (mi se spune), mi-, -mi, -mi- (spunându-mi-se); ac. acc. mine, neacc. mă, mă- (mă-ntreabă), -mă, -mă-, (ruga-mă-vei), m- (m-a întrebat), -m- (dusu-m-am)
evacua vb., ind. prez. 3 evacuează
evalua vb., ind. prez. 3 evaluează
evapora vb., ind. prez. 3 evaporă / evaporează
evolua vb., ind. prez. 3 evoluează
ex- („fost”: ex-ministru)
exalta vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 exaltă
examen s. n., [x pron. gz], pl. examene
examina vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 examinează
excepta vb., ind. prez. 3 exceptează
exces s. n., pl. excese
exclude vb., ind. prez. 1 pl. excludem, 2 pl. excludeţi, imper. sg. excludeţi-l
exemplu s. n. [x pron. gz], pl. exemple
exercita vb. [x pron. gz] ind. prez. 3 exercită
exige vb., ind. prez. 1 sg. exig, (nu se foloseşte la timpurile trecute)
exploata vb., ind. prez. 3 exploatează
exploda vb., ind. prez. 3 explodează
exporta vb., ind. prez. 3 exportă
expozeu s. n., pl. expozeuri
englez s. m., adj. m., pl. englezi; adj. f. sg. engleză
expune vb., ind. prez. 1 pl. expunem, 2 pl. expuneţi; imper. pl. expuneţi-va
extemporal s. n., pl. extemporale
extenua vb., ind. prez. 3 extenuează
extermina vb., ind. prez. 3 extermină
extinde vb., ind. prez. 1 pl. extindem, 2 pl. extindeţi
extrage vb., ind. prez. 1 pl. extragem, 2 pl. extrageţi, imper. pl. extrageţi-l
 
F
F, f s. m. invar. [cit. fe, în simb. şi ef]
fabrică s. f., pl. fabrici
face vb., ind. prez. 1 pl. facem, 2 pl. faceţi; imper. sg. , neg. nu face, pl. faceţi-l
facsimil s. n., pl. facsimile
faeton s. n., pl. faetoane
fagure s. n., pl. faguri
fairplay s. n. [pron. fer-plei]
falcă s. f., pl. fălci
falce s. f., pl. fălci
familial (de familie) adj.
familiar (prietenos, obişnuit) adj.
fapt (zool.) s. m., pl. fapţi
fapt (acţiune) s. n., pl. fapte
fapt ( farmec, vrajă) s. n., pl. fapturi
faptă s. f., pl. fapte
farmacologă s. f., pl. farmacologe
fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule
fasciculă (fragment tipărit dintr-o lucrare) s. f, fascicule
fasole s. f., g. -d. art. fasolei
faşă s. f., pl. feşi
fărâmătură s. f., pl. fărâmături
fedeleş s. n., pl. fedeleşuri / fedeleşe
fee s. f., art. feea, pl. fei
feedback s. n. [pron. engl. fid-bec]
felceriţă s. f., pl. felceriţe
felicita vb., ind. prez. 3 felicită
felie s. f., pl. felii
femeie s. f., art. femeia, g. -d. art. femeii, pl. femei
fenoplast s. n., pl. fenoplaste
ferată adj. f., pl. ferate
ferăstrău s. n., pl. ferăstraie
fereastră s. f., pl. ferestre
feredeu s. n., pl. feredeie
ferestruică s. f., pl. ferestruici
fericire s. f., pl. fericiri
ferodo (metalazbest) s. n., art. feredoul
feredou (piesă la autovehicule) s. n., pl. feredouri
fervoare s. f., g. -d. art. fervorii
festival s. n., pl. festivaluri
fi vb., imper. sg. neg. nu fi
fiară s. f., pl. fiare
ficat s. m., pl. ficaţi
ficţiune s. f., pl. ficţiuni
fief s. n., pl. fiefuri
fier s. n., (unelte, lanţuri) pl. fiare
fierbe vb., ind. prez. 1 pl. fierbem, 2 pl. fierbeţi; imper. pl. fierbeţi-le; perf. s. 1 sg. fiersei; conj. prez. 3 să fiarbă
fierbinte adj. m., pl. fierbinţi, f. sg. fierbinte, pl. fierbinţi
fiere s. f., g. -d. art. fierii
fiică s. f., pl. fiice
fiică-mea (ta, sa) s. f., +adj.
fiindcă conjcţ.
fiind că vb.+conjcţ. (dat fiind că)
filantroapă s. f., pl. filantroape
file (de carne) s. n., pl. fileuri
filet (med.) s. n., pl. filete
filet ( tehn.) s. n., pl. fileturi
filetă s. f., pl. filete
fileu (placă, reţea) s. m., pl. fileuri
filologă s. f., pl. filologe
filozof s. m., pl. filozofi
final s. n., pl. finale
finală (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., pl. finale
fineţe s. f., g. -d. art. fineţii; (rafinamente) pl. fineţuri
fisă (piesă metalică, monedă), pl. fişe
fişa vb., ind. prez. 3 fişează
fişă ( de hârtie, de contact), pl. fise
five o-clock s. n., [pron. engl. faiv o cloc]
flagel (zool., bot.) s. m., pl. flageli
flagel (bici, calamitate) s. n., pl. flageluri
flach s. n. [pron. flaş / fleş]
floricea / floricică s. f., pl. floricele
fluctua vb., ind. prez. 3 fluctuează
fluenţă s. f., pl. fluenţe
fluid s. n., pl. fluide
fluieraş (persoană) s. m., pl. fluieraşi
fluieraş ( instrument) s. n., pl. fluieraşe
flutter s. n. [pron. engl. flatăr]
fluture s. m., pl. fluturi
foaie s. f., pl. foi
foarfece s. n., pl.
foehn (vânt; aparat) s. n. [pron. fön], (aparate) pl. foehnuri
folicul (anat.) s. n., pl. folicule
foliculă (bot.) s. f., pl. folicule
folie (foaie de material plastic) s. f., pl. folii
folie ( lucru extraordinar) s. f., pl. folii
fon (fiz.) s. m., pl. foni
fonotecă s. f., pl. fonoteci
forfait s. n. [pron. fr. forfe]
forja vb., ind. prez. 3 forjează
fotbal s. n.
francez s. m., pl. francezi
franţuz s. m., pl. franţuji
frână s. f., pl. frâne
frâu s. n. (parte a hamului) pl. frâie, (conducere politică) pl. frâne
french-cancan s. n. [french pron. engl. frenci]
freza (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezează
freză ( unealtă; frizură; guler) s. f., pl. freze
frică s. f., pl. frici
frigare s. f., pl. frigări
frigăruie s. f., pl. frigărui
frige vb., ind. prez. 1 pl. frigem, 2 pl. frigeţi; perf. s. 1 sg. fripsei
frişcă (produs lactat) s. f., g. -d. art. frişcăi
frişcă (nuia, femeie tânără) s. f., pl. frişti
friza (a coafa) vb., ind. prez. 3 frizează
friză (ornament) s. f., pl. frize
frizură (pieptănătură) s. f., pl. frizuri
frumuseţe s. f., g. -d. art. frumuseţii; (obiecte, fapte) pl. frumuseţi
frunziş s. n., pl. frunzişuri
fucsie s. f., pl. fucsii
fucsină s. f., g. -d. art. fucsinei
fuleu s. n., pl. fulee
fulgui vb., ind. prez. 3 sg. fulguieşte
fumuri (atitudini) s. n., pl.
funcţie (mat., „mărime variabilă”; „rol, ocupaţie”) s. f., pl. funcţii
funcţie / funcţiune (chim., cont., gram., fil., med., log.) s. f., pl. funcţii / funcţiuni
fundal s. n., pl. fundale / fundaluri
furculiţă s. f., pl. furculiţe
furie s. f., pl. furii
furişa vb., ind. prez. 3 (se) furişează, imper. sg. furişează-te
furnică s. f., pl. furnici
fus (de tors) s. n., pl. fuse
fus (anat., tehn., arhit., mar., mat., ind. piel.) s. n., pl. fusuri
 
G
G, g s. m. invar. [cit. ghe; în abr. şi ge]
gabro / gabrou s. n., pl. gabrouri
galantar s. n., pl. galantare
galet (miner., tehn.) s. m., pl. galeţi
galetă s. f., / galet s. m. (pesmet), pl. galete / galeţi
garaj s. n., pl. garaje
gazel s. n., pl. gazeluri
gazelă s. f., pl. gazele
gazon s. n.
gâscă s. f., pl. gâşte
gâtlej s. n., pl. gâtlejuri
gâză s. f., pl. gâze
găbji vb., conj. prez. 3 să găbjească
găgăuţă (bărbat prostănac) s. m. / s. f., pl. găgăuţi / găgăuţe
găgăuţă (femeie prostănacă) s. f., pl. găgăuţe
găgăuz s. m., pl. găgăuzi
găinuşă s. f., pl. găinuşe
gălbejeală s. f., g. -d. art. gălbejelii
gălbenuş s. n., pl. gălbenuşuri
găoace s. f., pl. găoci
găurică / găurea s. f., pl. găurele
gealău s. n., pl. gealăie
general s. m., pl. generali, abr. gen.
general-colonel s. m., pl. generali-colonei, abr. gen.-col.
general-locotenent s. m., pl. generali-locotenenţi; abr. gen. -lt.
general-maior s. m., pl. generali-maiori; abr. gen. -mr.
geniu s. n., pl. genii
geologă s. f., pl. geologe
gera (a administra) vb., ind. prez. 3 gerează
germen / germene s. m., (În loc. numai germene: în-); pl. germeni
gestapo s. n., (pron. germ. ghe-sta-po)
gheară s. f., pl. gheare
gheată s. f., pl. ghete
gheaţă s. f., g. -d. art. gheţii; (întinderi de gheaţă) pl. gheţuri
ghem (de lână, aţă etc.) s. n., pl. gheme
ghem (sport) s. n., pl. ghemuri
gherghin / gheorghin (păducel) s. m., pl. gherghini / gheorghini
gherghină (dalie) s. f., pl. gherghine
ghilimele s. f. pl.
ghindă s. f., pl. ghinde
ghioc (bot.) s. m., pl. ghioci
ghioc (zool.) s. n., pl. ghiocuri
ghiont s. m., s. n., pl. ghionţi / ghionturi
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghipsuri
ghişeu s. n., pl. ghişee
ghiveci (de flori) s. n., pl. ghivece
ghiveci (mâncare) s. n., pl. ghiveciuri
gigoletă s. f., [gi- pron. fr. ji-], pl. gigolete
gigolo s. m., [gi- pron. fr. ji-]
ginecologă s. f., pl. ginecologe
gingaş adj. m., pl. gingaşi; f. sg. gingaşă, pl. gingaşe
giocoso adv. [pron. it. giocozo]
giol s. n., pl. gioale / gioluri
gira (a garanta) vb., ind. prez. 3 girează
giruetă s. f., pl. giruete
garant s. m., pl. garanţi
gardă s. f., pl. gărzi
garden-party s. n., [-den pron. -dăn]
glajă s. f., pl. glăji
glaspapir s. n.
glob (anat.) s. m., pl. globi
glob (geogr.) s. n.
glob (corp, obiect sferic) s. n., pl. globuri
globe-trotter s. m. [pron. globtrotăr]
glockenspiel s. n. [pron. germ. glocănşpil]
glonţ s. m., pl. glonţi
gofreu s. n., pl. gofreuri
gogoaşă s. f., pl. (obiecte) gogoaşe / gogoşi; (minciuni) gogoşi
graniţă s. f., pl. graniţe
graseia vb., ind. prez. 3 graseiază
grâu s. m., s. n., (sorturi) pl. grâuri; (lanuri) pl. grâne
grăunte s. m., pl. grăunţi
grăunţe s. f. pl. (sg. grăunţă)
greaţă s. f., g. -d. art. greţei, pl. greţuri
gref (unitate de măsură) s. n. /s. m., pl. grefuri / grefi
grefă (jur., med.) s. f., pl. grefe
greier s. m., pl. greieri
greisen s. n., [pron. germ. graizen]
greşeală s. f., pl. greşeli
greşi vb., conj. prez. 3 să greşească
grimeur s. m. [-meur pron. -mor]
grindă s. f., pl. grinzi
grindei s. n., pl. grindeie
grindel s. m., pl. grindei
grisai s. n. [-sai pron. fr. -zai]
grui s. n., pl. gruiuri / gruie
grunz s. m. / s. n., pl. grunji / grunzuri
grup s. n., pl. grupuri
grupă s. f., pl. grupe
gulie s. f., pl. gulii
guseu s. n., pl. guseuri / gusee
gustare s. f., g. -d. art. gustării; (mâncăruri) gustări
gustărică s. f., g. -d. art. gustăricii
guşă s. f., pl. guşi
gutui s. m., pl. gutui
gutuie s. f., pl. gutui
guturai s. n., pl. guturaiuri / guturaie
guzlă s. f., pl. guzle


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog