Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PORTOFOLIUL PROFESORULUI

Procedee de valorificare a textului literar: situaţia de opţiune morală

Constantin ŞCHIOPU

Alte articole de
Constantin ŞCHIOPU
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XIV, 2004

Pentru tipar

O sarcină fundamentală în realizarea unui învăţământ cu prioritate formativ este dezvoltarea capacităţii de gândire creativă a elevilor, conturarea unei personalităţi mobile, care se va putea integra cu uşurinţă în societate. Printre metodele didactice care solicită la maximum gândirea elevilor se înscrie şi problematizarea. Prin specificul ei, problematizarea se întemeiază pe crearea unor situaţii conflictuale, care conduc gândirea elevului din descoperire în descoperire până la epuizarea conţinutului unei teme.
Înscriindu-se în aria situaţiilor de problemă, situaţia de opţiune morală reprezintă o totalitate de condiţii şi circumstanţe, didactic justificate, în cadrul cărora elevii, prin activitatea emotiv-cognitivă, însuşesc valorile etic-estetice determinate de caracterul faptelor, comportamentul personajului operei literare, de fenomenele ori obiectele lumii înconjurătoare.
Datorită naturii sale, situaţia de opţiune morală, ca procedeu de valorificare a textului literar, determină apariţia şi dezvoltarea la elevi a necesităţii de cunoaştere, a unor formaţiuni psihice noi. Întrucât problema, care stă la baza situaţiei de opţiune morală, prin esenţa sa, presupune existenţa unor puncte de vedere diferite, ea contribuie la realizarea dialogului autentic ca parte componentă şi foarte importantă a lecţiei. Este vorba de realizarea dialogului „elev – elev – operă literară” (în mod tradiţional la lecţii se mai practică dialogul „elev – profesor”).
Referindu-ne la structura unei situaţii de opţiune morală, subliniem că aceasta include:
a) descrierea propriu-zisă a cazului;
b) prezentarea câtorva soluţii ale problemei.
Pentru o mai bună înţelegere a celor menţionate, propunem în continuare un model al situaţiei de opţiune morală:
Ion, feciorul Zenobiei şi al lui Alexandru Pop Glanetaşu, este un băiat harnic, chipeş, voinic. Are patima pământului, dar e foarte sărac. Permanent simte dureros prăpastia dintre el şi „bocătanii” satului. O iubeşte pe Florica, cea „cu obrajii fragezi ca piersica şi ochii albaştri ca cerul de primăvară”. Dar frumoasa fată e mai săracă decât dânsul. În acelaşi timp Ion este iubit de Ana, fiica bogătaşului Vasile Baciu, care-i cam slută. Căsătoria cu Ana e un mijloc, la îndemâna lui Ion, de a scăpa de sărăcie. Astfel, pe de o parte, personajul doreşte să intre în stăpânirea averii lui Vasile Baciu, iar, pe de alta, gândul îi zboară tot mai des la Florica.
Cum ar trebui să procedeze Ion?
Soluţii:
a) Dragostea nu e de ajuns în viaţă. Ea e numai adaosul. Altceva trebuie să fie temelia unei căsătorii fericite. Să se căsătorească deci cu Ana.
b) Să se căsătorească cu Florica: nu poţi fi fericit cu o fiinţă pe care nu o iubeşti.
c) Conflictele apar în familie din cauza sărăciei, a neajunsurilor. Nu va fi fericit cu Florica. Să se căsătorească deci cu Ana.
d) Să mai aştepte. Poate lucrurile se vor rezolva de la sine.
e) Cu timpul, o va îndrăgi pe Ana, care, eventual, poate deveni mama copiilor lui. E o alegere reuşită.
f) Să se căsătorească cu Ana. Florica îi poate deveni, cu timpul, amantă.
g) Dacă ai altă părere, formuleaz-o.
Utilizarea tehnicii de lucru respective în procesul receptării operei literare impune cunoaşterea de către profesor a procedurii de aplicare a cerinţelor care stau la baza întocmirii unei situaţii de opţiune morală, a avantajelor şi dezavantajelor utilizării ei.
Cât priveşte procedura de aplicare, remarcăm patru etape de activitate: lucrul individual, discuţia colectivă (dezbaterea), jocul instructiv pe roluri, analiza propriu-zisă a textului literar.
Lucrul individual al elevilor include:
– cunoaşterea prin lectură a situaţiei (a cazului);
– alegerea unei soluţii din cele propuse ori formularea alteia;
– argumentarea în scris (maximum 3-5 enunţuri) a soluţiei alese.
Discuţia colectivă (dezbaterea). După ce s-au împărţit în grupe, în funcţie de opţiunile lor, elevii / grupele se vor concentra asupra argumentelor pro şi contra pentru fiecare punct de vedere. Când se vor discuta argumentele, elevii vor avea în vedere întrebările:
– Ce argumente există pro sau împotriva fiecărui punct de vedere?
– Care sunt cele mai convingătoare argumente şi de ce?
– Care ar putea fi consecinţele aplicării fiecărei soluţii asupra părţilor implicate şi asupra altor personaje?
– Există alternative? Care sunt ele?
Menţionăm că în procesul dezbaterii elevii, încercând să rezolve problema, vor apela la cunoştinţele lor despre natura faptelor morale, la experienţa lor de viaţă. Selectând una dintre multiplele soluţii posibile ori formulând alta, ei o vor compara cu valorile, idealurile, viziunile lor. Momentul acestei corelaţii generează nu numai o analiză raţională a modalităţilor, a căilor posibile de comportare a personajului literar, dar şi atitudinea emotivă a elevului faţă de aceste modalităţi. În acest proces de analiză elevul ajunge să înţeleagă că experienţa de viaţă nu-i este suficientă pentru a rezolva problema. Mai mult decât atât, el simte necesitatea de a căuta o soluţie ce l-ar satisface. Astfel, luarea unei hotărâri capătă un caracter pur personal, devine unul dintre motivele activităţii de cunoaştere a elevului. Locul acestui motiv se afirmă mai întâi în sistemul motivaţional al elevului, apoi „se deplasează” şi se consolidează în procesul jocului instructiv pe roluri şi al lucrului cu opera literară.
Jocul instructiv pe roluri poate avea mai multe forme de desfăşurare:
a) profesorul va acorda un timp suficient pentru ca elevii să-şi construiască rolurile pe baza cazului, după care ei vor acţiona în problema dată, improvizând şi alte situaţii;
b) elevii vor fi solicitaţi să se transfigureze, să „intre” în pielea personajului, având ca punct de pornire întrebarea: „Cum aş proceda eu în locul lui Ion (al Floricăi, Anei etc.)?”.
La finele jocului pe roluri se vor discuta următoarele aspecte: Cum s-au simţit elevii în rolurile respective? De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul? Ce au învăţat din experienţa trăită? Când le-a fost mai uşor sau mai greu să ia o decizie (în momentul în care s-au exprimat la persoana a III-a ori când s-au exprimat la persoana I)? De ce?
Aceste şi alte întrebări le vor ajuta elevilor să înţeleagă mai bine gravitatea problemei cu care se confruntă personajul, conflictul psihologic pe care îl trăieşte acesta.
Subliniem în această ordine de idei că sarcina principală pe care trebuie să o realizeze profesorul atât în procesul dezbaterii, cât şi în timpul jocului pe roluri este formarea la elevi a atitudinii faţă de problema discutată, faţă de personajele literare. Acest scop va fi atins, dacă fiecare elev va fi inclus într-o discuţie şi într-un joc activ, va fi ajutat prin intermediul întrebărilor să găsească argumente convingătoare, dacă lui i se va oferi posibilitatea de a compara punctul său de vedere cu acela al colegilor, iar mai târziu, cu punctul de vedere al autorului operei respective.
Se cuvine să fie reţinut şi faptul că în timpul dezbaterii şi al jocului pe roluri se manifestă nemulţumirea elevilor în legătură cu luarea unei hotărâri colective. Insatisfacţia elevilor este determinată de apariţia unor noi argumente şi întrebări, care stimulează necesitatea lor de cunoaştere.
Necesitatea cunoaşterii îi include în activitatea de lectură a operei literare, le dirijează lectura.
Lucrul cu opera literară (comentariul propriu-zis) poate fi efectuat din diverse perspective:
a) elevii vor căuta răspuns, prin analiza mai multor fragmente din operă, la un şir de întrebări apărute în timpul dezbaterii şi al jocului instructiv pe roluri (ex: Ce reprezintă totuşi pământul pentru Ion? Care este viziunea lui asupra sentimentului iubirii? Ce crede Ana despre Ion? etc.);
b) elevii vor relua dezbaterea problemei, susţinându-şi punctul de vedere cu argumente din opera literară. Este posibil ca unii dintre ei să-şi schimbe opţiunea iniţială, să părăsească grupul şi să adere la altul.
Cunoaşterea procedurii de aplicare a situaţiei de opţiune morală e o operaţie necesară, dar insuficientă, întrucât se impune respectarea unor cerinţe faţă de elaborarea ei.
Or, o situaţie de opţiune morală trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
– să aibă un caracter de problemă;
– să conţină un conflict, o dilemă în faţa căreia se află personajul;
– să reprezinte unul dintre cele mai tensionante momente ale operei;
– să propună soluţii alternative ale problemei, acestea reflectând diverse niveluri de dezvoltare morală a elevilor;
– să conţină un caz relevant şi interesant pentru elevi;
– să permită elevilor posibilitatea de a lucra individual, în colectiv şi de a fi antrenaţi într-un joc instructiv pe roluri.
Vorbind despre avantajele utilizării procedeului, remarcăm, vizavi de cele menţionate pe parcurs, şi faptul că el:
– oferă elevilor posibilitatea de a analiza o situaţie (un caz) în care există un conflict ori o dilemă;
– asigură elevilor posibilitatea de a analiza faptele, de a lua şi susţine decizii şi de a căuta consecinţele acestor decizii;
– dezvoltă capacitatea de gândire logică, analiză independentă, gândire critică şi luare a deciziilor;
– generează emoţii şi sentimente;
– captează interesul şi imaginaţia elevilor;
– îi ajută pe elevi să coreleze faptele personajelor literare cu experienţele vieţii lor.
Ca dezavantaj considerăm faptul că, în cazul în care elevii cunosc soluţia propusă de scriitor, ei ar putea să nu-şi manifeste gândirea individuală. De aceea, e nevoie ca situaţia de opţiune morală, la prima etapă de lucru, să fie propusă elevului înainte ca el să fi citit opera.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog