Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

IN MEMORIAM SOLOMON MARCUS

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

INTERFERENŢE

SINTEZE

SCRISUL ÎNTEMNIȚAT

POESIS

INEDIT

GRAMATICĂ

IUVENTUS

RECITIREA CLASICILOR

PROZĂ

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

ITINERAR LEXICAL

LECŢIILE ISTORIEI

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

JURNAL

ANIVERSARE. CONSTANTIN BRÂNCUȘI – 140

DIALOGUL ARTELOR

MEMENTO

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

Actele unui colocviu internaţional dedicat lui Eugeniu Coşeriu

Cristinel MUNTEANU

Alte articole de
Cristinel MUNTEANU
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XXIII, 2013

Pentru tipar

Un recent număr al uneia dintre cele mai importante publicaţii româneşti de profil, „Anuar de lingvistică şi istorie literară”1, găzduieşte în paginile sale lucrările manifestării ştiinţifice dedicate, în vara anului 2011, omagierii lui Eugeniu Coşeriu (1921-2002), cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naşterea acestuia. Creator al unei lingvistici integrale, E. Coşeriu s-a ocupat de aproape toate aspectele limbajului, făcând distincţii esenţiale şi stabilind principii de cercetare pentru mai multe domenii ale lingvisticii.
Partea cea mai substanţială a volumului o constituie secţiunea de Evocări (p. 15-75) şi, mai ales, cea intitulată Studii, articole, note (p. 77-432). Pe lângă acestea, volumul mai conţine textul introductiv semnat de Eugen Munteanu (iniţiatorul şi organizatorul principal al colocviului), En guise de préface. La postérité d’Eugenio Coseriu (p. 7-13), în care sunt prezentate coordonatele esenţiale ale teoriei lingvistice coşeriene şi contribuţia savantului de origine română la dezvoltarea lingvisticii moderne; de asemenea, un Message (p. 433) adresat lui E. Munteanu de către Jean-Pierre Durafour, unul dintre discipolii de la Tübingen ai lui Coşeriu, care şi-a exprimat astfel regretul de a nu fi putut participa la acest eveniment din motive obiective; o recenzie (p. 435-438) scrisă de Ioan S. Cârâc la ediţia românească a cărţii lui E. Coşeriu, Geschichte der Sprachphilosophie, adică Istoria filozofiei limbajului (tradusă de E. Munteanu şi Mădălina Ungureanu, publicată în 2011 şi lansată în cadrul aceluiaşi colocviu), şi, în fine, o Cronică a colocviului respectiv (p. 439-443), semnată de Florin-Teodor Olariu.
Secţiunea de Evocări cuprinde şapte materiale aparţinând unor personalităţi ale lingvisticii actuale (cu excepţia lui Ion H. Ciubotaru, specialist în etnografie şi folclor), care l-au cunoscut pe Coşeriu fie în calitate de discipoli direcţi sau indirecţi, fie în diverse momente ale vieţii lor, fapt ce le-a marcat activitatea ulterioară într-un sens sau altul. Ion Ciubotaru (în Caraman şi Coşeriu, p. 33-38) şi Eugen Munteanu (în G. Ivănescu şi Eugeniu Coşeriu – semnificaţii ale unei prietenii, p. 63-72) îşi asumă (parţial) rolul de naratori confidenţi şi / sau martori, reconstituind relaţia dintre Coşeriu şi doi dintre profesorii săi apropiaţi de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (inclusiv pe baza unor documente, scrisori etc.). În Eugeniu Coşeriu, aşa cum l-am cunoscut (p. 39-41), Wolfgang Dahmen rememorează unele dintre întâlnirile sale cu E. Coşeriu, pe care l-a descoperit mai târziu, când era deja format ca lingvist / romanist, dar care i-a lăsat o impresie puternică; în plus, Coşeriu are meritul de a-i fi pus în contact, în anul 1995, pe W. Dahmen şi E. Munteanu. Stelian Dumistrăcel (în Coseriu restitutus, p. 43-61) prezintă un proiect editorial, intitulat Etimologie, semantică şi frazeologie românească (Din perspectiva romanităţii), cuprinzând 15 studii scrise de Coşeriu în germană, spaniolă şi franceză, proiect pregătit sub îndrumarea lui Coşeriu însuşi în perioada 2000-2001 (ca dovadă, este publicată o parte din corespondenţa purtată de cei doi). Întrucât unele dintre aceste studii au fost deja traduse în româneşte, iar altele sunt în proces de traducere, Stelian Dumistrăcel se arată optimist cu privire la concretizarea cât mai rapidă a unui asemenea volum. Rudolf Windisch, un discipol direct al lui Coşeriu, din prima generaţie de elevi de la Tübingen, îşi începe articolul Eugeniu Coşeriu, o evocare (p. 73-75) cu următoarele cuvinte: „Pentru romaniştii din Germania, lucrările lui Eugeniu Coşeriu, decedat în 2002, nu au nevoie de o recomandare specială. Aceştia fie l-au citit pe Coşeriu, poate cu interes şi cu consecinţe pozitive, fie sunt siguri că nu pot avea vreun interes special pentru el, oricare ar fi argumentarea în acest sens”. O pledoarie pentru însemnătatea lui Coşeriu ca romanist este şi prezentarea pe care R. Windisch o face (în Eugenio Coseriu und das „sogennante Vulgärlatein”, p. 415-422) unui curs coşerian despre latina vulgară, publicat postum de către un alt discipol, H. Bertsch: Eugenio Coseriu, Lateinisch-Romanisch. Vorlesungen und Abhandlungen zum sogennanten Vulgälatein und zur Entstehung der romanischen Sprachen (bearbeitet und herausgegeben von Hansbert Bertsch, Tübingen, Gunter Narr Verlag, 2008).
Secţiunea de Studii, articole şi note însumează 35 de lucrări selectate, pe criterii valorice, din rândul celor peste 60 de comunicări prezentate în cadrul colocviului amintit. Editorii au ordonat aceste materiale după un criteriu mai comod: cel alfabetic al numelui autorilor (aşa cum se procedează la întocmirea bibliografiilor). Ar fi fost preferabil ca acest lucru să se facă în funcţie de problema tratată de fiecare lucrare în parte, studiile putând fi grupate pe diverse teme. Probabil că E. Coşeriu nu ar fi agreat ordonarea alfabetică (una de natură strict practică, obiectivă, dar neştiinţifică, fiindcă nu corespunde „unui sens real al faptelor ordonate”), ci pe cea tematică (vezi, de pildă, E. Coseriu, Sentido y tareas de la dialectología [1982], § 2.1.1.). O dovadă în acest sens o constituie şi modul în care au fost organizate cele 5 volume omagiale, Logos semantikos, ce i-au fost dedicate lui Coşeriu la împlinirea a 60 de ani, în 1981.
Desigur, fie ele exegetice sau aplicative, studiile din acest număr special al „Anuarului” nu se referă decât la o parte din componentele edificiului teoretic coşerian. Trecându-le în revistă pe acestea, vom menţiona doar acele lucrări care ni se par mai relevante sau mai reuşite. Multe articole / studii se încadrează în sfera lingvisticii textului (şi, într-o măsură, a lingvisticii vorbirii în general), ocupându-se de problema discursului repetat şi de frazeologie în sens larg (de pildă, Petronela Savin, Direcţii de cercetare în frazeologia europeană în lumina lingvisticii integrale coşeriene, p. 377-382), de limbajul poetic (Mirela Pustiu, Poezia lui Ion Barbu – o concretizare a perspectivei coşeriene asupra limbajului poetic, p. 331-341), de teoria traducerii (Mihaela-Cătălina Tărcăoanu, Teze coşeriene despre teoria traducerii, p. 389-393), inserarea exemplelor (Alice Toma, Tehnica exemplificării la Eugeniu Coşeriu, p. 401-410), discursul politic (Lucia-Gabriela Munteanu, O abordare istorico-sistematică a semanticii limbajului politic românesc din perspectiva teoriei lingvistice coşeriene, p. 273-285), discursul publicitar (Adriana-Maria Robu, Relaţia „cadru” pragmatic – univers semantic, cu referire la limbajul publicitar, p. 343-355). Un studiu semnat de Valentina Enciu se referă chiar la ipostaza de scriitor a lui Coşeriu, analizând unele Particularităţi prozodice ale poeziei coşeriene (p. 177-182). Un alt subiect abordat a fost conceptul de «câmp semantic»; în acest sens, ca aplicaţie pe baze teoretice coşeriene, semnalăm studiul amplu Câmpul semantic al iubirii în comediile plautine, p. 151-171, semnat de Ioana-Rucsandra Dascălu şi Gabriela-Emilia Dascălu. Nu au scăpat atenţiei cercetătorilor nici ideile lui Coşeriu despre problema terminologiilor (vezi Alina Bursuc, Terminologia botanică din perspectivă coşeriană, p. 111-119, şi Cristina Florescu, Eugeniu Coşeriu şi chestiunea relaţiei dintre terminologiile ştiinţifice şi cele populare, p. 183-191), nici cele despre sociolingvistică (Florin-Teodor Olariu, Perspective coşeriene în sociolingvistica actuală, p. 305-321) sau despre schimbarea lingvistică (Anatol Ciobanu, Evoluţia limbii în viziunea lui Eugeniu Coşeriu, p. 121-132) sau despre concepţia lingvistică a lui Coşeriu în general (la Gheorghe Popa, Viziunea lingvală asupra lumii din perspectivă coşeriană, p. 305-322). Trebuie reamintit însă că teoria lingvistică a savantului român, ce acordă un loc cardinal semnificaţiei / semanticităţii limbajului, are un solid fundament filozofic, de aceea studiile exegetice elaborate de Ştefan Afloroaei (Un proiect exemplar de filozofie a limbajului, p. 83-93) şi Cristinel Munteanu (Pentru o justă înţelegere a conceptului de «semnificat» la Eugeniu Coşeriu, p. 255-271) sunt binevenite în acest context.
Există şi abordări riscante, care trădează o insuficientă cunoaştere fie a doctrinei coşeriene în ansamblul ei (vezi, de pildă, Armelle Jacquet-Andrieu, Sistema, Norma y Habla de Eugenio Coseriu. Entre cognition, linguistique & neuropsychologie, p. 215-229 – lucru cu atât mai surprinzător, cu cât autoarea acestei lucrări a tradus în franceză studiul coşerian menţionat în titlu încă din anii ’70!), fie a unui singur element al teoriei în cauză, dar care s-ar fi cuvenit să fie urmărit pe baza mai multor studii coşeriene, nu doar pornind de la o prelegere (vezi studiul lui Ilie Moisuc, Eugeniu Coşeriu şi problema limbajului poetic, p. 247-253).
Înregistrăm, totodată, şi studii (de altminteri, interesante şi serioase), care au prea puţin de-a face cu tema colocviului / volumului, în care autorii s-au „agăţat”, printr-o singură trimitere bibliografică, de una dintre ideile lui Coşeriu (vezi Valeriu Gherghel, Visul nesfârşit al secolului al XVII-lea: limba adamică, p. 201-213, şi Michela Russo, Teresa Proto, Interferences phonologiques et métriques: les rapports entre le français medieval de France et l’anglo-normand, p. 357-375).
În concluzie, se poate aprecia că volumul prezentat contribuie la o mai bună receptare a teoriei lui Eugeniu Coşeriu în mediul lingvistic românesc (unde a pătruns destul de târziu, mai ales după 1992). Filozof şi teoretician al limbajului de o reală originalitate şi romanist redutabil, născut în România Mare (ce includea pe atunci şi actuala Republică a Moldovei), dar impunându-se la nivel mondial în elita lingvisticii moderne, Coşeriu merita acest colocviu (şi, implicit, acest număr special) menit(e) să-l facă mai cunoscut românilor.
 
Note
1 „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, T. LI, 2011, Număr special (coordonat de Eugen Munteanu): Lucrările Colocviului Internaţional Eugeniu Coşeriu – 90 de ani de la naştere (Iaşi – Bălţi, 27-29 iulie 2011), 433 de pagini.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog