Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

GRAMATICĂ

Echivalente româneşti ale verbelor aspectuale din limba rusă cu prefixul до-

Aliona SOBOL

Alte articole de
Aliona SOBOL
Revista Limba Română
Nr. 9-12, anul XXIII, 2013

Pentru tipar

Fenomenul prefixării este foarte frecvent în limba rusă. De obicei, prefixele imprimă valori semantice suplimentare lexemelor la care sunt atașate.
Prefixul до- participă la formarea verbelor, adjectivelor, substantivelor şi a adverbelor. Adjectivele cu prefixul до- au semnificaţia de ceva trecut, consumat înainte de alt eveniment, de exemplu: дохристианский – „de până la apariţia creştinismului”, довоенный – „(de) dinainte de război, de până la război, antebelic”, добрачный – „dinainte de căsătorie, până la căsătorie” etc.
Substantivele formate cu до-, de tipul доистория – „preistorie”, la fel, au sensul de precedenţă, pe când adverbele semnifică aducerea până la o anumită limită, punct, ca în exemplele: досюда – „până aici”, донельзя – „cum nu se mai poate, peste măsură, la culme”, донизу – „până jos, până în jos” etc.
Verbele prefixale din limba rusă cu до- au alte semnificaţii decât lexemele substantivale, adjectivale şi adverbiale compuse cu до-. De obicei, prefixele determină, precizează acţiunea verbului la care sunt ataşate din mai multe puncte de vedere: spaţial, temporal, cantitativ, calitativ, gradual, rezultativ etc. sau pot modifica complet sensul verbului. În cele ce urmează, ne vom ocupa doar de cele ce nu modifică totalmente sensul verbului, ci doar indică cum are loc acțiunea, modul de realizare a ei .
Conform datelor oferite de lingvistul rus S. I. Ojegov, prefixul до- formează verbe cu semnificaţia de: 1) acţiune terminată, dusă până la capăt; 2) acţiune suplimentară, de adăugare, sporire; 3) acţiune îndelungată, cu urmări negative pentru subiect [1, 172]. De cele mai multe ori, prefixul до- imprimă verbelor la care este ataşat nuanţa de acţiune încetată, înscriindu-le astfel în Aktionsart finitiv (Aktionsart – categorie din sfera aspectualităţii, numită şi mod al acțiunii, aspecte lexicale, aspect obiectiv, mod al procesului; rus. способ действия). Echivalentele româneşti ale unor asemenea lexeme verbale sunt compuse cu ajutorul verbelor de aspect a termina, a sfârși, a înceta:
1. verbul de aspect a termina:
довязывать,I, imperfectiv (în continuare: ipf.) a termina de legat:
„Мирон Григорьевич в кухне довязывал крыло к вентерю, слушал рассказ Михея о каком-то давнишнем убийстве” [2, 198];
дочитать, a termina de citit:
„Я не дочитала, но там есть одно место, что трудно было удержаться от слёз” [3, 353];
„Кити настояла на своём и переехала к сестре пытаясь дочитать свой роман” [4, 141];
договорить, perfectiv (în continuare: pf.) a termina de vorbit:
„Ради Бога, дай мне договорить, – прибавил он” [5, 263];
„Он не успел договорить, – зал треснул от рукоплесканий” [6, 204];
„Доктор не договорил, увидев в руках Говядина дубовый кол с прилипшей кровью и волосами” [6, 346].
În exemplele citate supra, verbul a termina este succedat de supin (fenomen destul de frecvent), dar poate fi urmat şi de participiu cu valoare substantivală.
2. verbul de aspect a sfârși succedat de supin:
доборонить, pf., a sfârși de boronit, a termina boronitul.
Pentru a exprima aceeaşi semnificaţie de acţiune terminată, în echivalentele româneşti apare şi
3. verbul de aspect a înceta succedat de un verb la conjunctiv:
добродить, pf., a înceta să fermenteze (să fiarbă).
În afară de verbe, la exprimarea sensului de acţiune terminată, dusă până la capăt, participă şi anumite locuţiuni adverbiale, cum ar fi:
4. loc. adv. până la capăt:
доесть, pf., a mânca până la capăt (tot), a termina de mâncat:
„Служба в потешном войске была тяжёлая – ни доспать, ни доесть” [7, 75];
„Другая неприятность, расстроившая в первую минуту его хорошее расположение духа, но над которою он после много смеялся, состояла в том, что из всей провизии, что, казалось, нельзя было её доесть в неделю, ничего нe осталось” [5, 491];
докурить, pf., a termina de fumat, a fuma până la capăt (o ţigară începută):
„Чичиков докурил свою сигарету, сел в карету, приказывая кучеру двинуться с места поскорей” [8, 82];
дописать, pf., a termina de scris, a scrie până la capăt:
„Анна ещё сидела за письменным столом пытаясь дописать письмо” [4, 129];
допить, pf., a termina de băut, a bea până la capăt:
Допивал тайком недопитые стаканы” [9, 42];
догореть, pf. (cu varianta imperfectivă догорать) a arde până la capăt:
„И такой ужас нашёл на неё, что долго не могла понять, где она, и долго не могла дрожащими руками найти спички и зажечь другую свечу вместо той, которая догорела и потухла” [5, 618];
„Когда папироса догорала до ваты, доктор брал из толсто набитого портсигара новую, закуривал её об окурок, кашлял, весь багровея и почёсывая под раскрытой рубашкой волосатую грудь” [6, 78].
Locuțiunea adverbială până la capăt concurează în echivalentele românești cu alta, la fel de frecventă. E vorba de
5. loc. adv. până la sfârșit:
дослушать, pf., a asculta (a audia) până la sfârșit:
„Вронскому хотелось теперь дослушать и узнать, что он скажет ему” [5, 260];
„Она не дослушала, кивнула головой и стала протискиваться к вешалке” [6, 19].
În cazul verbului допить locuțiunile adverbiale de mai sus sunt înlocuite cu
6. loc. adv. până la fund:
допить,pf., a bea până la fund, a termina de băut.
Sporadic, în componența echivalentelor românești ale verbelor rusești cu prefixul до-, ce ausemnificaţia de acţiune terminată, dusă până la capăt,intră și următoarele locuțiuni adverbiale:
7. loc. adv. de-a binelea:
докиснуть, pf., a se acri (înăcri) de-a binelea;
8. loc. adv. de tot:
доломаться, pf., 1. pop., a se strica de tot;
9. loc. adv. cu totul:
добить, pf., 2. a zdrobi (definitiv, complet); a nimici; 3. a sparge cu totul (complet); 4. (despre ceas ș.a.) a suna ultima oară (dată):
„Недобитая птица бьётся в ягдташе: и противно, и жалко, и хочется поскорее добить и забыть” [10, 70].
Pentru a exprima același sens de acțiune terminată, echivalentele românești au în componența lor diverse adverbe, cum ar fi:
10. adv. de mod bine:
дослышать, pf., pop., a auzi totul, a auzi (a desluși) bine;
доспеть, pf., pop. 1. a se coace, a se pârgui bine, a se maturiza, a se rumeni;
додумать, pf., a se gândi bine, a cugeta, a chibzui, a-și duce gândul până la sfârșit;
11. adv. de mod complet;
12. adv. de mod definitiv:
довооружиться, pf., a se înarma complet; 2. a se înarma adăugător (suplimentar).
Uneori echivalentele româneşti ale lexemelor verbale cuдо-, cu sensul de acţiune terminată, dusă până la capăt, sunt compuse cu ajutorul pronumelui nehotărât (în continuare: pron. neh.) sau al adjectivului pronominal nehotărât (în continuare: adj. pron. neh.) tot, ca în exemplele:
13. pron. neh. tot (și cu forma de plural toți):
досказать, pf., a termina de spus (de povestit, de narat), a spune tot:
„Давайте сейчас попробуем, графиня, – начал он, но Левин хотел досказать то, что он думал” [5, 46];
„– Подожди, не хватай из рук, я сначала доскажу...” [6, 80];
доловить, pf., a termina de prins, a-i prinde pe toți;
14. аdj. pron. neh. toți:
досчитать, pf., a termina de numărat; a număra până la..., a număra toți..., a număra restul.
Altă semnificație, pe care o au verbele din rusă datorită atașării prefixului до-, e cea de acțiune suplimentară, de adăugare, sporire. Asemenea acțiuni se înscriu, conform clasificării efectuate de cercetătoarea A. Savin, în Aktionsart cumulativ” [11, 67]. Românește această semnificație este exteriorizată, preponderent, cu ajutorul adverbelor, printre care:
15. adv. de mod suplimentar:
добрать, pf., a lua, a culege, a aduna suplimentar; 2. a sfârși de luat (cules, adunat); 3. a termina de zețuit;
16. adv. de mod adăugător:
довооружить, pf., a termina de înarmat, 2. a înarma adăugător (suplimentar);
17. adv. de mod mai:
додержать, pf., a mai ține, a ține până în (la)...
Uneori adverbul mai este însoțit și de alte lexeme adverbiale, cum ar fi:
18. adv. puțin:
догулять, pf., 1. a se mai plimba puțin; a termina de petrecut;
19. adv. încă:
додать, pf., a mai da (încă), a mai da restul (ceea ce a rămas).
Am atestat și un caz când echivalentul românesc al verbului cu до- este un verb format cu
20. prefixul re-:
довесить, pf., 1. a recântări (pentru a adăuga cantitatea care lipsește). 2. a termina de cântărit.
Pentru a exprima sensul de acţiune îndelungată, cu urmări negative pentru subiect, pe care îl au unele verbe cu до-, în limba română se recurge la
21. perifrază, de exemplu: доигратьсяa o păți jucându-se prea mult; добегаться – a o păți alergând prea mult.
До- este considerat un prefix cuo valență relativ mică. Cu toate acestea, am stabilit numeroase posibilități de exprimare în română a sensurilor pe care verbele rusești le obțin datorită atașării acestuia. De cele mai multe ori, în componența echivalentelor românești intră verbe de aspect, adverbe, locuțiuni adverbiale, uneori – pronume nehotărâte, adjective pronominale nehotărâte, substantive. De aici pornește și diversitatea modelelor structurale, care, în ordinea descreșterii frecvenței, sunt următoarele:
1. verb aspectual + verb la supin;
2. verb + adverb;
3. verb + locuțiune adverbială;
4. verb + pronume nehotărât;
5. verb aspectual + verb la conjunctiv;
6. verb + substantiv;
7. verb + adjectiv pronominal nehotărât;
8. adverb + verb;
9. perifrază;
10. verb prefixal.
 
Bibliografie
1. С. И. Ожегов, Словарь русского языка. Изд. 22-е, Русский язык, Москва, 1990.
2. М. Шолохов, Тихий Дон, Том 1, Картя молдовеняскэ, Кишинёв, 1985.
3. А. П. Чехов, Невеста // Рассказы. 1977.
4. Л. Н. Толстой, Анна Каренина, Художественная литература, Кишинёв, 1981.
5. Л. Н. Толстой, Анна Каренина, Картя молдовеняскэ, Кишинёв, 1985.
6. А. Толстой, Хождение по мукам, Том 1, Лумина, Кишинёв, 1978.
7. А. Толстой, Пётр Первый, Кыргызстан, Фрунзе, 1974.
8. Н. В. Гоголь, Мёртвые души, Художественная литература, Москва, 1985.
9. Л. Н. Толстой, Война и мир, Картя молдовеняскэ, Кишинёв, 1975.
10. Л. Толстой, Воскресение, Картя молдовеняскэ, Кишинёв, 1969.
11. A. Savin, Valori lexico-gramaticale ale locuţiunilor verbale româneşti în plan sincronic şi diacronic (Categoria Aktionsart şi Terminativitate: Aterminativitate) / Autoreferatul tezei de doctor în ştiinţe filologice, Chişinău, 1996.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog