Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

Peisaje literare din Basarabia în dimensiunea istoriei

Maria ABRAMCIUC

Alte articole de
Maria ABRAMCIUC
Revista Limba Română
Nr. 9-12, anul XXIII, 2013

Pentru tipar

(referinţe la volumul Literatura basarabeană şi modelele literare europene de Ana Bantoş)
 
În Literatura basarabeană şi modelele literare europene1(Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2013), miza demersului analitic, întreprins cu acribie de laborioasa cercetătoare Ana Bantoş, o constituie nu doar examinarea şi explicarea parcursului literar românesc din Basarabia postbelică până în actualitate, dar şi prezentarea, cuprinzătoare, a subiectului, în conformitate cu sinuoasa problemă identitară. Dublul periplu, critic şi istorico-literar, i-a solicitat autoarei un elan susţinut, căci, în orizonturile sale interpretative, au intrat comentarii ale mai multor destine literare, consumate într-un impresionant segment temporal. Înaintarea fenomenului, acumulările succesive de substanţă literară, în fine, coagularea, într-un spaţiu omologat, sub impulsul esteticilor moderne, a literaturii ţinutului constituie obiectul acestui consistent volum. Construite cu atenţie şi rigoare, studiile evaluează diverse manifestări ale sensibilităţii artistice, de la activitatea criticului Vasile Coroban la creaţia poetei Liliana Armaşu.
Complexitatea volumului, polifonia sa descind din explorarea unui impresionant corpus de texte şi autori, fiind relevate, în primul rând, raporturile acestora cu pattern-urile edificatoare. Conţinuturile se repliază totuşi pe un subiect magistral: evaluarea identităţii literaturii române din spaţiul pruto-nistrean, prin prisma raportării sale la modelele europene sau la cele americane, instaurarea, prin traversarea unor timpuri agresive, a unui registru omologator. E tocmai formula ce sudează părţile cărţii, în care Ana Bantoş a reunit un bogat material istorico-literar, selectat de pe câteva teritorii cu diverse configuraţii valorice. În acest sens, demonstraţia se compune din exemple relevante, cum ar fi explicarea relaţiei lui Ion Vatamanu cu poezia americană, atractivă pentru poetul de la Chişinău prin „antisentimentalismul şi antiromantismul” ei, sau cea referitoare la influenţele din Garcia Lorca şi Rilke în poezia lui Grigore Vieru.
O radiografiere a scrisului românesc de la est de Prut, începând cu a doua jumătate a secolului trecut şi până în prezent, îi impune exegetei aplicarea unor multiple perspective interpretative. Explicarea fenomenelor literare, care au evoluat sub „teroarea istoriei”, dar şi sub semnul preceptelor moderniste sau al celor postmoderniste, a presupus evocarea destinelor literare ale condeierilor din câteva generaţii. Autoarea volumului supraveghează minuţios, cu vocaţie ordonatoare, evoluţia formelor, afirmarea conceptelor în perioadele evaluate. Respectând obiectivul strategic de prezentare a oscilaţiilor şi metamorfozelor literaturii române din Basarabia, „aflată sub vremi”, a condiţiei scriitorului în contexte istorice şi sociale concrete, Ana Bantoş decelează, în cele trei mari compartimente, Tradiţie locală şi modernitate europeană, Literatura de la est de Prut şi brutalităţile istoriei şi Scriitorii basarabeni între modernism şi postmodernism, cazurile ilustrative ale unor scriitori care au trăit şi au creat în epocile respective. Debutând cu evocarea activităţii de diplomat şi a creaţiei lirice a lui Lucian Blaga, care „a suplinit oarecum rolul diplomatic atât de necesar în menţinerea relaţiilor dintre peisajul cultural, literar şi, în definitiv, identitar al românului basarabean cu cel european” (p. 14), cercetătoarea estimează meticulos, prin prisma particularizării, experienţele literare ale lui Nicolai Costenco, Ion Vatamanu, Vladimir Beşleagă, Andrei Lupan, Lidia Istrati, Vasile Leviţchi, Liviu Damian, Grigore Vieru, dar şi ale unor scriitori din actualitate, Leo Butnaru, Lorina Bălteanu, Steliana Grama, Constantin Cheianu, Ştefan Baştovoi, Iulian Ciocan, Anatol Moraru, Liliana Armaşu ş.a.
Axate pe detalii, studiile Anei Bantoş impresionează prin rigurozitatea judecăţilor de valoare, emise la capătul unor lecturi în profunzime, prin multiplele informaţii factuale, inserate în actul critic, ceea ce-l decorsetează, îl absolvă de inserţiile teoretizante şi îi imprimă lejeritate, devenindu-i familiar cititorului, celui tânăr, în special, care va recunoaşte aici configuraţiile exacte ale ambianţelor literare şi exegetice din spaţiul basarabean postbelic şi din cel contemporan, căci unicul criteriu aplicat operelor comentate îl constituie cel estetic. Se mai remarcă şi tonalitatea echilibrată a autoarei în raport cu subiectele repudiate, de obicei, în critica din ultima perioadă. În aceste cazuri, comentariile iau în calcul resursele timpului istoric, în care s-a derulat evenimentul propriu-zis, „o istorie care nu se lasă cu una cu două explicată şi nu e recognoscibilă pentru toată lumea” (p. 85). De exemplu, în „încercarea de a spulbera ambiguitatea care planează deasupra unei figuri emblematice pentru peisajul basarabean postbelic, cum este Andrei Lupan” (Intelectualul basarabean şi istoria), autoarea se conduce de un singur principiu, exprimat cu fermitate în aserţiunea: „Iată de ce îmbinarea hermeneuticii existenţiale cu cea ideologică în abordarea creaţiilor scriitorilor din acea perioadă este inevitabilă” (p. 86). Comentariile şi reflecţiile critice devin verosimile doar raportate la realităţile istorice sau la conjunctura social-politică a epocii. De altfel, o structură repetabilă transpare insistent din conţinutul volumului Literatura basarabeană şi modelele literare europene – cea a identităţii scriitorului basarabean. Amplul studiu, Scriitorul basarabean şi reflexele brutalităţii istoriei, în care se conţin date cutremurătoare despre omul şi scriitorul Nicolai Costenco, explică de ce anume această personalitate literară „ilustrează poate cel mai complicat şi mai distorsionat destin al creatorului basarabean din secolul al XX-lea” (p. 53). În fond, autenticitatea scriitorului basarabean, menţionează autoarea volumului, se conturează doar prin prisma evenimentului istoric propriu-zis. „De acest lucru trebuie să ţinem cont în permanenţă şi în condiţiile avântării societăţii noastre spre postmodernism, spre societatea de consum, spre mondializare, spre jocul simulacrelor”, explică exegeta (p. 185).
Studiile incluse în primele două compartimente pun în lumină dificultăţile de ordin nonliterar, cu care se confruntau scriitorii în perioada regimului autoritar, condiţiile traumatizante, în care s-a constituit literatura locului în acest răstimp. O manifestare emblematică a spiritului nonconformist este cazul lui Vasile Coroban, care, în anii şaizeci-şaptezeci ai secolului trecut, „a dat contururi inconfundabile demersului critic basarabean, accentuând necesitatea afirmării conştiinţei de sine în literatură” (p. 18). Opţiunile sale pentru creaţia clasicilor români şi maniera exegetică în care comentează proza lui Ion Creangă vor întreţine, într-o formulă camuflată, dialogul cu spaţiul exegetic din ţară, iar investigarea mai multor autori din literatura universală semnifica, în condiţiile unei ideologii restrictive, pledoaria sa pentru organicitatea formulei local – naţional – universal.
În Inima mea începe de la orizont, tabloul literar al anilor şaizeci este refăcut din precizări clarificatoare, necesare în vederea înţelegerii contextului în care a activat generaţia respectivă, căreia „i-a revenit sarcina extrem de dificilă de a contribui la renaşterea din cenuşă a păturii intelectuale basarabene exterminată în totalitate de către regimul postbelic”. Astfel se face că o imagine frecventă în lirica lui Ion Vatamanu, „oraşul îngenuncheat pe care poetul îl poartă în suflet este, de fapt, geografia spirituală a unei Basarabii devastată şi ruptă de la matricea ei firească. Familia de spirite din care făcea parte Vatamanu era numeroasă şi trebuie menţionat că a existat un dialog fertilizator în mediul literar al anilor ’60-’70, când, se pare, încrederea reciprocă dintre oamenii de cultură şi de litere se axa în mare măsură pe principiul următor: «Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele personale» (Jean D’Ormesson)” (p. 31-32).
Viaţa literară din spaţiul basarabean postbelic se vădeşte în toată complexitatea sa, căci investigaţiile Anei Bantoş fixează şi legăturile intraculturale, în cadrul cărora literatura română din Basarabia, prin intermediul mesagerilor săi, stabileşte contacte cu zone culturale europene. În acest mod se explică prezenţa, în economia volumului, a studiilor consacrate unor intelectuali care au intermediat între cultura română şi cea occidentală, Dialogul intercultural ca logos al celuilalt, dedicat lui Valeriu Rusu, rezident în Franţa, şi Singularitatea şi singurătatea rostirii, conţinând emoţionante referinţe la coordonatele liricii lui Alexandru Lungu, stabilit la Bonn, pentru care „Tragismul infertilităţii, de sorginte mallarmeeană, se suprapune peste nemărginirea exilului” (p. 41).
În cel de-al treilea compartiment, Scriitorii basarabeni între modernism şi postmodernism, cercetătoarea sesizează şi comentează metamorfozele spaţiului literar contemporan, produse ca rezultat al impactului acestor concepte asupra creatorilor din ultimele generaţii. După operaţia de clarificare a diferenţelor dintre aceste două curente literare, prin intermediul comentariilor la Postmodernism şi elitism. Postmodernismul românesc şi circulaţia elitelor şi Transmodernismul, volume semnate de Adrian Dinu Rachieru şi, respectiv, Theodor Codreanu, Ana Bantoş dimensionează reflexele acestor „-isme” în creaţia unui grup de poeţi şi prozatori contemporani, plasaţi deja în alte ecuaţii decât cele anterioare, relaţii explicate în studiul final, Scriitori basarabeni şi paradigme literare europene. În loc de postfaţă.
În peisajul critic românesc, volumul Literatura basarabeană şi modelele literare europene relevă sigur, fără stridenţe, statutul literaturii române din Basarabia în contextul marii literaturi naţionale, dar şi în cel al literaturilor continentale. Important e că Ana Bantoş, triind faptele literare din câteva epoci, diseminează, eliberată de prejudecăţi, un amplu material factologic, îl conceptualizează şi îi dă un diagnostic exact. Denunţând o pronunţată tentă recuperatorie, acest efort al cercetătoarei dobândeşte importanţă şi în sensul că oferă posterităţii mărturiile necesare despre ceea ce s-a produs şi se mai produce în interiorul acestui fenomen efervescent.
 
Note
1 Literatura basarabeană şi modelele literare europene de Ana Bantoş, volum rezultat din activitatea de cercetare postdoctorală a autoarei în cadrul proiectului Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale, monitorizat de Academia Română în perioada 2007-2013.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog