Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DIALOGUL ARTELOR

O fascinantă lume, vatra neamului

Ana MARIAN

Alte articole de
Ana MARIAN
Revista Limba Română
Nr. 9-12, anul XXIII, 2013

Pentru tipar

Sugestiv pentru activitatea de creaţie a protagonistei, titlul expoziţiei „Vatra neamului”, vernisată în decembrie anul trecut, la Centrul Expoziţional al UAP „Constantin Brâncuşi” din Chişinău, a constituit în fond retrospectiva discursului artistic al Eleonorei Brigalda, Om emerit, doctor în studiul artelor, profesor universitar.
Aşa precum sugerează şi majoritatea lucrărilor distinsei pictoriţe, totul – în viaţă, dar şi în creaţie – începe de la vatra părintească, de acasă. Căldura lăcaşului părintesc, având casa mare frumos aranjată, ca în zi de sărbătoare, pitorescul covorului moldovenesc, al prosoapelor şi păretarelor, icoana din centrul compoziţiei sunt surprinse în tripticul Acasă (2012). Modul de reprezentare „primitivist”, cu perspectivă deformată, imprimă un farmec deosebit acestor amintiri ale Eleonorei Brigalda, evocând căldura palmelor mamei, cordialitatea tatălui, atmosfera inconfundabilă şi de neuitat din anii copilăriei.
Tema activităţilor ancestrale ale ţăranilor este oglindită în lucrarea Carul cu fân (2005), care oferă privirii un peisaj inedit, cu scări parcă ridicate pentru a urca la cer, un car fără boi, părăsit, şi luna luminând acest spectacol nocturn.
Casele ţărăneşti ale pictoriţei (Casă bătrânească [2003], Casă bătrânească [2009]) se remarcă prin detalii scumpe sufletului ei: portiţa, pomul din ogradă. Lumea privită de la fereastra casei părinteşti e curată şi scăldată în alb, cu un soare imens, ca în timpurile de altădată. Gutuile de pe pervaz transmit parcă aievea gustul lor dulce-amărui (Galbenă gutuie [2009]).
Multiplele peisaje lucrate într-o gamă cromatică abundentă, dar cu dominante diferite, includ scene pitoreşti cu dealuri şi stânci, un cer întotdeauna înnourat, imprimând compoziţiei note dramatice (Stâncile de la Corjeuţi [2004]). Peisajul „de acasă” este, de fapt, amprenta sufletului fiecăruia dintre noi. Îndepărtarea de aceste plaiuri o resimţim nostalgic, contemplând multe dintre lucrările E. Brigalda.
Trecutul şi prezentul, soarta, destinul de azi şi de mâine al Republicii Moldova nu o lasă indiferentă pe pictoriţă, care realizează pânze alegorice în acest sens: Moldova (2009) şi 7 aprilie 2009 (2012).
Dramatismul existenţei basarabenilor – război, deportări, foamete – este întruchipat în tripticul Deportări (2012, ulei pe pânză). Partea centrală a tripticului atinge cote maxime de tragism, pe fundalul unui tren în mişcare fiind repartizate convenţional portrete de familie ale represaţilor. Viaţa fericită, familia, traiul demn devin nişte jucării în mâinile celor care au călcat cu tancurile peste ţarina noastră. Ca o completare a acestei idei este şi panoul Mânie cerească (2012), care îl reprezintă pe Sf. Arhanghel Mihail. Tratarea iconografică este abandonată – Sfântul, de obicei calm, are fruntea încruntată...
Tripticul Dumbrava roşie (2009-2012) reprezintă ceata lui Ştefan cel Mare, adunată lângă stejarul care-i poartă numele. Cromatica tabloului, contrastul alb-roşu-negru subliniază linia subiectului, tripticul amintind, prin rezolvarea plastică (mai ales ale părţilor laterale), lucrările târzii ale lui Kazimir Malevici.
Alt triptic, Podul cu flori (2010) este o realizare originală în spiritul artei abstracte, figurile – din stânga lui Ştefan cel Mare, din dreapta Mariei Voichiţa – amintind un colaj, fiind parcă decupate de pe tapiseriile sau picturile murale medievale.
Abordând teme istorice, Eleonora Brigalda caută răspunsuri şi sensuri noi. Este elocvent în acest context tripticul Eternitate (1998-2002). Motivele din cultura Cucuteni-Tripolie (în centru) şi cele ale culturii sciţilor (în părţile laterale) sunt unite într-o compoziţie armonioasă. Linia orizontului, care separă cerul de pământ, parcă aminteşte dilemele noastre existenţiale.
Tema comunicării cu divinitatea este resimţită în tripticul Mănăstiri rupestre (1997). Peisajele sacre de la Butuceni (în centru), Saharna (în stânga), Ţâpova (în dreapta), pe lângă cromatica armonioasă şi formele stâncilor modelate măiestrit, conţin mărturia trecutului şi îndemnul spre un viitor luminat de credinţă.
Peisajul este genul pe care Eleonora Brigalda îl practică frecvent în taberele de creaţie: Biserica din Pancevo (2012), Curte din Pancevo (2012), Biserica din Parcova (2003), Peisaj. Tescani (2004) etc. Atmosfera lucrărilor este întotdeauna diferită, dar mereu plină de dramatism.
Tablourile urbane (Peisaj medieval [2007] şi Curte. Chişinău [2003]) păstrează urmele civilizaţiei, accentuează farmecul unor construcţii vechi, iar melancolia şi singurătatea îşi găsesc reflectare în peisajul Pe lângă plopii fără soţ (2010). În compoziţia Stâna de Aur (2012) nonfigurativul şi figurativul conlucrează armonios. Tehnica mixtă este reuşită, culoarea care „curge liber” creează efecte deosebite.
Ecoul mării, ca o chemare adâncă, misterioasă, se observă în mai multe compoziţii şi ia forme fantastice, ireale, romantice. Lucrările Al nouălea val (2006), Ecoul mării, triptic (1998) reprezintă relicve marine, scoici şi un nud, care frapează prin modelajul fin, nuanţat. Fragile, aceste obiecte creează o atmosferă suprarealistă, în interiorul scoicilor ascunzându-se vocea mării, vocea inefabilului, a destinului.
Printre naturile moarte se remarcă cea cu titlul Peşti (2003). Pictată în culori vii, dar prin care transpare albul pânzei, această natură statică cucereşte ochiul cu detalii realiste.
Expoziţia Eleonorei Brigalda „Vatra neamului” ne oferă prilejul de a cunoaşte o fascinantă lume de culori şi forme plastice, justificând în cel mai viguros mod vocaţia unui autentic şi talentat mânuitor de penel.
 
 
Notă biobibliografică
Eleonora Brigalda a studiat la şcoala republicană medie specială de artă plastică din Chişinău (1970-1977) şi la Facultatea de arhitectură şi urbanism a Universităţii Tehnice din Chişinău (1977-1982).
Lector la Institutul de Arte AMTAP din Chişinău (1983-1985), lector superior, conferenţiar, şef al catedrei de Pictură, profesor universitar la Facultatea Arte Plastice şi Design, U.P.S. „Ion Creangă” (1988-2013); doctor în studiul artelor (1994).
Expoziţii personale: Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, România (1997); Biblioteca „Onisifor Ghibu”, Chişinău, Republica Moldova (2005); Ambasada SUA, Chişinău, Republica Moldova (2006); Main-Kinzig-Forum, Gelnhausen, Germania (2010); Galeria UAP „Tonitza”, Iaşi, România (2010); Casa Corpului Didactic, Iaşi, România (2010); Centrul de Studii Europene, Iaşi, România (2010); Centrul Expoziţional „C. Brâncuşi”, Chişinău (2012) ş.a.
Premii / distincţii / titluri onorifice: Premiul „Limba noastră română”, Concursul Uniunii Latine, Chişinău, R. Moldova (1982); Premiul „OMEGA” la expoziţia „Saloanele Moldovei” (1997); Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova (2003); Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova (2005); Diploma de excelenţă, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Iaşi (2009); Premiul Special pentru Pictură, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Iaşi (2010); Titlul Onorific „Om Emerit” (2010); Premiul „M. Eminescu”, Muzeul „M. Eminescu”, UAP, România, Iaşi (2011); Premiul ITALIA pentru artă, Chişinău, Republica Moldova (2012).
Publicaţii: Este prezentă în presa de specialitate cu articole şi recenzii privind istoria şi teoria artei contemporane. Semnează volumele Evoluţia picturii de gen din Republica Moldova (2002), Pavel Şillingovski (Maeştri ai artei Basarabene din sec. XX) (2004), Igor Vieru (Maeştri ai artei Basarabene din sec. XX) (2006), Tudor Golenco (2010).
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova (1991), membru al Asociaţiei Internaţionale a Artelor Plastice IAA-AIAP UNESCO (1995).
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog