Aleea Clasicilor


În fiecare zi a anului, locul nostru drag, de vis şi zăbovire a paşilor, este Aleea Clasicilor...
...aici veşnicia e-atât de aproape
c-o poţi atinge cu mâna...
Aici şi-au dat întâlnire marii ctitori ai literelor române. Istoria a vorbit cu glasurile lor.
Timpul şi-a încetinit mersul în preajma paginilor scrise de ei. Graiul s-a purificat rostit de buzele acestora.
Gândurile le sunt neatinse de cărunţie.
Timpul lor este altul.
Aerul din preajma acestor busturi e curat şi limpede, ca aerul din preajma munţilor.
Ei au însemnat trecerea vremurilor cu cele scrise.
Ei au trăit în logos, ca într-o ţară.
Nicolae Milescu-Spătaru, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi, Constantin Negruzzi, Alexandru Hâjdeu, Alecu Russo, Alexandru Donici, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coşbuc, Ion Luca Caragiale, Alexei Mateevici, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Constantin Stere, Mircea Eliade, Octavian Goga, George Călinescu, Nichita Stănescu, ale căror nume le poartă şi le vor purta, fără a osteni să le tot rostească,
„...secolii din gură-n gură”.
Ca meşterii ce se modelau după catedralele pe care le-au zidit, ei s-au modelat după chipul şi asemănarea operelor pe care le-au scris.
Ca şi cum vremuri trecute şi viitoare s-au întâlnit aici.
Veacuri s-au concentrat într-o clipă.
Istoria însăşi – într-o pagină de carte.
Aici, chiar frunzele au în foşnetul lor ceva dintr-un răsfoit de cronică.
Aici, arborii par mai îngânduraţi şi mai demni...
Aleea Clasicilor...
Respiraţia oraşului în acest loc e mai domolită. Ca şi cum ne-am afla undeva pe un ţărm de ape ori la un mijloc de codru.
Sau la o margine de Veşnicie...