Lăsaţi cititorul să vină spre carte…

La apariţia celei de-a treia ediţii a cărţii Cultura comunicării, semnată de doctorul în filologie Alexei Palii, venim să punctăm cîteva repere fundamentale ale acesteia. Prin chiar titlul cărţii, autorul îndeamnă cititorul spre cultură. Şi nu este vorba de cultură în sens generalizat, ci de cultura comunicării interumane, de varii aspecte ale comunicării orale şi ale celei în scris, abordate aici din perspectiva unui lingvist. Autorul s-a aplecat cu meticulozitate asupra vorbirii – ca expresie a gândirii, asupra scrierii – ca modalitate de transmitere a mesajului, asupra propoziţiei logice – ca judecată etc. Toate acestea le-a supus unei rigori teoretice absente poate la suprafaţă, dar existente în profunzime. Autorul îşi întemeiază expunerea pe un viguros suport logic, pe o gândire accentuat discursivă.

Lucrarea se adresează, în egală măsură, liceenilor, studenţilor, funcţionarilor de stat, politicienilor, oamenilor de afaceri, redactorilor şi altor specialişti din diverse domenii. Concepută şi elaborată pentru un segment extins al populaţiei – de la elevi la pensionari –, cartea se înscrie în categoria manualelor din care poţi învăţa de sine stătător, dar şi din care poţi să-i înveţi (eventual, în calitate de profesor) şi pe alţii. (Din acest punct de vedere, considerăm că lucrarea întruneşte calităţile unui manual, motiv pentru care în continuare vom numi-o de cele mai multe ori manual.)

Fiecare paragraf al manualului este dominat de persuasiunea autorului întru o comunicare civilizată. Această calitate transpare ca o convingere fermă în faptul că numai o comunicare în limitele culturii – ale cărei principii le expune Alexei Palii – poate fi eficientă şi constructivă, iar o comunicare ce nu se desfăşoară în aceste limite devine ineficientă, sterilă, poate chiar distructivă.

Manualul mai are o calitate deloc neglijabilă: este situat pe o pistă interdisciplinară, vizînd nu doar studiul limbii/limbajului, ci şi studiul eticii, logicii, istoriei, dreptului, psihologiei, esteticii, diplomaţiei, administraţiei publice etc.

Autorul are grijă de maniera în care elevul (cititorul) poate însuşi conţinutul, îşi poate cizela potenţialităţile de comunicare. Anume în acest scop, el inserează numeroase exemple concludente din comunicarea cotidiană, din presă, modele de acte oficiale, apelează la reprezentări grafice etc. În acest context, ar mai fi de adăugat că majoritatea textelor-exemple au fost selectate astfel, încît îţi trezesc sentimentul de demnitate naţională.

Spiritul de cercetător, de lingvist, l-a determinat pe Alexei Palii să includă în carte capitolul Cazuri dificile de vocabular, amintindu-ne parcă de cuvintele lui Al. Odobescu „să nu ne batem joc […] de ce avem mai scump, rămas de la părinţi (limba – n.n., E.G.)”. Aici autorul aplică principiul de juxtapunere a limbajului incorect cu limbajul normativ, ridicînd la rang de lege următoarele: „condiţia sine qua non a unei comunicări calitative este cunoaşterea limbii” (p. 249). În acelaşi timp, el subliniază: „Norma literară atestă cuvintele la o anumită etapă istorică, însă o dată cu trecerea timpului, ea rămîne în urmă, fiind nevoită ca la anumite perioade să-şi revizuiască prevederile, pentru a le aduce în concordanţă cu uzul, cu realitatea lingvistică” (p. 218).

Roland Barthes, teoreticianul gradului zero al scriiturii, vorbea despre „paradisul cuvintelor”, despre „plăcerea textului”. Dacă ni se permite o analogie, vrem să spunem că autorul nostru este obsedat (în sens absolut pozitiv) de „plăcerea comunicării” în „paradisul culturii”. Cercetător prin opţiune, Alexei Palii abordează numeroase probleme stringente ale limbii, articulează în subtilitate ştiinţifică exemplele luate în discuţie, fără a estompa în nici un fel criteriul accesibilităţii (atît de important pentru un manual).

S-ar potrivi aici o parafrază la cunoscuta parabolă biblică: „Lăsaţi copiii să vină la mine”. Această parafrază ar fi: „Lăsaţi cititorul să vină spre carte, spre cultură”. Să se lumineze. Să cunoască valoarea cunoştinţelor, să scurtcircuiteze incultura în toate faţetele ei. Acesta ar fi mesajul major al cărţii Cultura comunicării, pe care o recomandăm tuturor celor care conştientizează importanţa creşterii noastre lingvistice şi culturale în condiţiile unui timp de maximă globalizare şi mondializare, cînd însăşi fiinţa unui neam cum este al nostru poate fi strivită, dacă nu o vom ocroti, cu toţii.

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT

Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

Lăsaţi cititorul să vină spre carte…

Elena GROSU