Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

POEZIE

Elansaţi

Michel DEGUY

Alte articole de
Michel DEGUY
Revista Limba Română
Nr. 11-12, anul XII, 2002

Pentru tipar

Ei elansaţi se lansează, iubirea şi comparaţia!
Iubirea compară comparaţia pe care-i place s-o laude cu
anafora
iar lira safică ţese
incomparabila frumuseţe a marginilor
în contra-ziua unei eclipse a Fiinţei
 
(doar că îndepărtându-mă-n barcă de insula-hotel
în zori pe care tu-i salutai de la fereastră la Uda pur –
încă nu eram ieşiţi din poveste
ci protejaţi, chiar încredinţaţi
de o constantă a lui Propp chiar şi mai frumoasă
decât trofeele fotoscopice)
 
Va fi
mereu prea devreme mereu prea târziu
deci este acum acel
prea tardiv şi de tot prematur adio
 
 
Zaceri
 
De dublul tău eu mă agăţ cu falangele-n timp ce
dublul tău îşi ridică în mod rezonabil ancora. Şi ca
într-o dramă ne separăm dând înapoi întâlnirea cu
încetinitorul. Iar tu nu eşti acolo îi spuneai tu pur
şi simplu unui tu. Eu te văd tulbure, desfăşurându-ţi
mucoasele pe fire entoptice, iar încetul cu-ncetul întreg
trupul tău e îmbibat de o umoare pe care urmează să
şi-o compună şi să o caute-n tine dimpreună cu a lui şi a ta.
 
 
Unde se pierde timpul
 
Minuscula şi aproape subliminala pierdere a timpului,
ce este pierdere a timpului cum e atunci când pierdere a răului
devine izvor, acolo unde timpul se pierde e un deliciu – când
mă ridic de pe scaun, chemat de sonerie, şi în acest interval – de
douăzeci, patrucezi de secunde? Impus, eliberat de sarcina
de a scrie, de constrângerea de a inventa un laborios vad,
dar în acest timp hărăzit nimicului, nu mă gândesc la altceva
decât să deschid...
 

 

 

 

În româneşte de Dinu FLĂMÂND

 

 
 
* * *
Născut în 1930 la Paris, este profesor emerit la Universitatea Paris VIII. Preşedinte al Colegiului Internaţional de Filozofiedin 1989 până în 1992, Michel Deguy s-a aflat în fruntea Casei Scriitorilor între anii 1992 şi 1998. Este redactor-şef al revistei Po&Sie (Berlin), membru al comitetului revistei Temps modernes şi al revistei Rue Descartes. În 1989 i-a fost decernat Marele Premiu Naţional de Poezie. A publicat numeroase volume: Les Meurtrières (P.J.Oswald, 1959), Poèmes de la presqu’île (Gallimard, 1962), Biefs (Gallimard, 1964), Ouï’dire (Gallimard, 1965), Figurations (Gallimard, 1969), Poèmes 1960-1970 (Gallimard, 1973), La Machine matrimoniale ou Marivaux (Gallimard, 1982), Gisants (Gallimard, 1985), La Poésie n’est pas seule (Seuil, 1987), Arrêts fréquents (Anne-Marie Métaille, 1990), Axiomatique Rosace (Cartes blanches, 1991), À ce qui n’en finit pas (Seuil, 1995), La Raison poétique (Galilée, 2000), Splée de Paris (Galilée, 2001), Un homme de peu de foi (Bayard, 2002).
Traducător al lui Heidegger (Approche de Hölderlin, Gallimard, 1962) şi al lui Paul Célan, scriitorul a mai editat, împreună cu Jacques Roubaud, 21 poètes américains (Gallimard, 1980), iar în colaborare cu Jean-Pierre Dupuy publică René Girard et le problème du mal (Grasset, 1982); Au sujet de Shoah (Berlin, 1990) – cu şi pentru Claude Lanzmann.
Unele antologii din opera sa au apărut în Statele Unite (Given Giving, traducere de Cl. Eshleman, U.C. Press, 1984), în Italia şi în Polonia. Scriitorului i-a fost consacrat un colocviu internaţional (ENS din Fontenay, 1995).
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog