Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PĂCAT CĂ ŞI GIGANŢII TREC ÎN ALTĂ LUME...

Îndoliat omagiu

Stelian DUMISTRĂCEL

Alte articole de
Stelian DUMISTRĂCEL
Revista Limba Română
Nr. 10, anul XII, 2002

Pentru tipar

Savantul care a revoluţionat lingvistica modernă, orientîndu-i evoluţia pentru secolul al XXI-lea, cunoscut şi apreciat în întreaga lume, s-a născut la Mihăileni – Bălţi şi şi-a început studiile universitare la Iaşi, apreciat, aici, de profesori de seamă, printre care Iorgu Iordan şi Petru Caraman. Cu o bursă oferită de Statul italian, a plecat, în anul 1940, în această ţară, unde, după absolvirea Facultăţii de Filosofie la Universitatea din Roma, şi-a trecut doctoratele în Litere, la Roma (în 1944), şi în Filosofie, la Milano (în 1949).
Între anii 1951 şi 1963 a fost profesor la Universitatea din Montevideo (Uruguay, ţară a cărei cetăţenie a păstrat-o pînă la moarte); aici, a modernizat învăţămîntul filologic şi a iniţiat cercetarea ştiinţifică de profil. A venit, prin „chemare”, la Universitatea Eberhard-Karls din Tübingen, unde a funcţionat pînă la pensionare, dezvoltînd direcţii de cercetare şi creînd o şcoală lingvistică ce s-a impus pe plan mondial. Ca profesor invitat, a ţinut cursuri de lingvistică generală şi de romanistică la cele mai prestigioase universităţi din Europa, America Latină şi din Japonia.
Prestigiul ştiinţific i l-au adus, pentru început, publicarea unor importante lucrări de teorie, consacrate temelor „Sistem, normă şi vorbire” (1952), „Sincronie, diacronie şi istorie” (1958), urmate de cele intitulate „Teoria limbajului şi lingvistica generală” (1962), „Pentru o semantică diacronică structurală” (1964), „Universaliile lingvistice” (1974) şi multe altele. Este considerat întemeietorul lingvisticii ca ştiinţă a culturii, readucînd în primul plan al domeniului raportul dintre om şi limbă şi funcţia comunicativă a limbajului. După 1990, din perspectiva filozofiei culturii, a apărat cu tenacitate identitatea românească în limbă şi cultură, peste graniţe politice efemere, prin studii, conferinţe, pamflete în versuri şi în proză.
Lista lucrărilor lingvistului numără peste 50 de volume şi cîteva sute de studii şi articole, publicate în limbile spaniolă, germană şi franceză, traduse, apoi, în engleză, rusă, dar şi în coreeană sau japoneză (la Tokyo i-au apărut, prin grija şi în traducerea discipolilor de aici, şapte volume masive). În ultimii zece ani, a fost tradus şi în limba română (12 volume, tipărite în România şi în Republica Moldova).
La împlinirea a 60, 70, 75 şi 80 de ani, savanţi din întreaga lume i-au consacrat impresionante volume omagiale, cel din urmă fiindu-i prezentat la sărbătorirea, în mijlocul celor apropiaţi, a ultimei aniversări. Necroloage apărute în Germania îl prezintă drept unul dintre cei mai mari umanişti ai secolului al XX-lea. A fost înhumat, în ziua de 12 septembrie, la Stadtfriedhof, Tübingen, unde se află şi mormintele lui Hölderlin, Uhland şi al fostului cancelar Kissinger.
Meritele de strălucit savant, promotor al reorientării cercetării lingvistice, i-au fost plenar recunoscute de timpuriu, şi prin alegerea în conducerea celor mai prestigioase societăţi de profil din lume (Société de Linguistique de Paris, Linguistic Circle of New York, Société de Linguistique Romane, Linguistic Society of America, Asociacion de Lingüistica y Filologia de America Latina, Modern Humanities Research Association etc.). A fost membru titular şi membru de onoare al mai multor Academii (din Brazilia, Norvegia, Spania, Germania, Chile, Italia, Anglia).
A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei Române (1992) şi al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1991) şi Doctor Honoris Causa a 86 de universităţi din întreaga lume; acest titlu i-a fost conferit de Universitatea din Bucureşti în 1971, iar de Universitatea „Al.I. Cuza” în mai 1992, la reluarea acestei tradiţii la Iaşi. Tot atunci, i s-a acordat şi titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi”. La împlinirea vîrstei de 80 de ani (la 27 iulie 2001), Preşedinţia României i-a conferit Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de „Cavaler”. Înalte ordine şi medalii i-au fost, de asemenea, decernate în Spania, în Germania şi în Republica Moldova.
Revenit la Iaşi după trecerea a mai mult de cincizeci de ani de la plecarea din ţară, Magistrul Coşeriu a ţinut, în Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii, în anul 1992 şi, apoi, în 1993, mai multe cicluri de lecţii (reluate la universităţile din Suceava, Tîrgovişte, Chişinău şi Bălţi), publicate de Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, al Academiei Române, sub titlul „Prelegeri şi conferinţe”. Lingviştii şi filologii ieşeni, alături de cei din Basarabia, s-au bucurat, pînă în ultimul moment, de generoasa îndrumare şi prietenia superioară a Profesorului.
O ultimă vizită de durată a lui Eugeniu Coşeriu în România copilăriei şi tinereţii sale a avut loc între 10 şi 25 mai 2001, într-un itinerar ştiinţific şi de trăire sufletească, de la Tîrgovişte şi Sibiu, la Bălţi (unde s-a desfăşurat Colocviul Internaţional „Filologia secolului XXI”), Chişinău (lucrările celei de a doua ediţii a Colocviului Internaţional „Lecturi coşeriene”) şi Galaţi (conferirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”). În octombrie, acelaşi an, tot aici s-au desfăşurat, în cursul ultimei prezenţe pe pămîntul României, Colocviile Filologice Gălăţene, dedicate Profesorului Eugeniu Coşeriu. Starea sănătăţii l-a împiedicat pe Profesor să revină la Iaşi în mai, anul acesta, pentru un simpozion ce-l avea ca invitat de onoare.
Direcţia de cercetare a limbajului, iniţiată de Magistru, este astăzi dezvoltată de adevărate şcoli coşeriene în Germania, Italia, Franţa, SUA şi în România („Lingvistica integrală”, la Cluj-Napoca, respectiv, „Tehnica liberă a limbajului şi discursul repetat”, la Iaşi şi Galaţi).
 

 
* În România, pagini de Îndoliat Omagiu (sub îngrijirea prof. Stelian Dumistrăcel) au fost consacrate memoriei Savantului în publicaţiile ieşene Revista română (nr. 3, septembrie 2002) şi Cronica (nr. 9, septembrie 2002). Redacţia revistei Limba Română exprimă sincere mulţumiri dlui prof. St. Dumistrăcel, care ni le-a pus la dispoziţie pentru publicare.

 

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog