Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PĂCAT CĂ ŞI GIGANŢII TREC ÎN ALTĂ LUME...

Învăţat, savant, poliglot, om

Petru ZUGUN

Alte articole de
Petru ZUGUN
Revista Limba Română
Nr. 10, anul XII, 2002

Pentru tipar

Cu moartea – sîmbătă, 7 septembrie, după orele de prînz, la 81 de ani, de cancer de prostată – a lui Eugen Coşeriu dispare, din viaţa pămîntească, un mare învăţat, un savant strălucit, un poliglot rar şi un om deosebit prin calităţile sufleteşti.
Învăţat, fiindcă Eugen Coşeriu cunoştea, în ansamblu şi în amănunt, istoria şi cultura multor popoare civilizate, antice şi moderne, ca dovadă stînd numeroasele referinţe etnologice (baza celor istorice), în conexiune cu acelea lingvistice, din lucrările sale, cunoştea, mai ales, istoria lingvisticii, milenară, amplă, variată şi incitantă, el fiind lingvistul cu, probabil, cele mai multe citări de nume şi de lucrări din toate epocile.
Savant, fiindcă în opera sa vastă – cunoscută şi apreciată, cel puţin deocamdată, mult mai bine în străinătate decît în spaţiul românesc – a demonstrat, constant şi convingător, necesitatea lingvisticii integrale, aptă să dea seama, în măsură maximă, de expresia, specifică prin limbaj, a realităţii obiective sau subiective, istoria lingvisticii apărînd astfel ca fundal şi ca efort, care trebuie continuat şi sublimat în sensul acestei, necesare, lingvistici integrale.
Poliglot – unul dintre rarii savanţi poligloţi contemporani, el citind şi vorbind fără greşeală în peste zece limbi vechi şi moderne, de la elină şi latină şi, trecînd prin limbile romanice şi dialecte ale lor, inclusiv sud-americane, pînă la germana utilizată ca profesor la mai multe universităţi germanofone. Acest fapt este evident din miile de exemple din lucrările sale.
La congresul de romanistică de la Palermo, din 1995, l-am urmărit, cu admiraţie, intervenind în mai multe limbi romanice, după limba referentului sau conlocutorului, acest fapt dovedind şi un grad înalt de politeţe profesională. Studenţilor sicilieni aşezaţi la aceeaşi masă, de prînz sau de cină, cu noi, românii, le explica, prompt, în idiomul lor sicilian, ce voiau aceştia să afle despre limba română, percepută de ei ca limbaj apropiat de al lor. La masa finală festivă, sute de participanţi din zeci de ţări şi-l disputau voios pentru fotografii de grup. De la N. Iorga, nici un alt român nativ nu s-a bucurat, în străinătate, de atîta audienţă şi stimă adevărată, ca Eugen Coşeriu.
Om, fiindcă dialoga binevoitor, fără emfază şi fără atitudini de superioritate, faţă de interlocutori, indiferent de nivelul lor intelectual. Printr-un productiv concept propriu, el sabér originário – cunoaşterea, corectă, cel mai adesea, deşi neconceptuală, a propriei limbi native, şi chiar a altor limbi, de către vorbitorul nelingvist – şi prin afirmaţia (şocantă pentru tiranii normelor lingvistice imuabile) după care „vorbitorul (comun) are întotdeauna dreptate”, el a relevat, ca lingvist, rolul primordial – nu numai cronologic, cît şi, mai ales, axiologic – al individului în inovaţia lingvistică, dovedind-o benefică, cel mai adesea.
Memoria savantului şi preţuirea învăţatului, poliglotului şi omului Eugen Coşeriu – apreciat de importanţi oameni de ştiinţă ca „lingvist pentru secolul XXI” – vor fi deci, neîndoielnic, perene.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog