Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CULTIVAREA LIMBII: PIC CU PIC

Atenţie la până ce şi până când

Iraida CONDREA

Alte articole de
Iraida CONDREA
Revista Limba Română
Nr. 7-9, anul XII, 2002

Pentru tipar

Din categoria erorilor frecvente în limbajul vorbitorilor noştri face parte şi îmbinarea de cuvinte până ce sau până când, care copiază sensul rusescului пока что. Exemplificăm: cineva se exprimă astfel: am multe materiale, dar până ce, n-am publicat nimic; sau: până ce, noi ne mai descurcăm cu ceea ce avem la îndemână; alt exemplu: noi, până ce, nu ne grăbim să vindem surplusurile de cereale.
În toate exemplele citate sensul lui până ce este, după cum se poate observa, al rusescului пока что şi în româneşte are ca echivalent următoarele adverbe şi locuţiuni – deocamdată, până una alta, pentru moment sau, pur şi simplu, acum.
Deci, corectate, enunţurile de mai sus vor avea următorul aspect: am multe materiale, dar, deocamdată, n-am publicat nimic.
Propoziţia: „până ce noi ne descurcăm” trebuie reformulată astfel: „până una alta, noi ne mai descurcăm”. Sau – ultimul enunţ cu până ce – „noi deocamdată nu ne grăbim să vindem surplusurile de cereale”.
Paralel cu până ce în vorbirea pretins cultă apare îmbinarea până când – tot cu sensul lui deocamdată, de exemplu: „până când, trebuie să mai rămân în oraş”, adică „deocamdată trebuie să mai rămân în oraş”.
Este de remarcat că aceste false construcţii cu sens temporal – până ce şi până când, în afară de faptul că sunt străine şi nu cadrează cu normele limbii literare –, generează echivocuri, enunţuri care pot fi înţelese diferit de destinatarii mesajului. Spre exemplu, atunci când cineva spune: „ne descurcăm, până ce ieşim din situaţie” mesajul poate fi înţeles în două feluri: cel influenţat de rusescul пока что va înţelege că „deocamdată ne descurcăm, ieşim din situaţie”; alt interlocutor ar putea înţelege cele spuse în cu totul altfel, adică „ne vom descurca atâta timp, până când vom ieşi din situaţie” şi, de fapt, acesta ar fi sensul corect al enunţului de mai sus.
Vorbitorii trebuie să ţină cont de faptul că locuţiunile adverbiale până când şi până ce introduc o subordonată temporală care arată cât durează acţiunea şi această temporală este raportată la prezent, ca în cazul lui deocamdată sau până una alta, care pot fi uşor înlocuite cu acum. Spunând până ce sau până când răspundem la întrebarea „cât timp?”. Spre exemplu: vom sta aici, până ce vom afla rezultatul; deci cât timp? sau „am aşteptat afară până când a venit tata” – iarăşi răspundem la întrebarea cât timp?
Rezumând, subliniem încă o dată: rusescul пока что nu se traduce prin până ce sau până când, ci prin deocamdată, până una alta, pentru moment.
Un alt calc este binecunoscuta la noi îmbinare de cuvinte numai ce, copia servilă a rusescului только что,utilizată în situaţii verbale de felul:
– Când s-a terminat şedinţa?
Numai ce.
sau
– Am vorbit cu el numai ce.
– Cazul despre care s-a pomenit numai ce este cunoscut.
În toate aceste exemple numai ce are sensul lui только что care se traduce nu chiar atât de rectiliniu, ad litteram, ci prin expresii fireşti limbii române. Consultând un dicţionar, oricine poate constata cu uşurinţă că только что se traduce prin „chiar acum, acum o clipă sau adineauri”, şi printre posibilele traduceri nu figurează numai ce.
Deci, corectate, exemplele de mai sus ar avea următorul aspect:
– Când s-a terminat şedinţa?
– Adineauri! – sau chiar acum.
Sau, dacă nu “adineauri” – acum o clipă, ori se poate spune: cu şapte minute în urmă sau la ora 13.23 de minute. Poate că unor vorbitori asemenea forme ca adineauri sau acum o clipă li se par prea simple pentru o situaţie de comunicare mai mult sau mai puţin oficială – în şedinţe, la telefon ş.a. Ei bine, rusescul только что este exact modelul de „neoficial”, de limbaj vorbit, fără pretenţii de exprimare academică, aşa că traducerea lui prin adineauri, chiar acum, acum o clipă este corectă nu numai din punct de vedere lexical, ci şi stilistic.
Cât despre îmbinarea numai ce – ea este posibilă, ba chiar apare destul de frecvent în limba română, dar în alte situaţii, de exemplu: „Spune numai ce ştii“.
Alteori, numai ce poate apărea cu o puternică nuanţă afectivă, în contexte cu totul diferite din punct de vedere stilistic faţă de cele calchiate, menţionate mai sus. Spune cineva, plin de disperare sau de necaz: „Numai ce n-am făcut ca să-l ajut!”
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog