Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

IN MEMORIAM VICTOR TELEUCĂ

Teleucă, lirosoful

Mihai CIMPOI

Alte articole de
Mihai CIMPOI
Revista Limba Română
Nr. 7-9, anul XII, 2002

Pentru tipar

La 40 de zile de la plecarea în altă lume, atunci când sufletu-i urma să se înalţe spre Cer pentru a trece în altă dimensiune existenţială, rudele, prietenii, confraţii de condei, adunaţi la masa de pomenire, au simţit necesitatea de a spune despre Poetul şi Omul Victor Teleucă adevăruri neexprimate în timpul vieţii sale. Fără a răspunde la iminenta întrebare de ce rămaseră nerostite până atunci multe din gândurile şi aprecierile pe care le-au meritat Poezia sa şi demnele fapte ce au însoţit existenţa terestră a lui Victor Teleucă, cei veniţi să-i aducă un omagiu au vorbit cu sinceritate şi pietate.
Exprimându-le mulţumiri pentru că au reconstituit caldele cuvinte de înălţare şi recunoştinţă pentru Poet, spre a le oferi tiparului, zicem şi noi creştinescul: Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-l aşeze în Împărăţia Sa alături cu toţi drepţii!
 
Printre basarabeni, Victor Teleucă este – azi – singurul care cultivă lirosofia, dacă-l exceptăm, bineînţeles, pe clujeanul Virgil Bulat (originar din Rădulenii Sorocii).
Părintele lirosofilor este indiscutabil Lucian Blaga, care a ştiut să îmbine poezia cu filosofia, ratio cu emotio într-o simbioză care nu lasă gândul în manifestarea sa glacială, pur-kantiană (de laborator), iar sentimentul în izbucnirea lui sentimentală dulce-emolientă. Blaga lirosofează cu adevărat, meditează pe marginea existenţei, este un existenţial(ist); filosofia apare, la el, ca o meditaţie existenţială prin excelenţă.
Nu e vorba de o filiaţie blagiană directă, la Teleucă, dar poetul basarabean e străluminat oricum de autorul Poemelor luminii, scriind un monolog în flux, care se articulează stilistic ad libitum, în voia curgerii gândului cu meandrele sale capricioase, ţinând de o combustie interioară ce poate lua doar aspect polimetric sau piramidal.
De altfel, alegerea piramidei (singurătăţii) ca topos structural nu e întâmplătoare la Victor Teleucă. “Construcţia” piramidală, în fond labirintică, dedalică, este absolut specifică lirosofiei, fiindcă lirosoful nu poate fi decât platonician şi nu poate urmări decât un eşafodaj raţional, supus doar gândului care creşte, se ramifică într-o arborescenţă barocă. Este gând care se naşte din gând, care se desfăşoară în sine şi pentru sine (cum ar zice Hegel), deci într-un narcisism barbian (căci – iată – era să uit de acest alt părinte al lirosofiei) care sfârşeşte în contururile mercuriale (concentrice) ale figurilor spiritului.
Gândul se manifestă prin oglindire pură în el înşuşi, dându-ne, astfel, configuraţia piramidală a marii singurătăţi a creaţiei de sine.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog