Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ABIA PRIN CUVÂNT

Vorbe şi cuvinte

Iulian FILIP

Alte articole de
Iulian FILIP
Revista Limba Română
Nr. 7-9, anul XII, 2002

Pentru tipar

Evanghelistul Ioan cu la început a fost cuvântul ne-a oferit tema mereu pentru acasă, iar acasă adeseori ne iau vorbele, care pun capac şi sfârşesc ceea ce nici nu a început – nimic bun nu porneşte din vorbe. Deşi omul devine, jucându-se – la început – în vorbe, uneori chiar numai gângurite.
Vedele zic că omul e ceea ce gândeşte. Cimpoi precizează că omul e ceea ce realizează din câte le gândeşte şi cum apare, cum e între dorinţă (gândire cu vrere împreună!) şi realizare.
Quarcul gândirii e cuvântul, nu vorba. În cele mai ne-academice companii, sindrofii toate se mişcă în jurul vorbitorului dăruit – dăruit să vorbească (nu vorbe!) cuvinte, suveici pline între cutia proprie rezonatorie, dar şi emiţătoare, şi cutiile de rezonanţă ale ascultătorilor, între care se întâmplă şi auzitorii.
Zicem om de cuvânt şi ni-i necaz de mai mulţi oameni de vorbe.
Zicem: copilul prinde a vorbi.
Ne uimim: ia ascultă ce cuvinte alege şi cum le leagă!
De la vorbe la cuvinte e de parcurs lungă distanţă. Odată ajuns la cuvânt, omul e altul, dar tot la răscruce – răscruce de drumuri, dar şi de cărări, aidoma circumvoluţiilor pe creierul uman în stare şi de gânduri. Pe aici e ceea ce afirmă vedele că e omul, pe aici e şansa cuvintelor pline, aidoma seminţelor mereu potrivite începuturilor.
 
Dor să mai cred
 
Aştept lumină-n vorba orişicui.
Mi-i dor să mă încred – vreau să te cred.
Ce ai de zis? mă tot căznesc să văd.
Încerc s-aud: ce-ai vrea – de fapt – să spui?
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog