Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

GRAMATICĂ

Unele aspecte ale interferenţei de gen în limbile engleză şi română

Ştefania ISAC

Alte articole de
Ştefania ISAC
Revista Limba Română
Nr. 9-12, anul XI, 2001

Pentru tipar

În majoritatea cazurilor cuvintele împrumutate au o structură gramaticală diferită de cea a limbii care le împrumută şi deci sunt greu adaptabile la sistemul acesteia. Atunci când numărul împrumuturilor neadaptate sau greu adaptabile devine mare, vorbitorii încep să le folosească şi cu determinanţi (articole demonstrative, adjective nehotărâte) şi prin urmare, se accentuează tendinţa de preluare şi păstrare a unei forme invariabile a cuvântului împrumutat.
De regulă, cuvintele împrumutate sunt adaptate la sistemul morfologic al limbii care le primeşte, capătă genul, desinenţele etc. ale acesteia. În cazul morfologiei există însă situaţii în care cuvintele străine se adaptează numai parţial la sistemul limbii primitoare, păstrând morfeme din limba străină. Numărul acestora însă este foarte redus.
Preocupă deosebit de mult dificultăţile generate de anumite elemente ale sistemului morfologic în procesul de adaptare a cuvintelor din engleză în română, precum şi dificultăţile apărute în rezultatul abuzului de cuvinte de origine engleză în vocabularul vorbitorilor români. Prin urmare, cercetătorilor şi alcătuitorilor lucrărilor lexicografice le revine sarcina de a stabili clasa morfologică a fiecărui cuvânt apărut recent şi, în unele cazuri, de a corecta şi, de asemenea, de a prezenta date suplimentare referitor la informaţia deja existentă în dicţionarele de specialitate. Această informaţie suplimentară constă în a specifica mai multe categorii morfologice pentru unele cuvinte, completând predestinaţiile genului pentru toate substantivele, la fel menţionându-se şi cazuri speciale. Astfel, unele cuvinte apărute în izvoarele lexicografice pot avea o dublă informaţie a clasei morfologice. De exemplu: adventist – substantiv, adjectiv; brec- (1 – trăsură deschisă, cu patru roţi, trasă de cai, cu capră înaltă şi bănci laterale; 2 – în jaz – pasaj în care cântă numai solistul şi se întrerupe acompaniamentul; 3 – în tenis – punct obţinut de un jucător de tenis împotriva adversarului sau atunci când acesta are serviciul; 4 – comanda dată de către arbitru luptătorilor de box sau catch să se despartă) substantiv, interjecţie; underground (spectacol experimental referitor la filme, ziare, spectacole etc. neconvenţionale, experimentale de avangardă) – substantiv, adjectiv etc.
Deoarece substantivul este considerat drept cea mai frecventă parte de vorbire împrumutată, cele mai multe discuţii se vor referi la schimbările morfologice în împrumuturile engleze. Majoritatea problemelor sunt generate de diferenţa de gen – gramatical în română şi natural în engleză. Aici trebuie menţionat faptul că, însuşind categoria de gen, deschidem hotarele de întrebuinţare corectă a numărului şi cazului, ceea ce duce la un alomorfism nominal extrem de bogat.
Teoretic, vorbitorul nativ român, pronunţând substantivul, trebuie să fie apt de a indica corect atât forma lui de singular sau plural, şi implicit, genul acestuia, cât şi întreaga paradigmă a acestui cuvânt. Un test uzual pentru facilitarea determinării acestor categorii este prepunerea numeralului adjectival: un (one) şi doi (two) pentru substantivele masculine. De exemplu: sg. – un lider – pl. doi lideri (E one leader – two leaders); o (one) şi două (two) pentru cele feminine: o budincă – două budinci (one pudding – two puddings); un (one) şi două (two) pentru substantivele neutre: un cuter – două cutere (E one cutter – two cutters: 1 – ambarcaţie mică rapidă cu un singur catarg, folosită pentru curse scurte sau pentru sport nautic; 2 – ambarcaţie de pescuit; 3 – maşină de tocat utilizată la fabricarea mezelurilor).
Deocamdată, unele dintre substantivele împrumutate din engleză nu pot servi drept model, fapt din care rezidă cauzele de neîncredere, nesiguranţă în lipsa unui anumit gen, întrucât acesta nu conţine în desinenţă semnul caracteristic genului. Ideea respectivă este confirmată de cercetătoarea M. Avram1: “există desinenţe care rămân rezervate prin cuvinte de împrumut”, teză susţinută şi de Al. Graur2.
Tradiţional, în română anumite desinenţe sunt cunoscute drept corespondenţe a trei genuri:
- ă pentru substantivele feminine; -u sau consoană pentru neutre şi masculine; -e pentru toate trei genurile (I. Iordan3).
Felul cum sunt tratate împrumuturile englezeşti în română şi cum are loc adaptarea lor la sistemul morfologic român necesită o cercetare imediată. Nu întotdeauna e posibilă o apropiere semantică totală la genul substantivului românesc. Din punct de vedere semantic, am constata următoarele:
– la categoria genului masculin se alătură substantivele animate de sex masculin, precum şi cuvintele ce denumesc inanimatele, dar, care prin tradiţie sau prin analogie, sunt considerate masculine;
– la cele feminine se referă cuvintele animate de sex feminin, pre- cum şi cuvintele ce denumesc inanimatele care, prin tradiţie sau prin analogie, sunt considerate feminine;
– cele neutre creează mai puţine dubii, incluzând clasa inanimatelor.
În ciuda tuturor dificultăţilor, în procesul de înregistrare a categoriei de gen, româna are câteva reguli de determinare a genului caracteristice şi pentru cuvintele româneşti de origine engleză. Este vorba despre determinarea genului gramatical care se face în baza desinenţelor substantivelor.
Mai jos prezentăm fenomenul de adaptare la această regulă:
Prima regulă: Substantivele feminine nu pot avea desinenţă consonantică. Trebuie să accentuăm că de obicei aceste reguli, în procesul adaptării lor atestă unele excepţii. De exemplu, genul feminin rămâne a fi îmbogăţit de câteva desinenţe consonantice din engleză:
-h în basic-English;
-k în opera-rock;
-m în tea-room (odaie unde se serveşte ceaiul); show-room;
- s în miss, neuritis (inflamaţie a nervilor);
-t în Gilbert, dead-heat (cursă sau competiţie în care doi sau mai mulţi participanţi luptă pentru primul loc);
-y în lady, milady.
A doua regulă: În afară de substantivele masculine tată, popă, papă, vodă, vlădică toate celelalte substantive comune terminate în sunt feminine. Fără nici o excepţie, toate anglicismele terminate în se supun regulii respective. De exemplu: acetonă, banchiză, cablogramă, gazolină, muscalină.
A treia regulă: Toate substantivele care se termină în -are, -ere, -ire, -îre sunt feminine. Acestea au o frecvenţă mare în limba noastră: adulterare, containerizare, compoundare, intervievare, paletizare, transducere, autoservire etc.
Excepţie totuşi fac două anglicisme, care deşi se termină în -are sunt neutre – hadware (partea electronică şi mecanică a unui sistem de calcul) şi software (partea logică a unui sistem de calcul).
A patra regulă: Toate substantivele (şi adjectivele) terminate în -ie sunt feminine: aberaţie, telemetrie, citografie, discografie, halfie (linia de mijlocaş - în sport), nusie (femeie angajată pentru a avea grijă de copii).
A cincea regulă: Toate substantivele terminate în -ă, ea şi ia sunt feminine. Cu excepţia cuvântului mass-media care e neutru, toate anglicismele se subordonează regulii de bază.
De exemplu: pijama, radio-stea.
A şasea regulă: Toate substantivele în -giu (cu accentul pe -i) sunt masculine. Regula nu poate fi aplicată anglicismelor dacă ele nu sunt împrumuturi din engleză în -giu.
A şaptea regulă:  Toate substantivele terminate în -aj sunt neutre. Regula este respectată de anglicisme şi în acest sens semnalăm multe exemple: dopaj, clonaj, golaveraj, tuşaveraj, etc.
Între timp, unele dintre aceste împrumuturi îşi schimbă desinenţa în -are. De exemplu, dragaj devine dragare, linşaj devine linşare, stocaj – stocare. În urma acestui fenomen substantivele respective îşi schimbă genul în feminin.
A opta regulă: Toate substantivele în -ment şi -mint sunt neutre. Anglicismele în română se supun regulii, dar ele iau numai desinenţa -ment: agrement, amendament, management.
A noua regulă: Toate substantivele terminate în -i, -o şi -ou sunt neutre. Aero-taxi, bikini, bob-slei, debri, scheci, pepsi etc. sunt de genul neutru, iar blugi, culi, dandi etc. sunt masculine. Anglicismele în -ou sunt neutre: bovindou (fereastră ieşită în afară în zidul unei faţade), cubilou.
A zecea regulă: Toate substantivele cu desinenţa în -giu (cu accentul pe rădăcină) sunt neutre. Semnificativ în acest sens este cuvântul mai des întâlnit în lexicul vorbitorilor de pe teritoriul Republicii Moldova – potagiu.
În final, putem constata că cea mai mare parte a anglicismelor respectă genul în limba română, dar sunt şi excepţii de la aceste reguli şi ele constituie un pericol dacă, între timp, numărul lor va spori. Deocamdată regula a noua conţine cele mai multe excepţii.
După cum s-a menţionat, româna încorporează ca neutre doar substantive inanimate. Cu toate acestea, genurile masculin şi feminin, care, de regulă atestă substantive animate, conţin de asemenea şi unele substantive inanimate. În procesul împrumuturilor de cuvinte noi, româna are tendinţa de a include substantive inanimate în grupul celor masculine, majoritatea din ele fiind termeni tehnici şi ştiinţifici. Ele iau forma genului masculin când cuvintele sunt interpretate ca termeni ştiinţifici şi neutru, când ele sunt folosite de publicul general:
astru – aştri (masc., termen ştiinţific), astre (neutru, termen ne-ştiinţific);
contrafort – contraforţi (masc., termen ştiinţific), contraforturi – (neutru, termen neştiinţific).
Problema interferenţei morfologice este încă studiată în Republica Moldova şi cere o atenţie cuvenită în cercetarea fenomenelor ce au loc din ultimii ani în lexicul vorbitorilor basarabeni .
 
Referinţe bibliografice
1 Avram, M., Desinenţe pentru cuvinte străine în limba română contemporană // SCL, 1975, 4, p. 319-324.
2 Graur, Al., Tendinţe actuale ale limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, p. 241.
3 Iordan, Iorgu, Guţu Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru, Structura morfologică a limbii române contemporane, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967, p. 73.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog